9,963 matches
-
păcate! Întoarceți-vă de la eterna moarte Și rugați-vă cu lacrimi de pocăință, Ca să fiți izbăvite de veșinica suferință. Vicii În grijile lumii oamenii se înfundă Și după neajunsuri mereu colindă, Făcându-și viața anevoioasă Și plină de dezamăgiri ce apasă. Stelele urcă adesea pe treptele mari ale societății, Stăpânind din ce-n ce mai mari bogății Care le cuprind în mrejele aroganței Și le aruncă-n poftele abundenței. Pe fiece zi trecătoare, Meteorii se afundă-n vicii amare, Stingându-le
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
dar mă simt izbăvit în tot arde frăția - deși toți m-au hulit! delir de primăvară - vicleanul elixir mă pradă de neliniști: cămașa de nădejdi cu ea doar îmi acopăr rușinea de fachir! delir de primăvară - în sânge clocotești! ...Hristoase-frate - apasă-mi pe-umeri cruce să nu uit că-n cer - doar dorul ei mă duce! *** LINIȘTEA LUMII am scoborât printre-astre mișunânde oprii bătaia ceasului din Munte: noaptea - cu ziua-n gât - încremeni - și blânde jivinele uitării să mă-nfrunte au
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să se încordeze, iar eu apăsam cu furie, tot mai tare, pentru ca nimic să nu mai rămână neexplorat din întunericul miraculos și dădător de viață al iubitei mele soții. Deja, în cele aproape două luni de când eram căsătoriți, fiind fiecare la început de viață sexuală, ne-
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
să se înfierbânte. Dorința de a face dragoste creștea cu fiecare apropiere. Nu-și dezlipea mâna plină de drugul lui Mircea, tare ca o bară de oțel, ce tot pulsa în mâna fetei. Și-l apropia de chilot și se apăsa în el. Mușca nervos cu dinții din umărul tânărului. Îi transmitea toată energia care o cutremura. Parcă a fost atinsă de un fir de înaltă tensiune. Știa de unde vine această tensiune și abia aștepta să se bucure de zguduirile acesteia
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNDURĂTOARE MAICĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Îndurătoare Maică te chem în rugăciune Să-Ți spun ce mă apasă, ce-i rău în astă lume Aș vrea să tai necazul în două de se poate, Iar grijile mărunte să le dau la o parte! Când nopțile toride rânjesc în geamul meu Îmi dai în paza un Înger, nimic nu
ÎNDURĂTOARE MAICĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343441_a_344770]
-
dăruita, dulce precum mierea Trădat-ai, aruncând-o că pe o mânușa.. Potop plin de lacrimi, un răspuns îți cere. Se transformă-n ură, iubirea care piere. Urmărită-n noapte, de ochii tăi... mereu Simt tristețea-n mine, ce m-apasă greu. Clipe-ndoliate dispar în Infinit... Oprind tic tac-ul Vieții, absurd, nedefinit, Căci mort este timpul, ucis de-eternitate În lupta ei cu soarta cea făr'afinitate. Întrebări ce-apasă ca piatra de granit Zdrobesc iubirea, neînjugată-n timp
UNDA VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343479_a_344808]
-
ochii tăi... mereu Simt tristețea-n mine, ce m-apasă greu. Clipe-ndoliate dispar în Infinit... Oprind tic tac-ul Vieții, absurd, nedefinit, Căci mort este timpul, ucis de-eternitate În lupta ei cu soarta cea făr'afinitate. Întrebări ce-apasă ca piatra de granit Zdrobesc iubirea, neînjugată-n timp. Clepsidre ce răgazul din ele au iubit, Își scutură nisipul, împrăștiind răstimp. Ne vom retrage-odată în veșnic anotimp... Vom dăinui că vântul prin lumile albastre, Urmând calea lactee, ajungem în Olimp
UNDA VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343479_a_344808]
-
răstignit”, „răstignire”, „a răstigni” (11), „fluture” (12), „trist”, „tristețe” (10), „zbor”, „a zbura” (9), „strivit”, „strivire”, „a strivi” (9), „păreri de rău” (9), „a încovoia”, „încovoiat” (8), „patimi” (8), „moarte”, „a muri”, „morminte” (8), , „frunză” (7), „deșert”, „deșarte”, (7), „a apăsa”, „apăsare” (6) etc. Având subtile afinități cu poeți precum George Bacovia, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, poetul Eugen Dulbaba rămâne o voce distinctă în literatura română prin crearea unui univers liric propriu în care formele lumii materiale se abstractizează, gândurile
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
tine. Iar îmi spun că totu-i fără rost Căutând mereu odihnă și-adăpost Și când mai aproape cu un pas ne știm Iar se schimbă vinul în pelin Iar mă lupt cu aripi ce nu se deschid Iar mi-apasă pieptul ca un zid Dorul de noi doi , de mâna ta. Iar mi-e dor de tine, iar să plâng aș vrea Fug prin mine caii gândurilor repezi Cad frustrări deasupra-mi ,mari că niște lespezi Iar chem singură Luceafărul
IAR MI-E DOR DE NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344054_a_345383]
-
Ca un câine ce-amiroase într-un mâine iz de oase. Vreme tristă, vreme rece, ce insistă ca să plece Dintr-o țâră de lumină, care dâră-o să devină. Vreme-nstare să-nfiripe vieți în care sunt doar clipe Ce ne-apasă pân’se curmă și nu lasă nicio urmă. Încă Încă mai sper că n-am să plec învins de acest efemer în care-s nins. Încă visez să urc pe înălțimi și c-am să evadez dintre-anonimi. Încă mă zbat
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344063_a_345392]
-
acestea. Mâna bărbatului se ascunse între pulpele fetei și începu să-i maseze fântânița complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de șir, iar mâna i se înfipse peste cea a agresorului, apăsând-o și mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconștient, din dorința de a simți și mai profundă această presiune. Simți cum pe sub bikini a apărut un intrus care începu să-i mângâie nemilos de dulce mugurelul ce
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
zonă erogenă, cotrobăind cu vârful limbii printre micuțele dune, într-un joc ritmic plin de energie, aducând-o pe Dalia într-o stare de extaz sinonimă cu exaltarea. Fata își ridică bustul de pe pat și cum se afla în șezut, apăsă cu toată puterea de care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoțând un țipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa prețioasă primită de la natură. Simțea că este gata de juisare și că drum de renunțare
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
argint, gata să scoată cele mai acute sunete. Dalia era pierdută, dar și nerăbdătoare. Abia aștepta să simtă vibrația arcușului deasupra coardelor violinei sale, iar cele două instrumente bine acordate, să dea naștere celei mai divine muzici. Simți cum acesta apasă și încearcă primul lor acord. Intenția fetei a fost de a se feri din calea invadări, deturnând direcția invadatorului, mutându-i presiunea asupra pulpei, însă o mână dibace corectă traiectoria. Primi asigurarea că totul va fi ușor și fără de durere
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
singaporeanul s-a gandit și la așa ceva rezolvând (nu!?) cu computerul că doar e țara lor! Pe trotuar întâlnești i(one) sub forma unei cabine telefonice unde ai un computer în față cu un meniu interactiv pe bază de Tuch-uri. Apăsând pe ceea ce te interesează ești introdus prin intermediul unui film în toate colțurile Singaporelui. Într-adevăr deviza “abia aștept să mă cunoști” e la ea acasă! Poți survolă de la magazine până la Sentosa, relații bancare, restaurante, hoteluri, muzee, aeroport... ori ce i
SINGAPORE de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343987_a_345316]
-
Am reușit să-l cunosc bine, să știi. Nu pot sta cu mâinile în sân când el refuză apărarea. De ce refuză? Pentru că se știe nevinovat, Octav! Pentru că are încredere în actul de justiție, a refuzat să-și angajeze avocat, a apăsat ea pe ultimele cuvinte cu disperare. Dacă tu nu poți..., dă-mi un avocat bun. Plătesc eu onorariul indiferent cât va fi să fie - ... Iartă-mă, Amalia! Un avocat bun, ales de mine..., ca să mă lupt eu cu el și
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
Că n-am trimis măcar scrisoare Din locul unde pribegesc, Aleargă anii... Calendare Își leapădă file de zor, Tu mă aștepți, privind în zare, Cu sufletul cupris de dor, Copilul ți-l dorești acasă, Căci timpu-aproape e sfârșit, Singurătatea te apasă Și-ai vrea să știi că-s fericit, De aș putea să îmi iau zborul, Ca vulturul să mă ridic, Degrabă ți-aș călca pridvorul Și de ce spun nu mă dezic! Mi-e dor măicuța mea, de tine, De ochii
PENTRU TINE MAMĂ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344105_a_345434]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ROPOTUL VREMII Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1750 din 16 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Plâng frunze pale încleștate pe vânt, Ropotul toamnei apasă, iar, pe gene, Un abur presară argint pe pământ, Scurs din frigu-nflorit pe tăceri de vreme. Din colorata clipă stinsă-n livezi Gol de pictură stă în vântul ce-aleargă, Jalea viorii prinde umbrele verzi... Scârțâie ceasul...parcă, nu vrea
ROPOTUL VREMII de LIA RUSE în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344123_a_345452]
-
omăt și-acoperișuri Și mai mult nimic... nimic... Iar chiciura linii curmă Și în mine iar te cerni Tângă de un an urmă Și durerea altei ierni. Și iar vrea să mă apuce Un păcat pitit în gând Geamul cum apasă-n cruce Vina lemnului flămând. Pe neprins, pe draperie Năvăli tremur ușor Pășind tihna străvezie Intri tu ca viitor. Tu vei sta în ușă toată Dalbă, simplă ca-n trecut În văl limpede-mbrăcată Fulgi din care s-au țesut. 1931
BORIS PASTERNAK*** NIMENI NU VA FI ACASĂ de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344159_a_345488]
-
Când se-mpleteau, oftând ușor. Și parcă focul firii tale S-a domolit de-atâta dor, Când plânge-n jur o tristă vale, Unde-alergam cuprinși de-amor. Străine-mi par toate din casă, Și-nsingurarea m-a-nvelit, Cu multe gânduri, ce mi-apasă, Pe sufletu-mi greu răscolit. La răsărit îți aștept glasul, Să mă trezești încet, șoptind, Că două stele și-au frânt pasul, Să ne priveacă licărind. Acum doar Soarele răsare, Prin pleoapa zorilor târzii, Sfios, venind din depărtare, Să-nfrunte
ZILE PLUMBURII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344177_a_345506]
-
i-a demonstrat că, pe lângă pasiune și frumusețe, era și foarte excentrică, exotică și experimentată. Era veșnic disponibilă pentru o partida bună de sex, iar locurile publice n-o deranjau. - Eu nu mă dezbrac, îi spuse ea într-o zi, apăsând pe butonul liftului, oprindu-l între etaje. Își ridică minuscula fustă până în talie și-și scoase chiloții de mătase, punându-i-i în mâna. Dar pe tine te vreau gol! Dă-i drumul, îi ordona ea. De fiecare dată reușea
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
senin. S-a înnegrit întinderea albastră A gândului, puțin câte puțin. Ies din lumina zilei, derutată. E vânt, rumoare și se-nnoadă stări În sfori de umbre. Am mai fost vreodată Atât de prinsă-n lațul de-ntâmplări, Atât de apăsată de povara Altei tăceri absurde?Între noi S-a șters mult prea devreme primăvara. N-am înflorit destul ! Și iar vin ploi... Referință Bibliografică: De dor / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1219, Anul IV, 03 mai 2014
DE DOR de AURA POPA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344209_a_345538]
-
cerut bunicii să-i deschidă ușa. „Intră, i-a spus bunica, nu e încuiat"... - Foarte greșit! Absolut neindicat! s-a pronunțat reprezentantul Poliției. Conform tuturor regulamentelor și ordonanțelor în vigoare, ușa trebuie zăvorâtă. Verificarea se face prin vizor și se apasă pe butonul de alarmă în cazul persoanelor neidentificate. Vă rugăm să vă risipiți imediat, circulați pe dreapta, vedeți-vă de treabă. Dumneata vii cu mine să declari în scris de unde ai scos povestea asta... Așa că de aia am lipsit o
SCHIŢE UMORISTICE (54) – SCUFIŢA ROŞIE REPOVESTITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343085_a_344414]
-
zeiesc, pătimit-ai veșnic: Un martir ce plătește osânda nedreaptă, Dar care va rămâne neadormit posterității Și doina lacului se va auzi până la sfârșitul vremii. Steaua lui Eminescu În podul casei stau până târziu, Fără să observ zilele trecătoare, Cum apasă peste mine Și mă lasă static în lume, De dorul necontenit al atingerii absolutului. Noaptea sumbră mă privește Și-mi arată slava celestului, Ce mi se deslușește-n fața ochilor - O hartă a necunocutului neant Care se trezește-n mine
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
ale mamei Cucerindu-mi mintea cea mâhnită, Mă ridică din negura melancoliei. Asprimea, înțelepciunea și bărbăția tatei, Mă împing în viață, Făcându-mă să ridic capu` la orice obstacol existent, Un scut ce mă apără de săgețile paraponului Și se apasă peste mine. Vremea apusului se apropie Și plecarea mi-e pregătită, Convingându-mă să las trecutu-n pace Și să mă-ntorc la cei trăitori, Care mă fac să mă bucur de darul Domnului. Mama Ce e mama pentru mine
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
deget înmuiat în tuș și apăsat cu forța de milițian pe hârtie. Tata nu era analfabet să semneze cu degetul, avea cinci clase și era epitropul bisericii, deci avea și cunoștințe de contabilitate. L-au forțat autoritățile de atunci să apese degetul murdărit cu tuș, peste hârtia deja completată. Acestea sunt pățaniile familiei mele, în vremuri de mult trecute, dar niciodată uitate. Dacă încă îmi mai amintesc de acele momente petrecute în vremea copilăriei mele, se dovedește că nu sunt pe
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343101_a_344430]