3,326 matches
-
cufundat cu atenție prada în borcan, iar cercelul ieftin sclipi o clipă pe suprafață înainte să fie împins adânc la fund, în vreme ce murdăria unsuroasă de pe mâna mea lăsă un cerculeț întunecat unde penetrase albul cremos al orezului. Urmară apoi bucățile ascuțite de oțel, iar orezul se revărsă la gura borcanului când am împins din nou cu degetul înăuntru, lăsând bucățile de lamă ascunse chiar la suprafață. Am pus capacul la loc, l-am închis cum fusese și am șters borcanul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a lăsat mașina în fața porții. Parcheaz-o în altă parte. Între timp poate găsesc ceva. Cârnul băgă arma în buzunar. Luă la întîmplare un trenci din cuier și ieși. Scarlat privi lung în urma lui cu inima strânsă. * Melania Lupu ținea pumnii ascunși în adânciturile fotoliului. Unghiile îi intrau în carne. Pe figura emailată, cu bucle argintii, se citea o atenție încordată. " Dumnezeule, ce ghinion! Ce neșansă oribilă! Alaltăieri tablourile erau încă acolo... Nu, nu, draga mea, te implor nu plînge! Adună-ți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dau duhul din senin, explică sardonic Matei. Grigore Popa cu bărbia nerasă prinsă între degete se interesă ironic: ― Te-ai gândit cumva ce o să le povestești? ― Las chestia asta pe seama dumitale. Fiecare autor își explică opera. ― Hm, învață să-ți ascuți mai bine săgețile când le slobozi din arc. Altfel ricoșează. Ricoșează penibil... Doru Matei apucă nervos marginea scaunului. Replică violent: ― Ce-i drept, n-am experiența dumitale! Nu întocmesc liste! ― Vă rog nu vă certați, imploră Melania Lupu. Avem atâtea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-au fost suficient de amabili cu ea. Surîse: nici cu mine... ― În consecință, ați renunțat la orice tentativă de apropiere? Formula întrebările sec, convențional. Definise în sfârșit sentimentul pe care-l încerca de când intrase în această locuință. Oamenii păreau ascunși în spatele unei baricade. Amabilitatea ― o amabilitate convențională ― le poleia subțire manevrele. Pentru prima oară, avea certitudinea că discuțiile nu duc nicăieri, că trebuie abordat un alt gen de anchetă. Un gând tulbure îi aduse pe buze cuvântul "complot" și Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nocturnă. Cunoscându-l pe ministrul de interne atât de bine cum îl cunoștea, ceva mai puțin sângeros decât dracula, dar mult mai teatral decât rambo, acesta ar fi modul de acțiune care ar ordona să fie adoptat. Nu se înșela. Ascunși într-un mic masiv împădurit care aproape tivește perimetrul încercuirii, trei bărbați așteaptă ceasurile nopții să se apropie de cele ale dimineții. Cu toate acestea, nu tot ceea ce fusese imaginat în mod liber de prim-ministrul, la fereastra cabinetului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de sârmă ghimpată, care, în acest scop, a fost azi tăiată în mod corespunzător pentru a evita sfâșierea pantalonilor și pentru a feri pielea de zgârieturi. Soldații armatei vor ajuta la repararea ei înainte ca degetele trandafirii ale aurorei să ascută din nou, făcându-le vizibile, amenințătoarele țepe pentru atât de scurt timp inofensive, la fel și sulurile enorme de sârmă întinse de-a lungul frontierei, de o parte și de alta. Cei trei bărbați au trecut deja, în față merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La P’tite Ravine, ca să luăm masa Împreună. Trei ore mai târziu, cu o durere intensă În picioare și cu glezna dreaptă blocată În unghi ascuțit față de gambă, nu aș fi avut cum să fiu mai dornică decât eram deja să scap de pe pârtie. „De ce o numi lumea așa ceva o vacanță la schi, nu puteam să pricep: aia nu mai era vacanță, era ca și cum ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine continuam să facem speculații pe marginea salopetei, autobuzul galben a tras în fața casei de pe partea cealaltă a străzii, iar M.F.P. și cei doi micuți au fost ascunși momentan vederii noastre. Mi-am dat seama că nu aveam nici o clipă de pierdut. În câteva secunde, autobuzul avea să se îndepărteze, iar M.F.P. să se întoarcă pe călcâie și să intre în casă. Nu nutream nici cea mai vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
parc. Nu are ceva anume cu mine, cîinii de rasă, cu proprietar și îngrijiți sînt cei care îl scot din sărite. Pe maidanezii oropsiți ai sorții, care se împerechează pe apucate printre băncile părculețului, îi hrănește și îi apără. „Se ascute lupta de clasă !...”, mă gîndesc în sinea mea și îl trag pe Bigy înapoi în curtea noastră cu ziduri înalte. Zilele trecute, în timp ce tatonam străzile părăsite pe moment de maidanezi, dintr-o curte a țîșnit un rottweiler și s-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cinstești cu doi lei și-un bahar de vin. Îți luăm și cutia... Uite, trage șuba asta beste tine. Ești în stare să te ții? Am tăiat niște bușteni, am luat și gheață, din drum, de la lac, da’ tre’ să ascut târnăcobu’. M-au trecut sudorile. Când vorbea, îi ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile, iar calul și-a mișcat vioi fundul. Sania s a întors pe urmele ei, ca pe niște șine. Pădurea a rămas în urmă, iar nesfârșirea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
până și cutia-safe dispăruse. Nicu îl lăsă să se descarce, era obișnuit cu nervii, de la maică-sa, dar reținu noutățile. — Desenează-mi aici ce ți-a dat. Îi întinse lui Nicu o splendidă coală velină. Luă un creion și-l ascuți cu un cuțitaș. Lui Nicu îi plăcea să deseneze, dar până acum nu făcuse asta decât pe tăbliță și în zăpadă. Era prima dată că avea la dispoziție o foaie albă și un creion. Se îmbujoră și, opintindu-se ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Omul - o argilă fulgerată de curenți cosmici. Omul contemporan a transformat absurdul existențial într-o sublimă disperare cosmică. Cum să nu trăim prost, noi, pământenii, când chiar la prima negociere am dat Raiul pe o mușcătură de măr. Marile cărți ascut dinții întrebărilor, nu se hazardează să dea răspunsuri. Irumpe tot mai des din noi magma iraționalului. De unde atâtea pretenții. În definitiv suntem moștenitorii unei căderi. Dincolo de borne urmează libertatea. Sau rătăcirea. Bibliotecile - aceste incubatoare de idei. Suntem precum libelulele care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
imagina pe Rimbaud și pe Esenin pensionari. Nici pe Ioana D’ Arc crescându-și nepoții. Pe unii îi sperie atât de mult trecerea timpului, de parcă ar fi pește proaspăt. La bătrânețe, trebuie să tragi un pui de somn și după ce ascuți un creion. Pentru foarte mulți oameni timpul e gol. Precum interiorul statuilor. Unele creații artistice vin pe lume cu un jgheab special în care urmează să cadă ghilotina timpului. Fără un depozit de amintiri picante, bătrânețea este năclăită de frig
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
boală venerică. Există creiere care fumegă după lectura unei pagini. Pentru regizorii actuali nu este nici o dificultate să transforme comediile în tragedii și viceversa. Oricât s-ar strădui un exilat, bagajele lui tot incomplete rămân. Nu poți încropi o inteligență ascuțită din gânduri obtuze. Dincolo de limitele decentei, abstractizarea artei devine o sfidare. Omul actual se îndreaptă spre marea neutralitate afectivă. Când scopul fumegă, nici mijloacele nu ard. Doar câteva procente din populația globului citesc. Iar ceilalți nu simt nici o frustrare pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și avea mult mai multă carne, decât toți războinicii luați la un loc. Avea numai două picioare și o coadă de formă conică, lungă de cinci-șase pași. De la coadă și până sus în dreptul cefei se contura un fel de creastă ascuțită din os cu care, dacă s-ar fi frecat de un copac secular, l-ar fi tăiat ca pe un fir de iarbă. Când mergea agale, se părea că un munte pășitor s-a desprins de la locul lui și se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să încarce arma și s-o ducă la ochi, riscul să n-o nimerească mortal era mult prea mare. O spaimă cumplită, ca niciodată în viața de vânător, îl înfioră, și o subită teamă de moarte îl cuprinse. Primejdia îi ascuți agerimea. Cu o iuțeală de care nu se știa în stare, a tras toporișca de la șold, și cu un răcnet de fiară, care înfiora codrii, lovi animalul în zbor. Un trosnet surd... un icnet adânc, jalnic... și frumosul animmal se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Rusia sunt haite de sute de lupi, numai într-o singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un fel de teamă... Vântul se ascuți, și se înăspri. O rafală se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se avântă pe un copac învecinat.. dar, creanga se rupe și se prăbușește cu zgomot adânc. În acelaș timp, râsul a aterizat lângă el și trece la atac. Motanul, un exemplar foarte voinic, își primește adversarul cu lovituri de labe ascuțite între ochi. Râsul într-o săritură trece dincolo de motan să-l apuce pe la spate... Dar, ca o sfârlează, se răsucește și încearcă să lovească în râs, însă acesta sare mereu peste dânsul ca să-l obosească, până să-l poată lua
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câteva salturi ajunse la liziera pădurii și se afundă în întunericul dintre trunchiuri. Începu colindul după pradă. Noaptea asta va trebui să-și astâmpere foamea pe mai multe zile; știa că urma vremea grea a foametei, în care prădătorii stateau ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
greu accesibilă pentru lupi. Când ieși din ascunzătoare și scrută împrejur, văzu lupii, care așteptau jos, tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea. Pericolul îi ascuți și mai mult agerimea. Așteptă rafala de vânt... un salt larg și dădu de niște tufișuri și fagi uscați; adulmecă o clipă înconjurul, ridicându-și capul cu urechile ciulite... și, încă unul, două salturi și intră în pădure unde putea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moartea este găsirea absolutului, ce doresc să fie al meu. Și, pe zi ce trece, tind tot mai mult înspre acest lucru, fiindcă cine dintre noi nu vrea să fie stăpân pe ce-i al său, iar mie mi se ascute tot mai aprig dorința de a fi stăpân pe ce-i al meu! Vreau să mor și să plec cât mai repede de aici, căci legăturile cu această lume sunt prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
firesc și inevitabil, punct, literatura, mai liberală, râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune spre a-l folosi, simțindu-i sărutarea, de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din fericire, știa să găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în anumite ceasuri, că ar fi mult mai ușor să mori, decât să trăiești? Astfel, fără să mă mai lungesc, voi spune că acest gând pătimaș ajunsese și la Adriana, ascuțindu-i-se tot mai tare și făcându-și repede loc în sufletul ei, obsedând-o nestăpânit. În mintea ei, se contura tot mai bine ideea că altă cale de evadare nu mai există, căci, dacă ar fi existat, ea, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de altă parte, simțeam că n-aș mai fi putut nici măcar citi piesa de teatru decât în prezența ei. Prezența Jozefinei îmi dădea un tot mai mare elan. Degetele ei subțiri, căzute fin pe claviatura mașinii de scris, proeminențele sânilor ascunși sub tricoul bleu de mohair, toate parcă se doreau atinse cumva și de mine. Alături de ea, mi se părea că îmi pocneau când și când urechile, ca la schimbarea în avion, a diferențelor de altitudine. Și poate că n-aș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la pământ și dispărând din fața ochilor, ca să nu se mai întoarcă niciodată. Pe malul unui sebhka trebuia să treci, prin urmare, doar în plină zi, când soarele era sus și ardea aripile țânțarilor ce îndrăzneau să zboare; de aceea rămâneau ascunși în timpul orelor de căldură mare, ca și cum n-ar fi existat, ca și cum n-ar fi fost cea mai mare pedeapsă pe care Alah o putea trimite asupra locuitorilor deșertului pedepsiți de-atâtea mii de ori. Gacel nu cunoștea personal acel lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]