13,069 matches
-
mecanică (definitie, etape de execuție, SDV-uri, mijloace de măsurare, norme de sănătate și securitate în muncă, norme de protecția mediului): - curatarea, - îndreptare, - trasare, - debitare, - îndoire, - găurire, - ștanțare, - filetare. 1.1.5. Asamblări mecanice nedemontabile (lipire, sudare, nituire) și demontabile (filetate, cu arcuri, cu pene, cu știfturi) 1.1.6. Norme de sănătate și securitate în muncă 1.1.7. Norme de protecția mediului 1.2.1. Interpretarea unui desen tehnic prin recunoașterea simbolurilor specifice 1.2.2. Executarea schițelor după model și a desenelor la scară 1.2.3. Interpretarea informațiilor cuprinse
ANEXĂ din 4 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285412]
-
scheme de conexiuni, scheme de montaj, planuri de amplasament) 1.1.9.Documente și documentație tehnică / tehnologică pentru lucrări electrice 1.1.10. Materiale conductoare, magnetice si electroizolante utilizate în lucrările electrice (tipuri, proprietati,utilizări) 1.1.11. Asamblări electrice nedemontabile (lipire, deformare plastică) și demontabile (filetate, cu arcuri, cu conectori) 1.2.10. Interpretarea simbolurilor, a schemelor electrice, a schemelor de conexiuni și a planurilor de amplasament 1.2.11. Interpretarea informațiilor cuprinse în documentele și documentația tehnică / tehnologică 1.2.12. Completarea documentelor și a documentației tehnice / tehnologice date 1.2.13. Selectarea materialelor necesare
ANEXĂ din 4 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285412]
-
Urcînd pe căluții sprinteni ca vîntul și iuți ca trăznetul, ei treceau peste rîuri și torente, și, netemîndu-se deloc de dușman, îl hărțuiau din toate părțile, dispărînd într-o clipă și apărînd în alt loc la fel de repede. Armele lor erau arcul, lancea, sabia, securea și bîta. Îndată după inventarea prafului de pușcă, ei folosiră și tunurile, și mai tîrziu, muschetele". Prioritatea didactică și urgența publicării și difuzării, care implică adesea din partea pașoptiștilor un tip de scriitură stil "cronică", se află la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Monarhist și țărănist, lorga este un conservator convins de dezvoltarea organicistă a istoriei, dublat de un vizionar. Destabilizarea spațiului ruso-balcanic în anii 1905-1912, crizele Imperiului otoman sînt văzute din perspectiva unei înțelegeri globale a istoriei și a destinului popoarelor din arcul carpato-danubian. Bizantinolog și istoric al Imperiului otoman, lorga subliniază importanța decisivă în istoria Balcanilor a unui substrat tracic anterior colonizării romane, a unei moșteniri bizantine și a unei influențe otomane: Europa de Sud-Est este o entitate istorică. Pasiunea sa intelectuală
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
său împădurit se lasă pradă parcelării și betonului armat. Se naște un oraș cu vile cochete înconjurate de grădini sau pierdute în spații ample, cum ar fi de pildă parcul Filipescu. Șoseaua înconjoară o construcție elegantă și ruinată care este Arcul de Triumf al Victoriei, apoi urcă spre hipodrom, spre terenul de golf, spre aeroport, se ridică peste lanurile unde lîncezesc boii în jug, redevine apoi drumul pietruit care duce la Sinaia și în Transilvania." Decorul este compozit: această anarhie a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
teritoriul național pe zi. Începînd din 29 august, grupul de armate "Ucraina Sud" primește misiunea de a menține un front defensiv continuu începînd de la frontiera româno-bulgară, trecînd peste crestele Carpaților. De fapt, forțele sovietice declanșează o ofensivă mărginită la interiorul arcului carpatic, pe 7 septembrie 1944, operînd o mutare a frontului. Trupele române acoperă mișcarea lor spre cîmpia ungară. Efectivele angajate de armata română în Ungaria se ridică la mai mult de 210.000 de oameni din care 42.266 au
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1980; Écrits pour le cinema, Paris, Plasma, 1984. Goga, Octavian, Din umbra zidurilor, București, 1913; Opere, vol. 1-3, București, 1967-1972. lorga, Nicolae, "Cîteva cuvinte despre Mistral", în Gîndirea, nr. 8-9, 1930. Istrati, Panait, Oeuvres, 4 vol., Paris, Gallimard, 1968-1970; L'Arc, 86/87; Vers l'autre flamme. Aprés seize mois dans l'URSS. Confessions pour vaincus, Paris, Gallimard, 1987. Lovinescu, Eugen, Istoria civilizației române moderne, 3 vol., București, Editura Minerva, 1992; lstoria literaturii române contemporane, I-IV, București, 1926-1929; Scrieri, ediție
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
asemenea mitologii istorice despre împărați românești e în adevăr posibilă. Există în Albania de ex. câteva plaiuri românești nepătrunse de călători, despre cari puținii câți au fost din întîmplare pe acolo spun că oamenii ies și azi la vânătoare cu arcuri și cu șoimi ca-n evul mediu. Între asemenea oameni știrea că Asan Împărat ar fi cutreierând lumea desigur ar afla crezare. Dar despre Bucovina îndeosebi, unde populația e relativ cu mult mai luminată decât în alte părți ale monarhiei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
E limpede că nu știm să dezlocuim încă acel potențial și să-l folosim iar aceia care au reușit măcar în parte sunt geniile, reperele la care ne raportăm. Prin ideile și inovațiile lor viața noastră s-a schimbat de la arcul cu săgeți până la prima rachetă trimisă în cosmos. Dacă putem să acceptăm că suntem și noi ființe extraordinare, că putem la orice vârstă să ne descoperim și să ne stimulăm genialitatea, dacă avem o strategie, determinarea și perseverența de a
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2981]
-
taina tuturor lucrurilor, tresări străfulgerat de gândul că nemurirea oamenilor stă în faptele lor"10 Eminescu va opune prafului zidul faptei. El "tindea să creeze un univers în semicerc (...), având ca orizonturi nașterea și moartea lumii, între care se întinde arcul istoriei universale"11. Între cele două capete ale arcului se întinde praful un câmp de rune/hieroglife a marilor cetăți ale omenirii: Theba, Babilonul, Memphis, Roma, Sarmisegetuza. Zidul lor este surprins de ochiul poetului într-o acerbă încleștare cu timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
oamenilor stă în faptele lor"10 Eminescu va opune prafului zidul faptei. El "tindea să creeze un univers în semicerc (...), având ca orizonturi nașterea și moartea lumii, între care se întinde arcul istoriei universale"11. Între cele două capete ale arcului se întinde praful un câmp de rune/hieroglife a marilor cetăți ale omenirii: Theba, Babilonul, Memphis, Roma, Sarmisegetuza. Zidul lor este surprins de ochiul poetului într-o acerbă încleștare cu timpul: Eu privesc și tot privesc/ La vo piatră ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
omul are o stea", precum zice omul din Țara Oașului) pe pământ, în praful său, omul scrie cu piramide. Omul a investit piramida hieroglifă să vorbească în locul său cerului, un raport: "Raportul finitului către infinit" (ms. 2267). 2. Cetatea (palat, arc, turn, portaluri, clopotniță) Zidul este pentru Eminescu imaginea securizantă a omului care a ridicat o barieră între el și moarte: "împotriva cărora oamenii se îndiguiesc cu obeliscuri și piramide". Neascunsă, "rivalitatea demiurgică" este reluată, generație după generație, de popoarele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un embrion de întuneric, spre un loc originar, cavernos, în care orice ecou al vieții din afară să se stingă"10. Zidul "carapace" este dublat însă, în permanență, de "simbolurile ascensionale": castel, palat, cetate, tumul, dom, turn, clopotniță, boltă, schele, arcuri.11 Toate aceste geometrii sacre sunt verigi ale ciclului etern, "sigilii" ale faptei umane. Ridicarea lor, conviețuirea lângă ele, meditația, conferă după același Călinescu personajelor (regi, magi) "propria forță și slăbiciune, titanismul și asceza, damnarea și harul creației": cetate: "Babilon
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate..." (Memento mori) "Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți " castel: "Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele..." (Mortua est) " Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nalță pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu murii ei risipiți, cu copacii uscați pe a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul..." (Diamantul Nordului) " Dar un nor pe ceruri negru de înalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine-o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-1 înconjură-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc" (Memento mori) " În sala cu muri netezi de-o marmură ca ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Dar un nor pe ceruri negru de înalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine-o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-1 înconjură-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc" (Memento mori) " În sala cu muri netezi de-o marmură ca ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nor pe ceruri negru de înalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine-o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-1 înconjură-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc" (Memento mori) " În sala cu muri netezi de-o marmură ca ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea acest semn
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-1 înconjură-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc" (Memento mori) " În sala cu muri netezi de-o marmură ca ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea acest semn al tablourilor arhitectonice în formele stihinice care atacă zidul mușchiul, mucigaiul, paianjeni, putredul: În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
redate vederii celor născuți mai târziu, dar și semne, chemări misterioase către semizeii și atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între aceste vedute relicve ale unei civilizații de atlanți -, e un "aer mort": o surditate a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură contra-pagină la această surditate a vidului între abside și bolți "repezite din arc în arc": episodul râsului ducilor daci pregătiți să moară o dată cu zidul cetății Sarmisegetuza. Faptul că Eminescu a așezat acest episod pe la mijlocul poemului Memento mori (versurile 889-912) nu ni se pare întâmplător: este un spațiu al centrului sacru, un locus amoenus
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură contra-pagină la această surditate a vidului între abside și bolți "repezite din arc în arc": episodul râsului ducilor daci pregătiți să moară o dată cu zidul cetății Sarmisegetuza. Faptul că Eminescu a așezat acest episod pe la mijlocul poemului Memento mori (versurile 889-912) nu ni se pare întâmplător: este un spațiu al centrului sacru, un locus amoenus unde i-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
stejar este o operă de dulgherie nu străină de meșterii de mănăstiri din ținutul Moldovei, dar și ai artei "nodului dacic" cu "îmbrățișări repetate, dinamice"49, cu prelungiri ("streașini") care eliberează propria lui putere "repezind-o" din vectori în vectori arce, colonade, bolți. Nu mai e vorba aici de natura templu (precum în "corespunderile" lui Baudelaire), ci de o natură cetate țară în care omul e integrat ca parte (stâlp) în Marele Tot al Cosmosului: "Ducii-s nalți ca brazi de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
săpați din stâncă". E o liturghie a pietrei, o liturghie neagră a sfârșitului Daciei. Cromatica negrului e sfâșiată de "roșii torți", stâlpii sunt "suri", halele și noaptea-neagră, de smoală. Detaliul sălilor cetății are plastica de pe scutul lui Ahile: lăncile și arcurile sunt "răzimate / De păreți", armurile "albe și curate" sunt atârnate de columne, cupele din care beau ducii sunt din "țeste de dușman" lucrate ("maestru cizelate") cu toarțe de aur. Ritualul acestei "mese a morții" are o măreție homerică, de conclav
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sclavă Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă, Și-n tăcerea sânt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd." Vedem în râsul ducilor daci (dincolo de efectul regizoral de spaimă și uimire asupra Cezarului roman), prin aerul mortuar dintre arcurile și bolțile cetății, germenii puterii vieții: dacă cel "ce-n visu-i plânge" și "nu-și aude plându-și", acest râs se aude pe sine ca om râzând în fața morții: "ei ciocnesc (au ales să-și umple cupele cu vin amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Are și el un exemplar înfipt chiar în inimă, bibelou de proporții grotești, în preajma căruia ducă-se pe pustii! au început să se țină acum slujbe religioase... la microfon. Lume! Lume! Împreunare de Muhina (Muncitorul și Colhoznica), Rude (basorelieful de pe Arcul Revoluției franceze, cea care a deschis calea triumfală a tuturor revoluțiilor) și ceramici... populare, vorba unui glumeț poet, ochioasele ceramici glazurate din (dispărutele) bîlciuri, monumentul independenței de la Iași, vis-à-vis de clinica dermatologică, ne înfioară prin aerul lui corcit și ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]