7,924 matches
-
la rândul lor, actori maximizatori. Acest lucru nu Înseamnă că agenții nu pot fi și altruiști. Altruismul nu echivalează Însă cu a fi agent perfect, adică a acționa În sensul maximizării intereselor principalului. K. Arrow (1974, apud Rowlinson, 1997:54 ) argumentează că incomensurabilitatea și comunicarea incompletă a valorilor și dorințelor umane fac imposibilă reciprocitatea absolută. Chiar dacă agentul dorește să acționeze congruent intereselor principalului, nu poate avea măsura exactă a direcției și amplitudinii acestor interese. Conform abordării raționaliste, comportamentul organizațional și guvernarea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
costurilor implicate de relația agent - principal. Instituția cea mai eficientă ar fi astfel firma modernă, Întreprinderea rațională, condusă de un manager și constând În resurse umane (forță de muncă) detașate de proprietatea asupra mijloacelor de producție. Jensen și Meckling (1976) argumentează că instituția firmei moderne, În care există o disjuncție a proprietății de autoritate, În care managerul și proprietarul (sau proprietarii majoritari) sunt actori distincți, este mai eficientă decât firma având un unic proprietar - manager. În linii principale, se argumentează că
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
1976) argumentează că instituția firmei moderne, În care există o disjuncție a proprietății de autoritate, În care managerul și proprietarul (sau proprietarii majoritari) sunt actori distincți, este mai eficientă decât firma având un unic proprietar - manager. În linii principale, se argumentează că, În cazul managerului - acționar majoritar firma ar trebui să apeleze la finanțarea externă, prin credit, pentru a se dezvolta ceea ce ar implica costuri mai mari de tranzacționare a capitalului decât În cazul firmei cu o structură de capital diversificată
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Într-un proces politic, nu doar unul tehnic, iar interesele deținătorilor de capital sunt considerate alături de celelate interese prezente În organizație sau mediul acesteia. Pe de altă parte, economiștii neoclasicii, oponenți ai curentului managerialist, asumă unitatea proprietății și a controlului argumentând că, atât normativ - legal cât și din considerente descriptive echipa managerială acționează În sensul satisfacerii intereselor proprietarilor. Principiul legal este că managerii reprezintă interesele proprietarilor organizați În adunarea generală. În plus, se afirmă că există mecanisme legale, uzitate În mod
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și pensii. Controlul pe care aceștia Îl puteau exercita În virtutea dreptului de a dispune de propriile resurse era, firește, puternic limitat. Guvernarea corporațiilor este un proces mai degrabă politic În care au de câștigat interesele organizate pe seama celor disipate. Berle argumentează, pe bază acestor dovezi empirice, că economia capitalistă devine mai degrabă o economie managerială. Aceasta din urmă se caracterizează prin plasarea controlului asupra resurselor În mâinile unor administratori profesioniști (certificați ca atare de sistemul de formare) ce au o responsabilitate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și control) exercitate de societatea cunoașterii și mediul educațional. Exemple de acțiune standardizată ar fi organizarea birocratică, sau modelele de elaborare etapizată a politicilor publice, sau sistemele informaționale de gestiune etc. Pe aceeași linie instituționalistă, R. Scott (2001:159 - 160) argumentează că: În diverse spații geografice și la momente diferite ale istoriei, diverse grupuri și-au revendicat drepturile asupra a tot ceea ce Înseamnă cunoaștere precisă. [...] Specialiștii Își exercită controlul prin intermediul proceselor cultural-cognitive și al celor normative. În mai mare măsură decât
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și finalități proprii pe care Încearcă să le legitimeze apelând la norme și principii de ordin superior. Perspectiva se bazează, În mare măsură, pe o „ontologie socială realistă”(Scott, 2001:161). De pe o poziție constructivistă macrofenomenologică, Meyer și Jepperson (2000) argumentează ideea construcției cultural-cognitive atât a intereselor, cât și a capacității de acțiune responsabilă a actorilor („investitorilor”). Ei arată cum capacitatea de acțiune (agenția) a actorilor este un proces de devoluție a autorității divine. Aceasta din urmă era singura forță acțională
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Înseamnă altceva decât legitimarea socială a intereselor unor actori sociali diverși (comunitate În sensul larg) și, implicit, angajarea capacității acționale a agenților În sensul realizării acestor interese. Capacitatea de acțiune În favoarea altui actor și identificarea agenților cu interesele principalilor este, argumentează instituționaliștii, o construcție culturală a societăților, explicabilă prin procesul instituționalizării acțiunii și rolurilor. Avem de-a face, În acest caz, cu un proces de reificare a rolurilor sociale cum ar spune Berger și Luckmann (1999:109): Zona conștiinței de sine
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a organizației se referă la implicarea acesteia În misiuni caritabile sau activități sociale care nu sunt cerute În mod imperativ de societate nici legal și nici etic, dar sunt de dorit și contribuie la aprecierea publică a organizației. P. Drucker argumentează că expansiunea așteptărilor societății față de corporații nu este un indicator al ostilității față de lumea afacerilor, ci dimpotrivă, exprimă succesul recunoscut social al acestora. Carroll pretinde că acest concept, În patru dimensiuni, exprimă În primul rând o realitate socială: multe corporații
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de aceea modelul consideră organizația aidoma unei „cutii negre”. Varianta marxist - capitalistă a acestui model este similară, doar că, În locul clienților, beneficiarii „jocului” economic sunt investitorii care captează „beneficiile” (plusvaloarea) produse de organizație. În opoziție cu acest model, teoria „investitorilor” „argumentează că toate persoanele sau grupurile ce participă Într-o organizație având interese legitime fac astfel pentru a obține beneficii și nu există o prioritate prima facie a vreunui set de interese și beneficii asupra altuia.” (Donaldson și Preston, 1995:68
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
furnizori de mărfuri pe piață, ei și-ar schimba fluxul de resurse În funcție de cel mai bun preț și, apelând la un mecanism economic - abandonul (exit) - ar crea premisele volatilității mediului organizațional, mai presus de controlul organizației. Donaldson și Preston (1995) argumentează că teoria investitorilor este invocată atât În sens descriptiv, instrumental, cât și normativ. În manieră descriptivă, teza este folosită pentru a descrie și elucida comportamentul organizațional, anume: natura firmei În opoziție cu modelul neoclasic, semnificațiile pe care managerii le atașează
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un act de putere așa cum arătam mai sus (Mihăilescu, 2004:49-51). Managementul devine procesul politic de echilibrare a intereselor diverse având responsabilitate față de toți constituenții, În mod egal, și nu doar față de acționari (deținătorii de capital). Donaldson și Preston (1995) argumentează că abordarea normativă constituie fundamentul teoriei revendicărilor multiple prin care se admite relevanța intereselor constituenților În scopuri de cercetare, intervenție sau de principiu. Odată recunoscut statutul moral al intereselor constitutive, trebuie căutate criteriile, fie acestea norme sociale sau principii etice
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
politic de redefinire a criteriilor de performanță ale corporațiilor. A. Wicks și R. Freeman (1998) Își asumă rolul de antreprenori ai schimbării sociale prin intermediul concepțiilor teoretice vehiculate; de altfel, ei propun depășirea polarității metodologice pozitivism - antipozitivism În analiza organizațiilor. Ei argumentează că atât pozitivismul cât și antipozitivismul se bazează pe o pretinsă neutralitate etică care le golește de conținut. Autorii propun o metodologie pragmatică care să facă loc eticii În cercetare și care „să servească scopuri umane, să evidențieze simultan dimensiunea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
diversificarea structurii de capital și separarea proprietății de control În corporații sunt reguli ale jocului (instituții) determinate de presiunile către eficiență; acestea ar fi instituțiile cele mai eficiente În controlarea fluxurilor de capital. Abandonând individualismul metodologic, Jepperson și Meyer (1991) argumentează caracterul macrocultural al instituțiilor și consideră acțiunea ca fiind, la rândul ei, o construcție socială. Instituțiile sunt imersate (embedded) În instituții mai cuprinzătoare legitimate social și sunt determinate de traiectul instituțional și cultural: ele urmează o logică a dezvoltării instituționale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un anumit tip de actori sociali. „Acest gen de tipizare apare În contextul unui inventar concret de cunoștințe comune unei colectivități de actori.” (1999:73). Într-o critică a utilizării teoriei alegerii raționale În analiza instituțională, antropologa britanică M. Douglas argumentează faptul că instituțiile sunt Întemeiate pe un mecanism cognitiv, și nu pe eficiență. Aceasta din urmă nu poate fi, În mod general și natural, considerată ca finalitate universală a comportamentului uman, nu poate constitui o bază stabilă pentru comportament și
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dar, pe de altă parte, ideologiile, la rândul lor, ajung să modeleze interesele. Studii asupra formelor organizaționale din Extremul Orient arată insuficiența explicațiilor singulare fie În termeni de acțiune economică interesată, fie În termeni de cultură. Hamilton și Biggart (1988) argumentează pentru o abordare istorică a structurii de autoritate dintre stat și mediul de afaceri În care statul Încearcă, prin acțiune strategică, să legitimeze un sistem de reguli și să promoveze o ideologie proprie privind dezvoltarea social-economică. Odată constituită, structura de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai presus de voințele actorilor individuali. Cooperarea nu poate fi doar bilaterală sau contractuală, ci este realizată doar În virtutea imersării ei Într-un cadru social de referință mai larg care furnizează fundamentele cognitive și legitimitatea oricărui demers social. Economiștii neo-instituționaliști argumentează că presiunile pentru adaptare determină apariția unor instituții sociale eficiente, dar tot În sens contractualist: ele sunt rezultatul acțiunii raționale a actorilor indiferent de eventualele condiționări culturale sau structurale. Așa cum am văzut În capitolele anterioare, acești autori consideră că instituțiile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
răspândită de a tranzacționa cu indivizi a căror reputație este cunoscută implică faptul că puțini se bazează fie pe moralitatea generalizată fie pe aranjamentele instituționale (impuse de a treia parte - M.P.) pentru a se apăra de necazuri” (1985:490). El argumentează astfel că relațiile sociale, mai degrabă decât instituțiile ce acționează la nivel coercitiv, normativ sau cognitiv, sunt responsabile de generarea Încrederii În viața economică. Rețelele de relații sociale penetrează neregulat sectoarele economice (spre deosebire de instituții care se presupune că difuzează uniform
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sectoarele economice (spre deosebire de instituții care se presupune că difuzează uniform un anumit sector ducând la ceea ce se cheamă „izomorfism structural” - Meyer și Rowan, 1977) ceea ce ar putea explica comportamente aparent inconsistente ale acelorași actori În contexte relaționale diferite. De asemenea, argumentează Granovetter, rețele de relații produc solidaritate și au capacitate de acțiune colectivă, dar aceasta poate fi folosită În scopuri maligne (mafia de exemplu sau bandele organizate nu ar avea aceeași forță dacă nu s-ar baza pe Încrederea generată de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
trebuie avută În vedere În explicarea emergenței ordinii, dar nu apar logic, așa cum asuma Williamson (1991) despre instituții (governance structures), În virtutea funcției lor. Granovetter consideră totuși că relațiile sociale pot ajunge să fie similare instituțiilor (mai degrabă informale - M.P.). El argumentează că instituțiile pot fi considerate drept „rețele solidificate”. Interacțiunile Între indivizi dobândesc În mod gradual calitate obiectuală (se dezvoltă roluri sociale cărora le sunt asociate așteptări), iar oamenii ajung să le ia ca atare (taken for granted). 3. Cercetări empirice
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În sensul de sociabilitate productivă - Sandu, 1999). Rețelele pot facilita apariția unor norme informale care să evolueze În „norme de opoziție” (Nee și Ingram, 1998) atunci când sancțiunile formale sunt slabe În raport cu resursele ce pot fi mobilizate de rețele. Lin (2001) argumentează că difuziunea regulilor jocului, a valorilor și ideologiilor Între rețele determină izomorfismul instituțional al rețelelor (network-society institutional isomorphism). Instituționalizarea organizațiilor ca agenți colectivi autorizați În cadrul proiectului societal lucrează În tandem cu rețelele sociale În procesarea resurselor În capital social și
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
prin resursele sociale tranzacționate (capitalul social: relații sociale și Încredere strategică, cu grad mare de specificare) și a modelelor de luare a deciziei contextualizate. Totuși, odată constituite, contextele structurale și cele instituționale pot institui presiuni divergente asupra acțiunii. Așa cum am argumentat, acțiunea nu este complet determinată de presiunile instituționale și/sau structurale, acțiunea strategică fiind Întotdeauna posibilă În interiorul instituțiilor sau al structurii. Instituțiile și structurile sunt rezultatul acțiunilor individuale, dar devin independente În raport cu acestea ajungând să le constrângă. În cele ce
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
răspuns cerințelor percepute ale mediului În trecut, procesele atenționale fiind centrate pe ceea ce a fost important În trecut, și nu pe prospectarea viitorului. În acest fel, structura organizațională devine o componentă inerțială În dezvoltarea unor politici noi. Weick (1969) a argumentat că proiectarea este Întotdeauna retrospectivă, ceea ce face ca organizația să fie mereu cu un pas În urma evenimentelor. Structura informațională a organizației reflectă instituirea mediului inițial al organizației și manifestă o inerție consistentă, inerție apărată În primul rând de structura de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care o dublează. Interesele deja constituie În interiorul organizațiilor și al câmpurilor sunt cele care definesc sensurile acțiunii și semnificațiile Împărtășite urmărind astfel menținerea statu-quoului. 2. Structurarea și logica câmpurilor organizaționale În acest context al instituirii mediului organizațional, Fligstein (1996, 2001) argumentează că scopul acțiunii pe o anumită piață ( Într-un anumit spațiu ce tinde a institui o ordine socială) este crearea și menținerea stabilității În și Între organizații care să le asigure astfel supraviețuirea. Actorii Încearcă să controleze sursele generatoare de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
schimbărilor petrecute în politică, reflecție asupra conceptelor politice de bază: libertate, egalitatexe "„egalitate", democrațiexe "„democrație", dreptatexe "„dreptate", autoritate, puterexe "„putere", guvernarexe "„guvernare" (vezi Losco și Williams, 2003). Teoria politică este per se o abordare pluralistă și critică. Perspectivele principale sunt argumentate și criticate. Nici una dintre orientări nu este luată drept reper dogmatic și absolut. John Nelson (1983) rezumă scopurile teoriei politicexe "„teoriepolitică" în trei termeni: a înțelege, a păstra și a critica. Teoria politică explorează fenomenele politice într-un anumit context
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]