3,429 matches
-
a fost abreviat la "Bibliotheca Patrum Apostolicorum" de către L. J. Ittig, în ediția lui (Leipzig, 1699) cu aceleași scrieri. De atunci, termenul a fost folosit peste tot, în special de către scriitorii romano-catolici (alte tradiții nu fac o distincție între părinții apostolici și părinții Bisericii, în general). Nu toți creștinii folosesc termenul "părinți apostolici". Autoritatea rezonantă în această exprimare sugerează că acești scriitori furnizează legăturile istorice autentice cu generația apostolică. Pentru acei creștini pentru care tradiția Bisericii este de greutate comparabilă cu
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
ediția lui (Leipzig, 1699) cu aceleași scrieri. De atunci, termenul a fost folosit peste tot, în special de către scriitorii romano-catolici (alte tradiții nu fac o distincție între părinții apostolici și părinții Bisericii, în general). Nu toți creștinii folosesc termenul "părinți apostolici". Autoritatea rezonantă în această exprimare sugerează că acești scriitori furnizează legăturile istorice autentice cu generația apostolică. Pentru acei creștini pentru care tradiția Bisericii este de greutate comparabilă cu cea a Scripturii, aceasta este o exprimare folositoare din punct de vedere
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
special de către scriitorii romano-catolici (alte tradiții nu fac o distincție între părinții apostolici și părinții Bisericii, în general). Nu toți creștinii folosesc termenul "părinți apostolici". Autoritatea rezonantă în această exprimare sugerează că acești scriitori furnizează legăturile istorice autentice cu generația apostolică. Pentru acei creștini pentru care tradiția Bisericii este de greutate comparabilă cu cea a Scripturii, aceasta este o exprimare folositoare din punct de vedere apologetic și, astfel, o posibilă motivare pentru a o folosi. Creștinii care consideră că o mare
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
autorul mai multor psalmi din cartea Psalmilor. Este venerat ca sfânt și proroc în biserica catolică (având ziua de 29 decembrie). De asemenea este venerat de creștinii ortodocși în Duminica Sfinților Părinți după trup ai Domnului (între 11-17 decembrie).Biserica apostolică armeană comemorează pe Sfântul rege și proroc David la 24 decembrie, imediat dupa a cincea duminică a Postului de Crăciun. Creștinii copți consacră, tot iarna, ziua de de 23 Kiahk, aniversării decesului lui David. David, fiul lui Isai, din tribul
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
includ analiza motivelor și scopurilor de la baza scrierilor, publicul diferit căruia i se adresează cărțile, colaborarea autorului cu sau utilizarea unor scribi diferiți și vârsta înaintată la care Apostolul Ioan a scris Apocalipsa. Charles Erdman (1866-1960) a apărat teza autorului apostolic și a scris că numai Apostolul Ioan se potrivește imaginii autorului desprinsă din text. Metodele mai recente de cercetare, cum ar fi critica textuală, au fost foarte influente în a sugera că Apostolul Ioan, Ioan Evanghelistul și Ioan de Patmos
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
ciudată a viziunilor unui drogat”. Martin Luther și-a schimbat de-a lungul vremii perspectiva asupra Apocalipsei. În prefața la traducerea germană a Apocalipsei pe care a scris-o în 1522, el afirma că nu consideră cartea drept profetică sau apostolică deoarece „Hristos nu este nici predicat și nici cunoscut în cadrul ei”. Dar în prefața complet nouă pe care a scris-o în 1530, și-a schimbat punctul de vedere și a conchis că Hristos este personajul central al cărții. El
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
și abundența iertărilor și [nevoia de] o căință adevărată. 40. Adevărata căință caută și dorește pedepsele, dar iertările generoase doar ușurează pedepsele și le fac să fie disprețuite ori, cel puțin, oferă o posibilitate [pentru a fi disprețuite]. 41. Iertările apostolice trebuie să fie predicate cu precauție, ca nu cumva oamenii să creadă în mod greșit că ele sunt de preferat celorlalte fapte bune ale iubirii. 42. Creștinii trebuie să fie învățați că papa nu intenționează ca această cumpărare a iertărilor
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
așa, în măsura în care aduc câștigul. 68. Cu toate acestea, în realitate, ele sunt harurile cele mai mici, dacă sunt comparate cu harul lui Dumnezeu și cu evlavia crucii. 69. Episcopii și preoții sunt obligați să-i primească pe vânzătorii de iertări apostolice cu tot respectul. 70. Totuși, ei sunt mult mai obligați să-și deschidă bine ochii și să asculte bine cu urechile, ca nu cumva acești oameni să-și predice propriile visuri, în loc să împlinească însărcinarea papei. 71. Cel care vorbește împotriva
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
respectul. 70. Totuși, ei sunt mult mai obligați să-și deschidă bine ochii și să asculte bine cu urechile, ca nu cumva acești oameni să-și predice propriile visuri, în loc să împlinească însărcinarea papei. 71. Cel care vorbește împotriva adevărului iertărilor apostolice - să fie anatemizat și blestemat! 72. Dar, cel care veghează împotriva poftei și a imoralității predicatorilor iertării - să fie binecuvântat! 73. Papa fulgeră pe bună dreptate împotriva acelora care, prin orice mijloc, aduc prejudiciu comerțului cu iertări. 74. Dar el
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
(n. 4 decembrie 1941, Fano, Pesaro și Urbino, Italia) este un arhiepiscop romano-catolic, între anii 2004-2007 nunțiu apostolic în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda și Norvegia. În vara anului 1960 a luat bacalaureatul clasic la liceul Guido Nolfi din Fano, după care a plecat la Roma unde a frecventat Seminarul Pontifical Roman Major. După încheierea studiilor teologice Tonucci a
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
Casaroli, (cardinal Secretar de Stat de la data din 1 iulie 1979 la 1 decembrie 1990). În aprilie 1978 a fost transferat la Secțiunea pentru Relațiile cu Statele, condusă de Achille Silvestrini. La fâșitul anului 1984 a fost delegat la nunțiatura apostolică di Belgrad în fosta Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, unde rămăne până în vara anului 1987 când este schimbat la Washington D.C. în Statele Unite. La 21 octombrie 1989 este noul Arhiepiscop titular de Torcello și nunțiu apostolic în Bolivia; consacrat episcop la
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
a fost delegat la nunțiatura apostolică di Belgrad în fosta Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, unde rămăne până în vara anului 1987 când este schimbat la Washington D.C. în Statele Unite. La 21 octombrie 1989 este noul Arhiepiscop titular de Torcello și nunțiu apostolic în Bolivia; consacrat episcop la 6 ianuarie 1990 de către Papa Ioan Paul al II-lea; conconsacranti: mons. Giovanni Battista Re și mons. Miroslav Stefan Marusyn. În Bolivia rămâne până în 9 martie 1996 când este nominat de către "Observatorul Permanent al Sfântului
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
și mons. Miroslav Stefan Marusyn. În Bolivia rămâne până în 9 martie 1996 când este nominat de către "Observatorul Permanent al Sfântului Scaun" lângă Programele din Națiunile Unite pentru Mediu și pentru Așezări Umane (UNEP/UN-HABITAT) și în acalași timp din nunțiatură apostolică în Nairobi, al Kenya. După 16 octombrie 2004 este nunțiu apostolic (cu reședință în Stockholm) în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda e Norvegia. unde a fost urmat după mons. Piero Biggio. Fratele său, Paolo Maria Tonucci, a fost misionar în Brazilia
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
1996 când este nominat de către "Observatorul Permanent al Sfântului Scaun" lângă Programele din Națiunile Unite pentru Mediu și pentru Așezări Umane (UNEP/UN-HABITAT) și în acalași timp din nunțiatură apostolică în Nairobi, al Kenya. După 16 octombrie 2004 este nunțiu apostolic (cu reședință în Stockholm) în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda e Norvegia. unde a fost urmat după mons. Piero Biggio. Fratele său, Paolo Maria Tonucci, a fost misionar în Brazilia din 1965 până în 1994, perioadă în care s-a luptat cu
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
în limba franceză sunt pentru sol, doi termeni uzuali: Sol sau curier, mai poate fi numit cineva care nu are un rang diplomatic, și trimite una sau mai multe persoane pentru transmite cuiva un mesaj. Reprezentantul Vaticanului este numit nunțiu apostolic (ital.: Nunzio Apostolico; (lat.: nuntius)). In mitologie erau considerați soli, unele păsări ca și corbul, ciocănitoarea, porumbelul, sau unii zei ca Hermes sau Hiob, îngerul din biblie, precum și unele fenomene ale naturii erau considerate soli sau „semne cerești” ca de
Sol (trimis) () [Corola-website/Science/308089_a_309418]
-
concelebrat liturghia în rit bizantin, alături de înalți ierarhi ai bisericilor unite din Ungaria, România, Slovacia, Ucraina ș.a.m.d., în frunte cu cardinalul Alexandru Todea, arhiepiscop și mitropolit greco-catolic de Blaj, și Szilárd Keresztes, episcop greco-catolic de Hajdúdorog și administrator apostolic de Mișcolț. În data de 23 septembrie 1729, Inocențiu Micu-Klein a fost hirotonit preot în "Biserica Maicii Înlăcrimate" din Máriapócs (pe atunci "Pócs"). Conform recensământului din 2011, orașul Máriapócs avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau
Máriapócs () [Corola-website/Science/308279_a_309608]
-
unei victorii, iar acum, în vârstă fiind, spera să obțină o glorie fie ea și postumă. Regele Ungariei, Andrei al II-lea, s-a lăsat și el ispitit. Honorius al III-lea țintise bine amintindu-i că regatul său este apostolic (ținea de scaunul papal) și că până acum nu și-a îndreptățit cu nimic această calitate. Mai spera poate regele ca prin participarea la o cruciadă să-și reconsolideze autoritatea, șubrezită mult în regat în urma fărâmițării feudale, mai ales, că
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
Administratorul apostolic în Biserica Catolică este numit clericul (episcop, sau în unele cazuri simplu preot) care conduce o structură eclezială asemănătoare diecezei, care din diverse motive nu este încă definitivată ca atare (de obicei până la înființarea propriu zisă a noii dieceze sau
Administrator apostolic () [Corola-website/Science/306665_a_307994]
-
sau în unele cazuri simplu preot) care conduce o structură eclezială asemănătoare diecezei, care din diverse motive nu este încă definitivată ca atare (de obicei până la înființarea propriu zisă a noii dieceze sau recunoașterea ei de către stat). Este numit administrator apostolic și episcopul interimar ce conduce o dieceză care nu mai are episcop diecezan (de obicei de la pensionarea celui vechi până la alegerea noului episcop diecezan).
Administrator apostolic () [Corola-website/Science/306665_a_307994]
-
alegerea sa ca membru titular]al Academiei Române, fără să mai aibă posibilitatea de a-și rosti "Discursul de Recepție". “"Problema unirii cu Roma este precedată de o introducere în care se prezintă vechile raporturi existente între strămoșii noștri și Scaunul Apostolic al Romei. Augustin Bunea punctează trei chestiuni fundamentale: "Augustin Bunea își argumentează aceste afirmații și prin citarea unor autori și a unor izvoare istorice demne de încredere: Jung, Iaffé, Migne, Stritter, Theiner, Nylles, Șincai, D. Onciul. Scopul acestei prime părți
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
albe. La 23 februarie 1875 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog cu numele de Ioan, iar în cursul lunii martie a devenit pe rând protosinghel și arhimandrit. La 23 martie 1875 a fost confirmat ca episcop de regele apostolic I. Ferenc József, iar la 30 martie, la Sibiu, a fost hirotonit ca episcop prin slujba oficiată de noul mitropolit Miron Romanul și de către episcopul Ioan Popasu al Caransebeșului. Intrarea în Arad a avut loc la 15 aprilie, iar instalarea
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Liturghiei armene din punctul de vedere al ecumenismului contemporan"; "Lămuriri asupra datei Paștelui"; "O importantă mențiune despre cultul sfintelor icoane" etc. Între anii 1990-1995, a publicat în revista „Ararat”, periodicul Uniunii Armenilor din România, un serial închinat istoriei Bisericii Ortodoxe Apostolice Armene, iar în perioada 2002-2004, în cadrul aceluiași periodic, a editat un alt serial, în semn de omagiu, profesorilor Școlii Armene din București. A mai publicat o serie mare de articole cu caracter istoric, religios și cultural. De asemenea, i-au
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
dreptul folosirii alternative a Bisericii Sfântului Mormânt și, cu o altă frecvență, și alte locuri de pelerinaj. La Bethleem ortodocșii au primit altarul principal din Biserica Nașterii Domnului, iar catolicii au primit un loc care se găsește sub biserică. Armenii apostolici au primit, de asemenea, dreptul de folosință al unor altare din aceleași locuri. Chestiunea era mai complicată, deoarece Franța avea un rol tradițional de protector al catolicilor din Orient, acordat de către sultan în 1740, printr-un acord special. Pe de
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
papa Pius al XII-lea l-a numit în data de 30 octombrie 1947 pe preotul Anton Durcovici în funcția de episcop romano-catolic de Iași. A fost consacrat la 5 aprilie 1948 în Catedrala "Sf. Iosif" din București de către pro-nunțiul apostolic Gerald Patrick O'Hara (episcop de Savannah-Georgia, Statele Unite ale Americii) și înscăunat în Catedrala din Iași la 14 aprilie același an. Ca motto pe stema episcopală și-a ales textul: "„Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul“" (Beatus populus cuius
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
de îndurat din partea regimului comunist. După "punerea în retragere" forțată a arhiepiscopului Alexandru Cisar în septembrie 1948 și trimiterea acestuia cu domiciliu forțat la Orăștie, conducerea Arhidiecezei de București a fost încredințată de către Sfântul Scaun lui Anton Durcovici, ca administrator apostolic. În timpul evenimentelor dramatice din 1949, episcopul Durcovici a dat dovadă de mult tact în îndrumarea preoților și a sătenilor pentru respectarea liniștii și a păcii, ferindu-se astfel de a provoca autoritățile comuniste. Cazul Durcovici rămâne unul dintre cele mai
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]