26,366 matches
-
Mitruță? Pentru că s-o stins felinarul. De ce? Doar îi din cele care nu se sting la vânt. Nu-i, dar când nu mai are gaz, cum să mai ardă? Așa că, după ce cu mare greu am ajuns la sănii, ne-am apucat de scurs gazul din celelalte felinare și apoi să vezi muncă până l-am văzut aprins. Mai mai să rămânem fără chibrituri!...Și apoi, până am ajuns!... Săniile nu-s ici-colea, îs hăt încolo... Hai să-l ridicăm din omăt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pavel Puicuță, căruia îi venise rândul să stea la căpătâiul lui Hliboceanu. S-o trezit! S-o trezit și cere apă! Acum am venit, Puicuță! - i-a răspuns Cotman, alergând spre sania lui Hliboceanu. A urcat în sanie, l-a apucat de mână și cu glas aproape scâncit, l-a întrebat: Te-ai trezit, băiete? Ai înviat, Vasilică tată? Ce dorești? Apăăă! Apăăă! - s-a auzic ca prin vis glasul tremurat al lui Hliboceanu. Nu avem apă, băiatul tatei, dar am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
brațe și l-au dus în cămăruță. L-au așezat cu mare grijă pe pat. Mitruță, vezi ca animalele să fie adăpostite, hrănite și adăpate după carte! Tu, Costache, cheam-o pe Măriuța să mă ajute! Între timp, Cotman s-a apucat să-l dezbrace. Albă la față ca un perete văruit, a intrat Măriuța, turuind fără oprire: Ce-o pățit? Mai trăiește? N-o înghețat? Bietul de el. Îi alb la față de parcă n-ar avea nici un fir de sânge în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
față ca un perete văruit, a intrat Măriuța, turuind fără oprire: Ce-o pățit? Mai trăiește? N-o înghețat? Bietul de el. Îi alb la față de parcă n-ar avea nici un fir de sânge în el... Spunând acestea, s-a apucat să adune îmbrăcămintea lui Hliboceanu. De ce o aduni, Măriuță? Vreau să le scutur de omăt și să le spăl pe cele pătate de sânge. Lasă asta și pune pe foc un ceaun cu apă, ca să-i spălăm rana. Pregătește și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
peste care se încolăcea chimirul lat plin de ținte strălucitoare, ciubote înalte și pălărie cu boruri largi. Pe umeri purta o jiletcă neagră de culoarea pantalonilor. Acum însă... După această clipă de descumpănire, Măriuța și-a revenit și s-a apucat să-l ajute pe Cotman, care lucra cu mare îndemânare. După o vreme aproape au terminat treaba... Măriuță, mai adă niște lemne și întețește focul cela din sobă. Ea a plecat ca o lunatecă să îndeplinească porunca lui Cotman. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Știu. Ce îmi trebuie, Măriuță, dacă tot ai spus că știi? Niște rachiu, ca să pui pe rană... Atunci fuguța după rachiu! Cât ai bate din palme, s-a întors cu rachiul. Cotman l-a luat cu grabă și s-a apucat de treabă, dar nu înainte de a grăi: Asta nu-i treabă pentru tine. Mai bine vezi de oameni, că le-a fi foame... Măriuța s-a întors să plece, dar nu înainte de a întreba de ce nu-l învelește pe Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs lotrii care te-au lovit câinește! Să nu creadă ei că îi vom ierta, ferita Sfântului!” S-a apucat apoi să-i înfășoare capul cu pânza pregătită. Fâșia albă scotea și mai mult în evidență frumusețea bărbătească a chipului lui Hliboceanu. În timp ce își admira opera, buzele lui Hliboceanu au îngăimat un singur cuvânt: „Apăăă!” Cotman a luat de pe masă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rămânem datori. Dar pe lotri cine îi găsește, Ioane? - a întrebat Alecu Slobodă. Întâi să-l vedem sănătos pe Hliboceanu și pe urmă le-om dibui noi urma. Bine ar fi dacă i-am dibui cât mai curând, ca să nu apuce să cheltuiască toți banii - a adăugat Mitruță. Până atunci, să mergem la culcare, că ne-o trecut os prin os astăzi. Mai întâi însă să vedem ce fac dobitoacele. Eu am să mă culc în cămăruța unde șade Hliboceanu. Trebuie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Am zis!!!” Când a terminat de vorbit, a smuls custura din lemnul mesei, și-a suflecat mâneca cămeșii până la cot și cât ai clipi, și-a făcut pe braț o crestătură în formă de cruce! În minuta următoare, mi-a apucat mâna ca într-un clește și până să-mi dau seama mi-a suflecat mâneca cămășii și a făcut o zgârietură în cruce la fel cu a lui... Lui Vasile nu i te poți împotrivi oricât de tare ai fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat adânc... Costache s-a apucat să curățe curtea crâșmei de nămeți. Abia spre amiază a sfârșit treaba. După ce și-a revenit din oboseală, a intrat la Hliboceanu. Acesta l-a primit cu bucurie, semn că aștepta pe cineva de-al casei. Surpriza crâșmarului a fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
culcușul unde să se hodinească dobitoacele la noapte. Ieșind în curte, și-a aruncat privirea în lungul șleaului... Șirul de sănii abia se zărea înaintând pe valea Coșcovei... Nu mai era cale lungă până să ajungă la crâșmă. Abia se apucase de treabă când s-a auzit strigat de Măriuța: Costache! Care-i porunca? Te cheamă Vasile! De ce? Nu știu. Mi-o spus doar să te chem și atâta. Costache a lăsat treburile baltă și s-a grăbit să ajungă la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a grăbit să ajungă la Hliboceanu. Ce dorești, Vasilică tată? Poate mă bărbierești, căăă... Uite-te la el! O înviat mortul și vrea să arate ca un flăcău! Bine, băiete! Costache și-a adus cele trebuitoare și s-a apucat să-l bărbierească. În timp ce lucra cu mare băgare de seamă, prin minte îi umblau o mulțime de gânduri: „Așa, omule, pregătește-te să ți primești tovarășii de drum... Parcă văd cum mâine-poimâine nu se mai poate ține nimeni pe urmele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că luna nouă stă ca o barcă pe apă cu fumul din hogeaguri, care iese drept în sus. Și ce înseamnă astea, Pavele? Asta înseamnă că vom avea oleacă de vreme bună... Și eu care te credeam că te-o apucat... Vezi tu, Mitruță? Așa-i lumea. Cum vede că unul ia în glumă unele lucruri, îndată îl cred prostănac, dacă nu chiar nebun. N-o lua și tu chiar așa, omule. Lungeam și eu vorba, ca să treacă vremea. Mai aveam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aduci din condei! Oi ști, n-oi ști, dar știu că tu ești iute de picior și... Și am plecat, Mitruță, pentru că am și ajuns în marginea târgului. Bine, Pavele. Noi te așteptăm la răscruce, ca să știm încotro s-o apucăm. După scurtă vreme, a apărut Puicuță: Direcția magaziaaa, înainteee marș! - a strigat Puicuță de departe. Aizic le-a ieșit în poartă cu vorbăria lui: Bine ați venit, oameni buni! Să știți că vă așteptam și nu vă așteptam. Pe niște
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
curăț eu drumul până la magazie, că acușica îi vezi la poartă. Și ce te faci tu, Aizic?” Și uite că nu m-am înșelat. Da’ unde-i Hliboceanu? Lasă treaba asta după ce descărcăm, că dacă ne întindem la vorbă ne apucă miezul nopții aici - a răspuns Mitruță. Atunci, la magazie, oameni buni! - s-a învoit Aizic, privind la fiecare din cărăuși, doar-doar s-a găsi unul dispus să-i vorbească despre Hliboceanu. Cărăușii însă au trecut la treabă fără nici o vorbă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
înțeles! - a răspuns Mitruță, ca la cătănie. Au aprins felinarele, dar bobul lor de lumină abia se zărea, ca o părere, prin pânza deasă țesută de ninsoare. Fiecare mergea purtând gândurile lui: „Iaca acușica îi Crăciunul și eu n-am apucat încă să tai porcul. Mâine însă îl iau pe Alecu și ce-i a tunde chelbosul? Una-două l-am și pârlit” - gândea Gheorghe Amnar. „Trebuie să trecem și pe la moș Dumitru și pe la Pâcu, să le urăm să petreacă sărbătorile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
atunci să-l vezi cum își răsucește musteața! Umblă ca un flăcău nu alta!” - îl munceau gândurile pe Puicuță... O trosnitură pornită ca din senin a stins felinarul lui Mitruță... Dintr-un salt, Cotman a fost lângă el, l-a apucat de umăr și i-a vorbit în șoaptă: Aiasta-i pocnitură de pistol... Acum nu știu: o vrut să te pălească pe tine sau să ne lase doar în întuneric? Lasă-te jos, să așteptăm mișcarea următoare... În minuta ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
chipurile limpezite de apa de la fântână, cărăușii s-au grăbit să-și ocupe fiecare locul lui. D-apoi de când îi visăm și îi așteptăm? - a răspuns Hliboceanu, cu voce joasă și caldă. Dacă ne-om ține de firitiseli, nu mai apucăm să-i bem vinul lui Costache și să mâncăm plăcintele Măriuței. Așa că, la treabă, copii, că avem timp de cislă toată noaptea, care-i încă destul de lungă - a pus treburile în ordine Pâcu... Când masa era în toi, Hliboceanu a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
șuieratul respirațiilor astmatice, simțise beția puterii ca În zilele bune, când, cu o singură falangă a degetului mic, putea trimite o armată la luptă sau la prășit. Mai mult, deși Încleștarea durase peste o jumătate de oră, iar el nu apucase Încă să ajungă la baie, credincioasa prostată nu-l trădase. „Ce mai? Sunt același ca În timpul celor o sută de zile! Îmi lipsește doar o armată“, Își spunea Împăratul, În timp ce măsura cu pași mici și fermi dormitorul, zgâindu-se pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timp, pe Pământ avusese loc un cutremur devastator, lifturile galbene fiind astfel toate ocupate. A așteptat răbdător să treacă pauza de masă, după care a aflat că-i trebuia dovadă scrisă că nu anexase Brazilia. „Bine, dar Brazilia n-am apucat s-o cuceresc, făcea parte din valul al patrulea de extindere...“, a Îngăimat Bonaparte, stors de puteri, aflând apoi că trebuia să vină cu o patalama care să certifice lipsa restanțelor la Întreținere pe Insula Elba. Având dosită pe sub tunică
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încinseseră un meci de fotbal. Mai spre vest, un concert rock era În faza probelor de sunet. Niște cheflii chiuiau de mama focului, crezându-se Încă la carnavalul de unde sfârșitul lumii Îi smulsese fără menajamente. Un terorist Învățăcel, care nu apucase să-și detoneze brâul de dinamită, Întreba În stânga și-n dreapta, Într-o engleză stâlcită, dacă mai avea dreptul la cele patruzeci de fecioare promise. Atrași de zgomotele de pe coridoare, Napoleon și membrii statului său major se năpustiră și ei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Atențiune! Atențiune! Nimeni nu-i dădea Însă atenție omulețului agitat de la etajul zece. Doar câțiva Îi făcură cu mâna, iar cineva prinse a-l filma. — Soldați, de la Înălțimea acestui turn vă privesc câteva milenii de istorie... insistă Napoleon. Dar nu apucă să spună mai mult. Trei indivizi Îmbrăcați În călugări franciscani, cu glugile pe ochi, se iviră În spatele lui și, cât ai zice Sic transit gloria mundi, Îl Înhățară și-i traseră un sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-ne ușa care dădea spre casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru a trece pe lângă Guido. El Însă, bietul, n-a mai apucat să vină. Piciorul lui drept a călcat pe un skateboard apărut ca din pământ și Guido a căzut de-a berbeleacul, apoi, cât ai bate din palme - presupunând că, În acele secunde dramatice, i-ar fi ars cuiva să bată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jucăuși, obișnuiți să țopăie pe lângă șoldul stăpânilor, sau dobermani cândva agresivi, târându-și acum lesele În urmă ca pe niște existențe ratate. Ieșeau toți, privind nedumeriți spre trotuarele fără de oameni, pentru ca, adulmecând urmele Încă vii ale acestora, fiecare s-o apuce pe drumul lui, după câteva scurte urinări care aveau ca scop noua Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întâlnire amoroasă cu calculatorul, din cauza grabei specifice debutului și a nepriceperii mele În domeniul cibernetic, a fost ușor traumatizantă. I-am spus Cora. Priveam la cutia așezată pe masa din sufragerie, Îi dădeam ocol și nu știam de unde s-o apuc. Învelișul străveziu dezvăluia câte ceva din decolteul profund al plăcii de bază, mister susținut și alimentat de baretele cablurilor SATA. Ventilatorul sursei susura o chemare, dar, În ciuda muchiilor rotunjite și a luminii difuze pe care lumânările o revărsau asupra noastră, tot
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]