8,321 matches
-
ne Îmbogățim fără efort, că gustăm plăcerea fără să ne ostenim, că Înțelegem fără să fim atenți, că ne bucurăm de spectacol fără să plătim? Binecuvântați fie scriitorii care ne scutesc de povara gândirii și care plăsmuiesc cu ușurință o aparență luminoasă pentru complexitatea lucrurilor!. Dacă omagiul lui Valéry pentru France e o acumulare de răutăți, textul e cu atât mai sever cu cât rămâne În sfera vagului, ca și cum Valéry ar ține să dea impresia că s-a ferit cu grijă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
așadar față În față pe anchetator și pe asasin, care se dovedește a fi Jorge, unul dintre cei mai În vârstă călugări ai abației, atins de orbire. Acesta Îl felicită pe Baskerville pentru că a găsit rezolvarea și, recunoscându-și În aparență Înfrângerea, Îi Întinde volumul care a pricinuit atâtea morți. Eterogenă, cartea cuprinde un text arab, un text sirian, o interpretare la Cœna Cypriani - o parodie a Bibliei - și un al patrulea text În greacă, cel pentru care avuseseră loc crimele
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pe care nu ai citit-o și care pare cea mai spinoasă, pentru că el știe cel mai bine ce a scris, se dovedește, deci, În realitate, cel mai simplu caz dintre toate. Nu e de la Început așa de evident, În ciuda aparențelor, că scriitorul e cel mai favorizat, nu numai ca să vorbească despre cartea lui, ci și să și-o aducă aminte cu fidelitate. Exemplul lui Montaigne, incapabil să repereze situațiile pe care le citează, dovedește că ești la fel de departe de textele
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se distinge decât ca inventator”, iar influența lui asupra urmașilor este dăunătoare. Această opoziție Între „literatura de idei” și „literatura de imaginație” se Întoarce Împotriva lui Nathan care nu este decât un imitator și care nu are talent decât În aparență. Dacă opera lui este merituoasă, ea este totodată și periculoasă, căci ea dă acces mulțimilor la literatură, incitând o grămadă de autori neînsemnați să imite o formă atât de facilă. Plasându-se Împotriva acestei decadențe a gustului, Lousteau Îi sugerează
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pe cel care nu a citit cartea, ci pe cel care a citit-o, iar obligația de a citi, considerată denigrantă, este Încredințată unui semi-monden. Iată că acest spațiu se organizează exact În jurul acestui sentiment de rușine, care e, În spatele aparenței sale ludice, de o mare violență psihică. La Balzac ca și În cazul lui Lodge, se joacă pentru pozițiile de putere. Această importanță a puterii În considerația acordată operelor este cu atât mai evidentă cu cât legăturile sunt În legătură
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și se va Înscrie În prelungirea universului său interior. Nu trebuie să ne temem de minciuna față de text, ci de minciuna față de sine. Dacă cei din tribul Tiv reușesc să propună o lectură În forță a lui Hamlet, cu toate că, În aparență, e complet străină piesei lui Shakespeare, asta se Întâmplă pentru că se simt că sunt profund implicate credințele lor ancestrale În așa măsură, Încât ajung să animeze cartea-fantomă, inventată de ei printr-o formă trecătoare de existență. * Înseamnă să spui cât
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nivele de abordare a activităților de natură pedagogică : domeniul cercetării pedagogice, comparativ cu cel al cercetării pedagogice a activităților motrice, specific școlare (acestea din urmă, structurate la nivelul educației fizice și respectiv, sportului de performanță). Așa cum am remarcăm mai jos, aparența nepotrivirii dimensionale, structurale și funcționale, dintre cele două nivele, conduce la ideea că pot exista și o serie de elemente comune celor două nivele, care vin să susțină legătura „genealogică” dintre ele. Această corespondență de tip congruent, decurge în primul
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
griji.) Nu putem Însă trăi fără a ne raporta la semeni: „Chiar cel care ajută numai un singur om Își poate Împlini rostul vieții sale” (St. Zweig). Mâța blândă zgârie rău. (Pe moment, omul ipocrit ne poate chiar Încânta cu aparențele sale, dar atunci când Își vede interesele lezate ne face să simțim din plin răutățile egoismului său.) „Tocmai În lucrurile mici, unde omul nu are timp să se prefacă, se arată caracterul.” (A. Schopenhauer) Bine - rău; bunătate - răutatetc "Bine - rău; bunătate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
stau la masă numai cu lingușitorii”; „Bogatul nu crede nevoile săracului”; „Trăiește de nu-și Încape În piele”; „Greu Îi e săracului a trăi și bogatului a muri”.) Frumusețea cui nu-i place,/ Dar nu știi În ea ce zace! (Aparențele pot ascunde, fără Îndoială, tot felul de surprize: „De departe trandafir, de aproape borș cu știr”; „Ochiul cunoaște frumusețea cea pe dinafară, iar sufletul pe cea dinăuntru”; „Frumusețea fără bunătate nu valorează nimic”; „Noblețea purtării Împodobește mai mult decât aceea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ei descoperă noi perfecțiuni ale ființei iubite.) „Îndrăgostitul, când dragostea-l orbește,/ iubește și cusurul ființei ce-o iubește.” (Molière) Inima ce se aprinde repede se și stinge repede. În iubire, capriciile sunt, uneori, pur temperamentale sau determinate doar de aparențe, de impresii de moment: „Iubirea trece, devine joc, după aceea-i șarpe care are limbi de foc”.) În dragoste nu există sfat. (Pentru că În fiecare cuplu iubirea are un specific al său: de exemplu, mai rațională sau mai emoțională; mai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de ceapă nu ating inima. (Promisiunile exaltate sau lăcrimoase o pot cel mult impresiona, dar nu și convinge.) „Plânsul unui moștenitor e satisfacție sub mască.” (Publilius Syrus) Întâi ești judecat după cum te prezinți, apoi se vede ce calități ai. Când aparențele se impun, calitățile trebuie să lupte apoi din greu, pentru a aduce corecturile necesare.) „În ordinea morală se poate ceea ce e cu neputință În ordinea fizică: unul mai mic să privească de sus pe unul mai mare.” (N. Iorga) Nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
consola, nici scuza imprudența de care am dat dovadă la un moment dat: „Să-ți pară rău când făptuiești, nu când te pocăiești”.) Soția să fie aleasă mai degrabă cu urechile decât cu ochii. (Ochii pot fi Înșelați adesea de aparențe, dar de ceea ce spune „o lume” nu trebuie să ne Îndoim.) A intra cu surda-n joc. Inabilitatea de a ne asocia Într-o acțiune cu un om total nepotrivit ne va pune Într-o situație cel puțin ridicolă.) Cel
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ce are destul spirit pentru a se abține de a avea prea mult.” (A. Maurois) În fiecare glumă este și un sâmbure de adevăr. (Glumele și-au câștigat, Într-adevăr, meritul de a fi considerate vorbe cu subînțeles, deoarece, sub aparența râsului nevinovat, ele ridiculizează un lucru ce se impune a fi Îndreptat. Așa se explică faptul că oamenii care se simt „cu musca pe căciulă” ajung să nu mai știe de glumă.) „Sinceritatea nu Înseamnă a spune tot ce gândești
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu știe să-i asculte, Îi repede sau le prezintă prea tranșant lipsurile). Μ Despărțirile În iubire, chiar și cele temporare, stimulează reflecția. Μ Omul este cu adevărat el Însuși În trăirile sale atunci când suferă. Μ Teama este, În ciuda unor aparențe, un sentiment complex. Ea poate proveni, de exemplu, din evaluarea lucidă a unei amenințări, și atunci devine o teamă „lucidă” și, implicit, asumată. Dar poate avea și determinări predominant emoționale sau aprecieri nerealiste, aberante, situație În care teama ia aspectul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de altruism sau chiar de sacrificiu eroic) dacă n-ar fi trebuit să traverseze astfel de momente existențiale. Μ Tragismul destinului omului de mare talent, și anume acela de a-și aparține din ce În ce mai puțin, provine din acest fapt simplu În aparență: el se simte obligat să dea, de fiecare dată, de la el Încă și mai mult, pentru a nu dezamăgi așteptările tot mai mari manifestate față de el. Μ Prea repede și prea aspru Îi Învinovățim, adeseori, pe tineri că nu acționează
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cei din jur (nici măcar rudele apropiate nouă) nu vor putea descoperi toate dedesubturile intențiilor sau acțiunilor noastre: Întotdeauna intimitatea proprie va avea ceva de ascuns și de apărat; În plus, Întotdeauna motivațiile noastre intime vor beneficia de scutul protector al aparențelor (În folosirea cărora putem deveni, cu mai mult sau mai puțin efort, adevărați maeștri...). Μ Un aspect relativ frecvent de comportament parapsihologic este reprezentat de capacitatea unor oameni de a realiza de la distanță simțirea și chiar vizualizarea perceptivă concomitentă (uneori
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
reduși la tăcere și la o stare de pasivitate de către un tip de reacțiune de tip vechi, și anume aceea care (după cum demonstrează subiectele examinate mai sus) este preferată de autoritățile școlare. Tăcerea și pasivitatea lor au în majoritatea cazurilor aparențele unei cumplite nevroze euforice, care îi face să accepte fără o minimă rezistență noul hedonism cu care puterea reală înlocuiește orice valoare morală din trecut. În foarte puține cazuri tăcerea și pasivitatea lor au caracterul unei nevroze a nerăbdării, ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
parlamentar-polițienesc. Parlamentarismul a fost un lux permis noilor stăpâni (antifasciști!) prin prezența Bisericii. Grandioasa majoritate pe care Creștin-Democrația a obținut-o dintotdeauna la votări în ultimii treizeci de ani datorită maselor de alegători catolici aserviți preoților i-a îngăduit o aparență de democrație, ce este folosită în mod incorect drept dovadă a disocierii de fascism. În acești treizeci de ani, CD a avut parte de suișuri și coborâșuri în alegeri, ca și de unele pete, dar niciodată de o înfrângere. Astăzi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
imediat după aceea! Viața era ca atunci când eram copii, și vreme de treizeci de ani nu s-a mai schimbat; nu valorile sale - o vorbă mult prea mare și prea ideologică pentru ceea ce pur și simplu vreau să spun -, ci aparențele ei păreau înzestrate cu harul eternității: puteai crede cu pasiune în revoltă sau în revoluție, căci oricum acel lucru minunat care era stilul de viață nu avea să se schimbe. Te puteai simți un erou al schimbării și al noutății
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
iar Almirante, la acea masă rotundă, „n-ar fi știut să spună ceva mai bun decât mine”. Deoarece primul paragraf îi privește pe intelectuali în general, în timp ce al doilea se referă doar la persoana mea și este așadar, măcar în aparență, mai puțin important, voi începe cu acesta din urmă, dar nu-i voi dedica decât puține rânduri. Casalegno a ajuns la concluziile finale - care practic mă fac parafascist - fără să fi citit, evident, nimic „scandalos” din ceea ce am scris eu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că situația considerată rămâne identică (tipul C), fie că aceasta se modifică (tipul D). În consecință, ceea ce trebuie remarcat este faptul că înțelegerea tipului C și D de consistență necesită efectuarea unei analize duble, care să permită cercetătorului trecerea de la aparență (indicii comportamentali obiectiv determinabili) la esență - acei factori subiacenți (inferabili științific, frecvent în baza unor tehnici de analiză factorială). Tipul C de consistență poate fi ilustrat foarte bine de situația unui examen (eventual constând într-o evaluare parțială și una
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
imediat, datorită unor interese politic-strategice care minimalizează importanța cazului. Schema detectivistică reprezintă mai curând un pretext narativ pentru dramatizarea și personalizarea unor psihologii și identități. Axat pe căutarea adevărului personal, ca și pe gravitatea singurătății comunitare, romanul acordă numai în aparență pondere mediului. În fapt, ceea ce primează sunt natura lirică, adică apăsat individuală, a personajului, și subtextul ideatic al fapticului. Proză reflexivă, îndatorată parțial climatului dialogului „alexandrin” al psihologismului din Noul Roman francez. În altă ordine de idei, nu este inutil
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
Cartea biblică are în centru călătoria lui Tobie-fiul și a lui Rafail îngerul, care o pețesc pe Sara, fiica lui Raguel din Acbatana. Manualul... consemnează scrupulos manevrele grație cărora viața e manipulată în așa fel încât să capete o respectabilă aparență livrescă. Atitudinea față de acest tip de modelare - pe care tot autorul o sugerează personajelor - rămâne ambiguă. Exhibată pe de o parte, este compromisă pe de alta. De undeva, din culise, autorul se amuză pe seama personajului său, care se chinuiește cum
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
de emigranți, fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării În anii ’60. Mai mult, se poate spune că exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa În țara gazdă și are, În ciuda aparențelor, o conotație pozitivă, În timp ce refugiul este definit ca statut juridic și este asociat cu imaginile taberelor sau al convoaielor de refugiați, avînd astfel valențe negative mai pregnante. În ceea ce privește situația românilor din străinătate după cel de-al Doilea Război Mondial, definiția
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
America e o terra nova, un „Titanic” emblematic, construit În așa fel Încît pare imposibil a se scufunda, dar care nu trebuie să sfideze istoria, autocondamnîndu-se astfel și optînd, Într-o clipă de inconștiență, pentru soarta marilor imperii, veșnice În aparență, dar fragile ca transatlanticul scufundat nu departe de Terra Nova. * O chestiune nu numaidecît controversată, deși a stîrnit mereu dezacorduri, deci discuții, mai mult sau mai puțin justificate, o reprezintă aceea care privește Începutul emigrării române În Lumea Nouă, ritmul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]