3,682 matches
-
Muzeul Național al Banatului este un muzeu din Timișoara cu sediul central în Castelul Huniade. A fost înființat în 1872, sub numele de "Societatea de Istorie și Arheologie". Adăpostește cea mai importantă colecție de obiecte arheologice din Banat. La parter, găzduiește Sanctuarul Neolitic de la Parța, un monument unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de istorie, Secția de Arheologie, Secția de Șiințele Naturii și Laboratorul Zonal de Restaurare. În
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
înființat în 1872, sub numele de "Societatea de Istorie și Arheologie". Adăpostește cea mai importantă colecție de obiecte arheologice din Banat. La parter, găzduiește Sanctuarul Neolitic de la Parța, un monument unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de istorie, Secția de Arheologie, Secția de Șiințele Naturii și Laboratorul Zonal de Restaurare. În anul 2016 a devenit Muzeul Național al Banatului. În urma constituirii în 25 iulie 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat, din initiativa lui Zsigmond Ormós s-au pus
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de istorie, Secția de Arheologie, Secția de Șiințele Naturii și Laboratorul Zonal de Restaurare. În anul 2016 a devenit Muzeul Național al Banatului. În urma constituirii în 25 iulie 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat, din initiativa lui Zsigmond Ormós s-au pus bazele Muzeului Banatului, acesta donând o mare parte a obiectelor din colecțiile personale noului muzeu. Primele obiecte de patrimoniu care au intrat în inventarul său au fost depozitate la început
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
inventarul său au fost depozitate la început într-o încăpere din Palatul Episcopiei de Cenad. Obiectele muzeului au provenit din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. În anul 1876, cu sprijinul prefectului comitatului Timiș, Ormós Zsigmond Societatea de Istorie și Arheologie din Banat a primit două încăperi în Casa Wellaner, pe stada Lonovics, sediu al muzeului până în perioada interbelică. Deschiderea oficială a Muzeului Banatului pentru public a avut loc în anul 1877. În această perioadă patrimoniul muzeului a sporit cu rapiditate
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
înființat o Societate muzeală aparte, care urma să se ocupe în exclusivitate de activitatea Muzeului Banatului. Această nouă societate culturală s-a unificat în anul 1884 cu Societatea de Istorie și Arhelogie, luând ființă astfel Societatea Muzeală de Istorie și Arheologie. Din anul 1887 clădirea Wellaner intră în reparații generale, lucrări care au durat mai mulți ani, patrimoniul Muzeului Banatului fiind adăpostit în tot acest timp în clădirea vechii prefecturi. În anul 1888 a fost terminată ridicarea Palatului muzeal (azi Biblioteca
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
muzeal (azi Biblioteca Academiei Române, filiala Timișoara), clădire care s-a dovedit de la început prea mică pentru a adăposti colecțiile Muzeului Banatului. În 1889 a fost redeschis pentru public. La începutul ultimului deceniu al secolului XIX, muzeul avea următoarele colecții: de arheologie și istorie veche, pinacotecă, științele naturii, bibliotecă și arhivă. În 1892 s-a decis constituirea unei secții de artă decorativă. Anul 1893 a însemnat pentru secția de istorie momentul declanșării unor săpături arheologice de specialitate, ce au continuat de-a
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
Secția de Artă devine instituție de sine stătătoare cu numele de "Muzeul de Artă Timișoara". Din iulie 2006 Secția de Etnografie a fost transferată în cadrul Muzeului Satului Bănățean Timișoara. Muzeul de Istorie a fost constituit pe lângă Societatea de Istorie și Arheologie (datată în 1872). De-a lungul anilor a funcționat în diferite sedii, din anul 1947 aflându-se în Castelul Huniazilor. Parimoniul său este reprezentativ pentru provincia istorică cunoscută sub numele de Banatul Timișean, acoperind întreaga perioada de timp din preistorie
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
Castelul Huniazilor. Parimoniul său este reprezentativ pentru provincia istorică cunoscută sub numele de Banatul Timișean, acoperind întreaga perioada de timp din preistorie și până în prezent. Principalele sale colecții sunt structurate pe domeniile: Constituirea în 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat marchează începuturile Muzeului Banatului. Printre scopurile de atunci ale Societății consemnăm cercetarea trecutului istoric, înființarea unui muzeu de istorie și arheologie și inițierea unor săpături arheologice. Primele obiecte muzeale provin din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. Se
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
până în prezent. Principalele sale colecții sunt structurate pe domeniile: Constituirea în 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat marchează începuturile Muzeului Banatului. Printre scopurile de atunci ale Societății consemnăm cercetarea trecutului istoric, înființarea unui muzeu de istorie și arheologie și inițierea unor săpături arheologice. Primele obiecte muzeale provin din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. Se cuvine să amintim marea donație de antichități din 1873 a generalului Anton Scudier constând în mai multe monumente epigrafice și sculpturale romane și
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
Muzeul ASTRA din Sibiu; 5.3. Instrumente muzicale pentru Muzeul Național “George Enescu” din București. Documentația știintifică rezultată, constituie o valoroasă bază de date pentru cercetarea interdisciplinară a patrimoniului cultural, în multe cazuri aceasta stând la baza cercetării din istorie, arheologie sau artă. Cercetarea știintifică aplicată, specifică, s-a materializat în numeroase participări la sesiuni naționale și internaționale, în țară și străinătate, precum și cu publicarea a numeroase lucrări în volumele muzeelor din întreaga țară. Datorită calității profesionale deosebite, mai mulți specialiști
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
se aștepta la cea mai nemiloasă cruzime. A încurajat comerțul și a bătut o monedă proprie - dareicul. Darius I a introdus respectul pentru studiu. Darius I era nerăbdător să învețe lucruri noi despre lumea cucerită. El i-a incurajat pe arheologii din Babilon să-și îmbunătățească cunoștințele și a fondat o școală medicală la Saia (Egipt). Dat fiind că perșii fuseseră un popor fără ieșire la mare, Darius I a vrut să-și extindă cunoștintele despre mare. El l-a trimis
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
1977 nu a fost până în prezent însoțită de săpături și cercetări. De asemenea în hotarul Oarței de Jos s-a găsit un tezaur de monede de argint romane datând din sec. II - III d.Hr. , actualmente expuse la Muzeul de Arheologie și Istorie din Baia Mare. Pe teritoriul satului Oarța au trăit dacii liberi, granițele Daciei Porolissensis aflându-se la o distanță de aproximativ 30 de km spre sud, acolo unde se pot vedea și astăzi ruinele castrului de la Porolissum. În anul
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
există și minorități de creștini după evanghelie (4,77%) și adventiști de ziua a șaptea (1,61%). Pentru 2,69% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Din harta patrimoniului cultural al județului Prahova, elaborat de Muzeul de Istorie și Arheologie al județului Prahova în 1974 rezulta faptul că pe teritoriul comunei Brazi s-au descoperit vestigii din neolitic ("în satul Negoiești"), din prima treaptă a fierului (în satul Popești) și din perioada geto-dacilor și din cea a formării poporului român
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
Fulga existența oștii gentilice ca formă de organizare socială în [[epoca bronzului]], în timpul statului dac, dar și în perioada daco-romană. Indiferent de vechime, „satul este atestat în documente pentru prima oară abia la 1 iunie 1526.”. Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova posedă în patrimoniu un fond de documente care se referă la procesul de dezmembrare a obștii sătești, apărând de acum câțiva acaparatori de terenuri: aga Constantin Bălăceanu (ginerele lui Șerban Cantacuzino) sau marele ban Dumitrache Ghica. Trebuie menționat că
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
urmă fiind ca cele mai multe sate românești preexistente întemeierii statului.” Astfel, existența unei monede de argint de pe vremea lui [[Constantin cel Mare]] aflată în posesia unui locuitor al comunei (Ștefan Păun), dar și fragmentele istorice aflate la Muzeul de Istorie și Arheologie din județul Prahova, confirmă locuirea acestei comune în [[secolul IV]]. Atunci, oamenii trăiau în case și bordeie de lemn, cu pereții împletiți cu nuiele și lipiți cu lut și se ocupau cu păstoritul, cultivarea pământului sau ridicarea de turnuri, turnuri
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
fost posibilă emiterea la 1 iunie 1526 a documentului (hrisovul) care face atestarea documentară a localității Smârciu, devenită mai apoi Fulga. Dar, mai târziu, vânzările de loturi consemnate într-un fond de documente aflate în posesia Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, dovedesc fărâmițarea moșiei Fulga într-un număr mare de ocine, delnițe, moșii, deținute de diferite persoane, locuitori ai comunei sau oameni din alte localități care lucrau pe teritoriul județului. Sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului următor au
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
făcea parte din comuna Hârsa din plasa Podgoria, județul Prahova. În raza acestui sat s-a descoperit, în iunie 1974, un depozit de 37 de seceri din bronz (întregi și fragmente), care au intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie și Arheologie, Prahova. De altfel, acest sat apare atestat în documente de pe la 1464 octombrie 28, când Radu cel Frumos întărea Mănăstirii Snagov mai multe sate, printre care și Străoști, fapt reconfirmat de Basarab cel Tânăr la 23 martie 1482 și mai târziu
Străoști, Prahova () [Corola-website/Science/301734_a_303063]
-
ajuns în faza republicană a festivalului național „Cântarea României” . [[Fișier:Fortificatia medievala Avrig - Racovita.jpg|right|250px|thumb|Amplasarea [[Fortificația medievală de la Avrig-Racovița|fortificației Avrig - Racovița]]]] Inițiatorii (Sabin Adrian Luca, Paolo Biagi, Michela Spataro, Cosmin Suciu) unui proiect de excavații [[Arheologie|arheologice]] (contract de cercetare între ULB Sibiu și Universitatea Foscari din [[Veneția]]) început în [[2005]] au considerat că zona, numărul de descoperiri [[mezolitic]]e este, la nivelul [[Transilvania|Transilvaniei]], foarte mic în comparație cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului Făgăraș
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
râu și stâncă, marmura, cărămida și țigla. Cea mai impunătoare clădire, amfiteatrul, avea o capacitate de cca. 5000 de persoane. Ruinele orașului antic constituie un complex arheologic ()aflat în localitatea Sarmizegetusa din județul Hunedoara. În apropiere este și Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924, care adăpostește obiecte recuperate în cursul cercetărilor arheologice. Până în prezent, o mare parte din suprafața orașului antic nu a fost excavată de arheologi. Dacă vechea capitală a Daciei preromane se situa în Munții Orăștiei la o
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
o tablă de marmură, dedicată zeiței Nemesis de către C. Valerius Maximus pecurarius, furnizor de animale. Templul zeiței Nemesis. În apropierea amfiteatrului a fost construit și un templu dedicat zeiței Nemesis, care era venerată în antichitate de către gladiatori. În cadrul muzeului de arheologie s-au păstrat capiteluri de coloane din templu, precum și câteva table reliefate. Pe una este reprezentată zeița, cu atributele ei, balanța, grifonul și roata. Palatul Augustalilor (în latină Aedes Augustalium) se află în apropierea forului (avea o intrare în for
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
difuziune culturală și migrație, tradițiile neolitice s-au răspândit în întreaga Europă până în aproximativ 4500 î.Hr. În America societățile umane ating acest stadiu de evoluție (agricultură și mod de viață sedentar) aproximativ 4500 î.Hr. Se folosește termenul de 'Formative' în arheologia americană. Agricultura neolitică timpurie se rezumă la un număr limitat de plante, iar domesticirea animalelor se rezumnă doar la oi si capre.Cu aproximativ 7000 ani î.Hr. începe domesticirea vacilor și porcilor, stabilirea unor așezări permanente și producerea ceramicii. Nu
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
la 1 km de DN17 care face legătura între Dej și Vatra Dornei. În urma cercetărilor arheologice efectuate pe raza localității s-a dovedit existența vieții omenești pe acest teritoriu încă din comuna primitivă. În anul 1959 au fost descoperite de către arheologii de la Muzeul județean Bistrița-Năsăud, fragmente de vase din perioada orânduirii comunei primitive. Printre fragmentele de obiecte descoperite aici, unele au fost încadrate în epoca bronzului, cultura Witenberg, și obiecte din fier aparținând perioadei Hallstatiene. Au fost descoperite aici și fragmente
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
vârstă a fierului). Unitatea stilistică și cronologică a materialelor arheologice descoperite în peșterile comunei Șuncuiuș au permis atribuirea lor unui nou grup cultural denumit Igrița, denumire lansată în 1978, cu ocazia colocviului privitor la epoca bronzului, organizat de Institutul de Arheologie din București . Purtătorilor grupului Igrița 1 li se pot asocia depozitele de bronzuri descoperite pe valea Crișului Repede La: Negreni, Bălnaca, Vadul Crișului, Alesd, Oșorhei , la care se adaugă descoperirile de la Oradea-Salca, Biharea, Roșiori, Cociuba, Valea Lui Mihai, Suplacu de
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
fost adunate în colecții muzeistice școlare, - parte din ele fiind preluate de Muzeul Județean Botoșani. Aceste colecții cuprind urme arheologice corespunzătoare paleoliticului, neoliticului și epoci bronzului, epocii fierului și perioadei medievale. Colecția Școlii nr. 1 Corni cuprinde, în cadrul secției de arheologie, următoarele obiecte : resturi de faună fosilă pleistocenă (corn, defensă, omoplat), găsite în aluviunile Siretului; un corn fosilizat de bovid (găsit se pare, în punctul „Toloacă“ din apropierea vetrei satului, cu prilejul săpăturilor de modernizare a șoselei); piese de silex (nuclee, răzuitor
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
cu județul Maramureș. Între localitățile, Cehu Silvaniei la sud, Motiș la sud-vest, Oarța de Jos la nord-vest, și Someș-Uileac la nord, nord-est. Din arealul așezarii, provin câteva dovezi istorice, din epoca veche a bronzului. Într-o prestigioasă lucrare, elaborată de arheologii, Sabin Adrian Luca și Nicolae Gudea, intitulată Repertoriul arheologic al județului Sălaj, este specificat faptul că, pe locul denumit de localnici "Prâsnel" , s-au descoperit, meteriale cerammice, aparținând Culturii Wietenberg, iar într-un alt loc, aflat tot în perimetrul așezarii
Ulciug, Sălaj () [Corola-website/Science/301847_a_303176]