6,399 matches
-
bine la problema depozitării. Autobuzul traversă Câmpiile Elizee, înainte ca lui George să-i vină ideea. Asta era! Stătuse tot timpul sub nasul lui și nu-și dăduse seama. Îi venea să se pocnească singur în fluierul piciorului cu vârful ascuțit al cizmelor flamenco. Văzu un compartiment de metal etanș și spațios, un seif portabil pe care nici un agent deghizat din lume, oricât de puternic, nu s-ar gândi să-l deschidă; un seif purtat de cel mai mare nătăfleț din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai scăpat de acțiunea asta, tună Ignatius. Din cauza fetelor eșarfa îi căzu peste un ochi și nu vedea bine pe unde merge. Niște oameni anormali ca voi nu pot să atragă alegătorii. Îl împinseră afară pe poartă, până pe trotuar. Săbiile ascuțite ale frunzelor de yucca de sub felinare îi înțepaseră picioarele și se îndepărtă șchiopătând. — Așa îți stă bine, scandalagiule, strigă Frieda pe când închidea poarta. Îți dăm un avans de zece minute. Apoi începem să pieptănăm Cartierul în căutarea ta. — Și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceștia sunt intuitivi, dar cu toate acestea sunt futuriști. În timp ce mulți ar putea părea preocupați de prezent, cei mai de succes lideri - fie că sunt directori executivi în domeniul businessului, fie că sunt politicieni sau lideri sociali - dețin un simț ascuțit referitor la viitor și o capacitate pătrunzătoare de a vedea ce ne rezervă viitorul. Deasupra tuturor sunt aceia care pot permite - de fapt, pot determina ca viitorul să se întâmple. Vom analiza în egală măsură și acest aspect. SĂ VEDEM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
muncim, trăim și ne amuzăm. Multe dintre medicamentele care urmează să apară și care vor fi folosite pentru a lupta contra bolilor îmbătrânirii vor fi folosite în egală măsură pentru îmbunătățirea abilităților neurologice, de la mințile mai agere până la memoria mai ascuțită. Unii dintre noi vom ajunge dependenți de aceste medicamente pentru a fi capabili să devenim competitivi în ceea ce privește viitoarea forță de muncă. O parte a acestei tendințe va cuprinde inevitabil moduri de ambalare a medicamentelor legate de plăcere de combaterea anxietății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
comerțul, tehnologia, cultura, media, finanțele și știința. În viitor, având în spate o creștere economică superaccelerată la nivelul vitezei astronomice - probabil atingând 15% în fiecare an - liderii Chinei vor fi incapabili să controleze creșterea economică, prosperitatea și strălucirea din privirile ascuțite ale celor două miliarde de capitaliști înfometați (atât literal, cât și figurat). Și aceasta este doar o parte a poveștii. CELE ZECE PRINCIPALE GREȘELI STRATEGICE CARE AR PUTEA ABATE CHINA DE LA DRUMUL ALES ÎN VIITOR Un război intens cu Taiwanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de pe canapea și alergă spre ușă, urmându-l pe Jamie. De unde știi că n-o să fugă? întrebă Lynn. — Nu cred c-o să facă asta. Pentru că e fiul tău ... Ușa se trânti cu zgomot. Afară o auziră pe fiica lor țipând ascuțit. — Ce-i asta? Îl auziră pe Jamie spunând: — E un cimpanzeu și o să ne cățărăm în copaci. De unde-l ai, Jamie? — E al lui tati. — Nu mușcă? Nu auziră răspunsul lui Jamie, dar văzură pe fereastră cum ramurile copacului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și zbură în direcția ei. Capitolul 78 Alex Burnet dormise pe scaunul din față al mașinii, iar când deschise ochii, văzu că era înconjurată de oameni. Trei dintre ei se uitau în mașină. Purtau pălării de cowboy și aveau bețe ascuțite mari, cu lațuri la capăt. Se ridică repede. Unul dintre ei îi făcu semn să stea nemișcată. — Doar o clipă, doamnă. Alex se uită la fiul ei, Jamie, care dormea liniștit pe scaunul de lângă ea. Nu se trezise. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu era cu siguranță aici acum un minut!“ se gândi Rose. Părea să se fi materializat pur și simplu, ca și când ar fi picat din cer. Avea o piele albă, un trup subțire și bine proporționat, ochi căprui și un nas ascuțit care Îl făcea să pară atent și studios. Părul Închis la culoare era tuns scurt. Rose bănuia că-l mai văzuse Înainte, Însă nu-și putea aminti unde și când. Sunt bune, nu-i așa? Întrebă Rose. Din păcate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
moștenite de la femeile din familia ei. Era Înaltă, mult mai Înaltă decât majoritatea femeilor din Istanbul, Întocmai ca maică-sa, Zeliha, pe care o striga de asemenea „mătușă“; avea degetele osoase, cu vinișoare subțiri ale mătușii Cevriye, bărbia supărător de ascuțită a mătușii Feride și urechile elefantine ale mătușii Banu. Avea cel mai Îngrozitor nas acvilin, nu existau decât două ca el În toată istoria lumii - cel al sultanului Mahomed Cuceritorul și cel al mătușii Zeliha. Sultanul Mahomed cucerise Constantinopolul - fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
schimb, poetul a recitat pentru ea un poem Înfiorător, caricaturistul a băut trei sticle de bere În cinstea ei, soția lui i-a făcut caricatura pe un șervețel - o tânără ursuză, cu un păr electrizat, sâni imenși și un nas ascuțit, ițindu-se de sub o pereche de ochi pătrunzători și inteligenți. Ceilalți i-au cumpărat altă cafea și nu au lăsat-o să plătească partea ei de consumație la sfârșit. Asta era tot. Nu că n-ar fi luat În serios ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adiționali care Îi alimentaseră eșecul. Întâi și-ntâi, Armanoush era frumosă - chiar prea frumosă. Avea un trup bine proporționat, o față delicată, un păr ondulat blond Închis, niște ochi mari de un gri ce bătea În albastru și un nas ascuțit și un pic cârn, care ar fi putut părea un defect În cazul altora, dar care ei Îi conferea un aer de Încredere În sine, Însă Înfățișarea ei atrăgătoare, atunci când era combinată cu inteligența ei, Îi intimida pe tineri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zi, e foarte bun. — Și el e armean? a Întrebat În șoaptă doamna Grinnell când Mustafa a ieșit din Încăpere. — Sigur că nu, a zis Rose cu o voce pierită. Doar că au unele lucruri În comun. Soneria a sunat ascuțit, smulgând-o pe Armanoush din transa ei și făcându-i pe toți ceilalți să tresară cuprinși de panică. Nu era nici măcar șapte. Punctualitatea, după cât se părea, nu era una din calitățile lui Matt Hassinger. Ca și când ar fi fost acționate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zece rânduri mai În spate, o brunetă bronzată, În jur de vreo treizeci și cinci de ani, l-a privit stăruitor. Mustafa a Întors ochii În altă parte. Era Încă un bărbat arătos, nu atât prin trupu lui Înalt și masiv, trăsăturile ascuțite și părul negru ca pana corbului, cât mai curând prin manierele lui politicoase și stilul elegant de a se Îmbrăca. Deși de-a lungul vieții atrăsese atenția multor femei, nu-și Înșelase niciodată soția. Ironia era că, cu cât evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el a luptat, ea l-a pălmuit, el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el a pocnit-o peste față, o singură lovitură. A auzit pe cineva strigând din toate puterile „Oprește-te!“ cu o voce ascuțită, neomenească, asemeni unui animal Într-un abator. Nu și-a recunoscut propria voce, Întocmai cum nu și-a recunoscut propriul trup, de parcă ar fi fost un teritoriu străin, când el a pătruns Înăuntrul lui. În clipa aceea Zeliha a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o afirmație pe care o repeta Întotdeauna. M-am hotărât. O să-l cheme Levon! Însă când a venit timpul să Înregistreze copilul la Notariatul Popular, s-a Înmuiat. — Care e numele băiatului? a Întrebat funcționarul slab și deșirat, cu trăsături ascuțite, fără să ridice capul din registrul imens, cu coperți de pânză și cotor maroniu. — Levon Kazanci. Ofițerul și-a Împins ochelarii de citit pe vârful nasului și s-a uitat lung la Riza Selim Kazanci pentru prima oară. — Kazanci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
broșa aceasta a ajutat-o să-nțeleagă că străinul acela nu era altul decât propriul ei frate. Yervant Stamboulian și-a făcut apariția la ușa ei cu ochii lui Întunecați și strălucitori, umbriți de sprâncene negre, stufoase, cu nasul lui ascuțit și mustața subțire care creștea În jos, până la bărbie, și care-i dădea aerul că zâmbea chiar și atunci când era trist. Cu o voce tremurătoare și negăsindu-și cuvintele, a anunțat-o cine era și apoi i-a spus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmărit pe imam-ul schilod ieșind din Încăpere. Pe când Îl conducea spre ieșire, mătușa Banu i-a sărutat mâinile și i-a mulțumit de multe ori, după care i-a dat un bacșiș. De Îndată ce imam-ul a plecat, un țipăt ascuțit a sfâșiat aerul. Îl scosese o femeie cu obraji bucălați pe care n-o mai văzuse nimeni Înainte. Țipătul ei a atins acute impresionante, iar În clipa următoare s-a Învinețit la față, vocea i-a devenit stridentă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
coincidență, stăpână, a spus din nou domnul Bitter. — Nu pot să-i spun povestea. Însă Îi voi da asta. Mătușa Banu a deschis un sertar și a scos o broșă de aur În formă de rodie, cu sâmburi din rubine ascunși Înăuntru. Bunica Shushan, odinioară proprietara acestei broșe, era unul din acele suflete rătăcitoare, menite să adopte un nume după altul, doar pentru a-l abandona pe fiecare odată cu fiecare nouă etapă a vieții ei. Născută Shushan Stamboulian, a devenit apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acord, hai toți trei“. Douăzeci de pagini mai Încolo, naratorul aduce o tîrfă Într-un mare hotel londonez: În timp ce eu cer cheia, ea Își mîngîie coapsele, privindu-l țintă În ochi pe portarul de noapte. Îi spune, cu o voce ascuțită care mă șochează În acel decor: — CÎnd vom suna În curînd pentru a comanda băuturi, fă În așa fel Încît să-ți țină cineva locul și adu chiar tu platoul. Domnul și cu mine vom fi amîndoi goi pușcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-mi privilegiul de a mă recomanda. Sunt consilierul titular Ivan Filomonovoci Lebediev. Domnia voastră, repetă el, permiteți-mi onoarea - ah! Se opri neconsolat. Se înclină pentru o clipă și își încleștă fața într-un rictus dureros. Își reveni cu un zâmbet ascuțit, știrbit doar de lipsa sa de dinți. Prea multe domnii! Domnia voastră, vă stau la dispoziție? ă Atunci poți să te așezi, dacă dorești, domnule. ă Nu, domnule, nu doresc. Rostise cuvintele cu o defiență rapidă și măreață, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întoarse în jos. Băiatul alunecă înainte și urlă de durere. ă Ah! spuse Porfiri, ridicându-se din scaun. Vrei să spui băiatul care a venit să îl viziteze pe Goriancikov? ă S-a întors. L-am prins spionând casa. Gemetele ascuțite ale băiatului nu s-au atenuat: ă Îmi smulgi urechea! ă N-ai putea să îl lași de ureche? Se pare că îl doare. ă Dacă îl las, o să fugă. Numa' priviți. L-am adus până aici așa. ă Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
liniștiră decât parțial, astfel încât tot mai era copleșit de aparenta lor nesupunere și independență. Făcea eforturi serioase pentru a se uita și la restul feței sale. Avea pielea galbenă, trăsături asiatice, cu fața scheletic de palidă sub pomeți înalți și ascuțiti. Un cap mare și chel se termina într-o barbă extrem de ascuțită, asemeni unei jumătăți întoarse de ceapă. ă Nu vreau nici un scandal, spuse bărbatul. Aceasta este o casă respectabilă. ă Mă bucur să aud asta. Cine ești? ă Leonid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și independență. Făcea eforturi serioase pentru a se uita și la restul feței sale. Avea pielea galbenă, trăsături asiatice, cu fața scheletic de palidă sub pomeți înalți și ascuțiti. Un cap mare și chel se termina într-o barbă extrem de ascuțită, asemeni unei jumătăți întoarse de ceapă. ă Nu vreau nici un scandal, spuse bărbatul. Aceasta este o casă respectabilă. ă Mă bucur să aud asta. Cine ești? ă Leonid Simonivici Tolkachenco. Sunt administratorul casei. ă Ai cheile tuturor apartamentelor? ă Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
capul pe spate pentru a-l putea privi pe Virginski cu mai multă eficiență. În timp ce îi inspecta înfățișarea, păr ondulat și pomădat, lung până la guler, haină neagră peste o vestă scrobită, sclipitoare și strălucitoare ca un minereu lustruit, cu pantofii ascuțiti de culoare neagră, Virginski se gândea la toate lucrurile pe care i le-ar putea spune. Eleganța ostilă și de neatins a vânzătorului era evidentă chiar și în înțepătura fină a parfumului pe care acesta îl purta. ă Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care le auzise veneau dinăuntru. Tolkachenko nu reușea să înțeleagă ce-și spuneau, însă recunoscu vocea puternică de bas a lui Govorov. În cameră se mai afla încă un bărbat, a cărui voce, judecă el, era mai ușoară și mai ascuțită. Păreau că se ceartă, însă o făceau cu detașare, fiind evident că nu ajunseră încă la punctul acela în care ar fi fost nevoiți să-și ridice vocea unul la celălalt. Fără a se întreba ce face, Tokachenko scoase inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]