11,096 matches
-
dintre bărbați și femei”<footnote Ibidem, p. 65. footnote>), avarul (fiind și prima întruchipare a „provințialului”). Caracterurile lui Mumuleanu cuprind momente de comedie de moravuri. Lingușitorii, Muierile, Nobilul vechi și sărac, alcătuind o amplă galerie de portrete în gustul clasic, anticipând comicul caragialesc. Tipurile fundamentale ale epocii apar în Comedia vremii (1833), cunoscută mai ales sub titlul de Franțuzitele, aparținând lui Costache Facca. Este prima piesă românească destinată interpretării pe scenă și realizată ca atare. Comedia vremii, inspirată din moravurile epocii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cu Jupân Dumitrache: „Scrisoarea asta nu este nici către nevasta mea, nici către mine, este către Angel. Vezi când se întoarce să i-o înapoiezi. Angel nu șade aici” (începutul scrisorii era: „Angelul meu!...”). Limbajul cuplului Zița și Rică este anticipat de cel al cuplului Neta și Gulică din comedia lui Al. Depărățeanu, Don Gulică sau pantofii miraculoși. Modalitatea de a caracteriza personajele prin nume este prețuită încă de la primele încercări dramatice românești. De o inventivitate deosebită vor da dovadă în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
acum nu putea fi vorba despre așa ceva, mi-am odihnit capul pe bucata de vinilin Împuțit, unde atâtea alte capete unsuroase, nespălate, pline de ulei, năpădite de păduchi și În general neîngrijite se odihniseră Înaintea mea și am Închis ochii anticipând primirea plină de extaz și adulmecări pe care mi-o va face În curând Millington. Cine avea nevoie de un bărbat - sau chiar de o prietenă proaspăt logodită - când exista un câine? 3 Săptămâna de lucru de după petrecerea de logodnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Penelope. O mai ții minte pe Penelope, nu-i așa? Se prefăcu că habar n-are. —Hmm... Ei, știi cum se spune... Nu, ce anume? — Nimic nu e definitiv până când nu se fac jurămintele. Își frecă mâinile de parcă ar fi anticipat ceva foarte delicios sau palpitant. Când Îmi văzu reacția, spuse: —O, Bette, calmează-te. Glumeam doar! O expresie de oroare prefăcută Îi străbătu chipul. Ar trebui să mai lucrezi la simțul umorului, știi. Apropo de asta... —Abby, mă bucur foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și sunt un mare bandit; mă loveau de pe ambele părți ale podețului mai puternic, slobozind și înjurături. Acum eram în tranzit, în drum spre Pitești, tărâm apocaliptic unde mă așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Ellis Loew, iar ordinul de detașare temporară fusese aprobat atât de comandantul LAPD Worton, cât și de șeriful Biscailuz. Înainte de a-i întâlni, s-a spălat pe dinți, a făcut gargară cu apă de gură și a înghițit un sandviș, anticipând o întrebare și ridicând un gard de minciuni în jurul ei. Din momentul în care i se spusese că urma să se infiltreze undeva la Variety International Pictures, iar ei știau că fusese obiectul mâniei lui Gerstein, a trebuit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe care l-am făcut când am înțeles ceva a fost să-i trimit un mesaj electronic. Când l-a primit, a exclamat râzând: „Să nu crezi în miracole!“ Eu: „Iacă-mă!“ Eram în pragul unei aventuri pe care o anticipasem în gând, dar brusc m-au cuprins îndoielile. Dacă n-am să pot ține pasul cu ea, în joaca de-a v-ați-ascunselea cu timpul? Mătușa îmi oferise un subiect de aur, de care acum, întoarsă acasă, mi se făcea din ce în ce mai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ai grijă de ai tăi, că de-ai mei văd eu! ― Nea Ghiță, i-am răspuns eu cu emfază; de parcă aveam să iau parte efectivă la joc, nu e ăsta primul meci pe care l-am cîștigat! ― Oho, stai, nu anticipa dinainte! făcu el, zâmbind cu înțeles, mai bine să ne fie teamă și să-l luăm, decât să mergem la sigur și să ne facem de râs. ― Bine, nea Ghiță! ― Așa că la prânz, nimeni nu se mai duce la masă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai degrabă chineză. Cu siguranță, Însă, arcul folosit fusese unul de tip mongol. Un arc scurt, cu dublă curbură. Cu săgeata În mână, Amir Începu să deslușească tactica. Vânt, foc, săgeți, sabie. Surpriză. Mai rămânea, Însă, o mare necunoscută. Luptătorul anticipase totul. Știuse că dușmanii lui vor sosi, că vor ajunge acolo la acea oră din zi, că vor fi atâția câți fuseseră. Îi ucisese repede, dar calm. În acea clipă, un fior Îl străbătu. Poate că luptătorul necunoscut știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la acea oră din zi, că vor fi atâția câți fuseseră. Îi ucisese repede, dar calm. În acea clipă, un fior Îl străbătu. Poate că luptătorul necunoscut știa că un alt grup de războinici fusese trimis după el. Poate că anticipase și sosirea lor acolo. Nu cunoștea decât o singură ființă capabilă să aibă viziunea primejdiilor viitoare. Se răsuci spre semicercul format de Însoțitorii săi și, spre mirarea lor, o luă la fugă. Sări În șa fără să mai pună piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ori. - De ce? - Fiindcă Îl așteptam. - De unde puteai ști că mai e În viață, după atâția ani? - De nicăieri. Doar tata avea puterea să-i simtă prezența, undeva În spatele unui zid. - Înțeleg. Tatăl tău avea, Într-adevăr, harul de-a anticipa multe lucruri. Poate chiar de a simți anumite energii, mai ales pe cele negative. - Da... Nu știu de ce n-a simțit primejdia asupra lui Însuși... - A simțit-o, fără Îndoială. Dar nu pot să explic totul. A ales să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
meu și fratele meu sunt acolo, dar Apărătorii vor să-i protejeze. Luptă ca și cum ai fi singur și ai avea de salvat totul. Este exact ceea ce a făcut stăpânul meu. Angelo reuși să-și stăpânească uimirea. Într-adevăr, șeful Cuceritorilor anticipase totul. Să fi avut el, oare, darul căpitanului Oană de a vedea primejdiile viitoare? Din textul scrisorii, ușor de Înțeles pentru orice italian, rezulta că da. Șeful Cuceritorilor vedea ceea ce avea să se Întâmple În vara anului 1476. Dar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de aprobare străbate mushaira. “Cât crezi, o, Mirza, că-ți mai e dat să fugi de moarte Uitat fiind de speranțe și lepădându-ți dorurile toate?“ Mirza încheie și ultima strofă, rostindu-și numele, așa cum este obiceiul, și auditoriul îi anticipează ultimul cuvânt, alăturându-i-se, chiar în clipa în care îl rostește. Corul de voci murmură „toate, toate“, izbucnind în strigăte de aprobare, iar poetul primește aplauzele, înclinând ușor din cap. Este un moment aproape perfect, ce aduce un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un tip insistă să fie efeminat, cu cărțile lui franțuzești și prietenele lui drăguțe, ce drept mai are să poarte astfel de simboluri ale bărbăției? Nu edrept. Trebuie operată o rectificare. — Dezbrăcați-l! Oare se aude mai întâi strigătul sau îl anticipează Jonathan? Oricum ar fi, o rupe la fugă pe strada Broad, cu o detentă demnă de un atlet, înainte ca cei unsprezece să realizeze c-a dispărut. Fug după el cu strigăte incoerente agitându-și bâtele și genuncherele deasupra capetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
legături sociale(asta pentru că venise fără capre, femei sau fii, doar cu un grup de hamali Hausa) au făcut o evaluare rapidă a hainelor sale și a tuturor bunurilor, transformându-i-le în cantități nominale de capre, neveste și mei. Anticipând moartea sa iminentă, aceste cantități Fo au fost împărțite între bătrânii mai importanți și imediat au devenit subiectul unor negocieri Gofo. Când Chapel a plecat viu de la ei, au fost foarte dezamăgiți. Gofo fusese conform tradiției Gofo transformat în asocieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care l-am făcut când am înțeles ceva a fost să-i trimit un mesaj electronic. Când l-a primit, a exclamat râzând: „Să nu crezi în miracole!“ Eu: „Iacă-mă!“ Eram în pragul unei aventuri pe care o anticipasem în gând, dar brusc m-au cuprins îndoielile. Dacă n-am să pot ține pasul cu ea, în joaca de-a v-ați-ascunselea cu timpul? Mătușa îmi oferise un subiect de aur, de care acum, întoarsă acasă, mi se făcea din ce în ce mai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
companie cât mănânc. An-te-hai se supune. Când iau o ceașcă, An-te-hai se întinde după ceainicul aflat în celălalt colț al mesei. Îmi toarnă ceai de crizantemă. Nu-mi ia mult timp să înțeleg că An-te-hai are darul de a-mi anticipa nevoile. Cine e? mă întreb. Ce a făcut ca un băiat dulce și isteț ca el să ajungă eunuc? Cum era familia lui? Cum a crescut? Când termin ultima înghițitură din chec, An-te-hai se apleacă spre mine. Vocea lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a lungul liniei de coastă. Documentele trimise de la graniță Majestății Sale au miros de fum și sânge. Actele se strâng curând în grămezi înalte lângă pereți. Nu am nici o posibilitate de a le sorta. Situația se desfășoară exact cum a anticipat prințul Kung. 1 august 1860 a fost cea mai groaznică zi pentru împăratul Hsien Feng. Nimic nu i-a putut opri pe barbari. Oficiile prințului Kung au fost denunțate și tsungli yamen-ul său dizolvat. Spunându-și „Aliații“, britanicii au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bine la destinație? Și cu toate acestea mi s-a întîmplat mie însumi să descopăr că faptul e adevărat, și chiar în clipa aceasta când mi-aduc aminte și vreau să încep să povestesc, văd roșu înaintea... Dar să nu anticipez. Veneam prin urmare cu Fiatul meu pe Bulevardul Ana Ipătescu spre Piața Minai Eminescu. De departe am văzut stopul, am încetinit, și la trei metri distanță am frânat și am oprit. Mergeam pe culoarul unu. Era înainte ca acest bulevard
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
plastic, gumă de mestecat, zahăr, ulei, biscuiți, chibrituri, țigări străine, sucuri În bidoane de plastic și pâine. Am intrat Încet, fără grabă, prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale căminului cultural. Am primit În nări, cu o bucurie ce anticipa altele și mai și, mirosul de urină pe care Îl știam de multă vreme ca fiind al locului. Acolo Își deșertau bășicile spectatorii de la filmele lui Ghiță; așteptau ca ăla să Înlocuiască rolele, se plictiseau și ieșeau afară ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încurcătură pe Gurgui care, În decursul nefericitului și scurtului său directorat, organiza În cancelarie, În fericitele nopți ale zilelor de leafă, porcești petreceri pentru bărbați, cu băutură multă, mâncare și jocuri de pocher În care mulți dintre participanți Își pierdeau anticipat chenzinele. După asemenea Întâlniri, Îngrijitorul Figaro trebuia să muncească În plus și povestea cui sta să-l asculte că nesimțiții, de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul ficusului - care, În cele din urmă, otrăvit, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-și dădea seama dacă acea comandă Îi era adresată lui, celui căzut, amândurora ori nici unuia. O oră mai târziu, În birourile Statului Major, locotenentul povestea, cu spume la gură, că Monstrulică Îl privise ciudat, cu o ură fățișă ce anticipa o crimă cu sânge rece, coborâse piedica armei și chiar schițase o mișcare de un sfert de cerc a gurii țevii, rotație care, dacă ar fi continuat, ar fi plimbat cătarea Înaltă și prin dreptul pieptului său. Țipetele isterice Încetaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Am fost informat. Dosei salută politicos, înainte de a spune pentru ce venise. Apoi, îl felicită călduros pe Genba pentru marea sa victorie de pe Muntele Oiwa, dar Genba nu-i suporta ocolișurile. Unchiul meu te-a trimis aici fiindcă încă mai anticipează probleme? După cum ai dedus, e extrem de neliniștit din cauza planului dumitale de a rămâne cu tabăra aici. Dorește să te retragi de pe teritoriul inamic până diseară cel târziu și să te întorci la tabăra principală. — Nu-ți face griji, Dosei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva ani - mai tânărul Ieyasu îl punea, foarte mult, pe gânduri. Și totuși, ținea toate aceste lucruri ascunse în inima lui. Pe dinafară, nu se observa câtuși de puțin că, la scurt timp după încetarea ostilităților cu clanul Shibata, Hideyoshi anticipa încă o bătălie. Ceea ce însemna că relația dintre cei doi oameni părea a fi una bună. În Luna a Zecea, Hideyoshi îi ceru împăratului să-i dea lui Ieyasu un rang mai înalt la curte. * * * În Azuchi, Seniorul Samboshi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca un roi de viespi în Iga, Ise și Kishu, pentru a avansa apoi, spre apus, intrând în Kyoto și atacând Osaka dintr-o lovitură, năprasnic ca un taifun. Dar nici Ieyasu nu credea că-l aștepta un drum ușor. Anticipa cel puțin o ciocnire de proporții pe calea spre Osaka, iar Hideyoshi se aștepta și el la așa ceva. Unde urma să aibă loc, însă? Singurul loc suficient de mare pentru această bătălie cu miza totul sau nimic dintre răsărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]