3,728 matches
-
nostru solar s-au desprins din Astrul Ceresc (soarele nostru) În stare incandescentă drept urmare a unei explozii violente, provocate de gazele rezultate și dilatate din Însăși activitatea astrului iar ulterior În decursul celor peste patru miliarde de rotații in jurul astrului respectiv, să se răcescă progresiv formând straturile condesate a unora din planete cu sateliții lor,desigur un factor decisiv, a fost și temperatura mediului cosmic care atinge incredibila cifră de 273 grade Celsius. Deci, având la bază aceste cunoștințe, teoretic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoașterii. De aceea nava noastră cosmică, o vom propulsa cu toată viteza Înainte către ce-a mai Îndepărtată galaxie care se află la zece miliarde ani - viteza luminei, cu intenția să cercetăm, ce se află dincolo de granițele acestor Îngrămădiri de aștri și materie stelară...! Poate descoperim ce nici măcar imaginația omului nu a putut pătrunde Încă În tainele cosmosului, fiind incredibil de limitată...!” „Dacă nu mă Înșel, tu vrei să intri În istorie, imitându-l pe Cristofor Columb*...?” „Îmi pare rău Șefule
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori galaxie: În acest interval de timp, planeta noastră cu Întregul Univers solar, obosit de atâtea rotații și energie oferită sateliților săi naturali, va Înceta să existe...! Rămas fără putere, soarele nostru va intra În atracția magnetică a unui gigantic Astru din galaxia noastră ori din Andromeda În timp ce planetele rămase În suspensie vor rătăci prin spațiul interstelar milioane de ani ca În final să se ciocnească cu alte rătăcitoare planete ori meteoriți dând naștere materiei interstelare...! Având la bază acest adevăr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o șansă la recurs...! Mare atenție Însă. Recursul va trebui pregătit În cele mai mici amănunte...! Și, cine știe...?” Tony Pavone rămase pironit locului privind Înaltul cerului către o țintă Închipuită, Încercând să-i fixeze poziția umbrită de milioanele de aștri, ce cu siguranță roteau În jurul lor alte milioane de planete generatoare de viață și unde desigur oamenii acolo, vor fi la un Înalt nivel de civilizație...! În momentul când realiză situația de fapt, Tony Pavone izbucni În plâns. Un plâns
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ea cu ochii licărindu- i de plăcere. Sub cerul înstelat, el îi văzu ochii plini de dorințe. După ce se încredință că n-o reține prea mult, îi ceru voie să-i explice, cu modestele sale cunoștințe, câte puțin din viața aștrilor cerești. Ea primi cu bucurie... Era o dorință a ei mai veche, și gândul o purta în copilărie, când din cerdac se uita seară de seară, pe cer, până când mamaia venea și o lua în casă... - Hai fata mamii, hai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Acum, iată este cineva care îi explică. Și, încet-încet, identifică și localiză: Ursa Mare, Ursa Mică, Steaua Polară, constelațiile: Taurul, Vizitiul, Orion... puțin mai jos de Vizitiu, Andromeda și în continuare Cassiopea etc, etc... ”- Ei, dacă tot am iscodit oleacă, viața astrelor...vrei, să-ți spun o poveste, dar numai dacă n-o știi, povestea Andromedei foarte pe scurt.” ” - Spune-o, spune-o!” se bucură ea ca un copil. Cât de mult o admira Iorgu, în clipa aceea, în inima lui... cât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-a îndoit vreodată... anume, că: ”Așa ni-i scris!” Ochii lui Iorgu sclipeau ciudat. ”Asa ni-i scris”, nu este doar o simplă formulă, continuă el. Fiecare ne naștem cu destinul nostru, care este determinat de caracterul pe care astrele i l-au imprimat de la început. Fiecare avem steaua noastră, ori stelele noastre care ne-au scris caracterul și care ne determină destinul sub care ne naștem. Nu putem fugi de ”el”... pentru că, ”așa ni-i scris”... Nu ?! ”-... Biata inteligență
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stă în centrul tuturor religiilor de pe pământ. Ea este viața veșnică din ”lumea de dincolo”. Așa, ni-i scris ”, nu este doar o simplă formulă a fatalismului. Fiecare se naște cu destinul său care este determinat de caracterul pe care astrele i l-au imprimat la început... Omul este liber să aleagă, dar, în măsura în care libertatea lui se acordă cu o armonie prin puterile Creatorului, ce noi cu greu o putem înțelege. Este sugestiv să relevăm de ex: Coincidența ritmului de respirație
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ban de trei lei? îl întreabă tipul. Dar dumneata nu mi-ai văzut regimentul? întreabă generalul..." De fapt, în reveriile lor cele mai adânci, adolescenții se imaginează mereu reduși la esența esențelor tainei sexuale: sânt spermatozoizi înotînd fericiți către imensul astru de cleiuri și pielițe care-i cheamă printr-o chemotaxă magică, imperioasă, distrugătoare... De câtăva vreme rămăsesem cu ochii în gol, atent poate doar la insinuarea serii în aerul care prindea un iz cafeniu. Departe, în sala de discotecă, începuseră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și coboară singure, nemuștruluite de nimeni, înciuturate delicat. Cuprins într-un glob uriaș de parfum, plutind aparent în voia sorții, răsfățat de curenții albaștri de aer, tolonit în nacela unui balon uscat de păpădie, trăiești izuri, zarve și răsfrângeri, guști astre umede pe bolta cerului de gură. Te dor mușchii degetelor neastâmpărate (falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul plasmei vălurind întruna pelicula
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
zisul risus paschalis : în zilele de Paști era permis să se spună de pe amvon glume pentru a stârni râsul mirenilor, considerat o renaștere veselă după zile de tristețe și de post. Râsul se asociază, de asemenea, Soarelui, chipului luminos al astrului zilei. Veselia și voia bună, caracteristice sărbătorilor de iarnă (risus natalis) sau celor echinocțiale, aveau, printre altele, și scopul de a stimula cursa soarelui în perioadele de criză, de oboseală și îmbătrânire. În Amintiri din copilărie, Ion Creangă evocă episodul
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
cea mai hazoasă fabulă modernă a României. Este, poate, prima oară când, în epoca televiziunii moderne de la noi, câțiva falși profeți își taie singuri craca de sub picioare. În era digitală a clarvăzătorilor cu laptop și a ghicitoarelor conectate wireless la astre, domnii Diaconescu, Ogică și Lazarus au datțo analogic cu bâtațn baltă. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) Ca să n-o lase sur sa soif (vorba franțuzului, ca și, firește, a lui însuși) pe paronimica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
era inseparabil de evenimente, cel mai important fiind considerat rotirea Pământului În jurul Soarelui. Pe vremuri, În antichitate, exista doar "timpul local". Dacă Îți dădeai Întâlnire cu cineva, nu exista "sfertul academic", ci eventual "ne vom vedea la apusul soarelui". Mișcarea astrelor era cea mai sigură cale spre determinarea și organizarea timpului. Omul obișnuia pe vremuri să citească informațiile În funcție de fenomenele naturii, gesturile și obiceiurile animalelor, până la crearea unor obiecte rudimentare, dar care indicau cu precizie fiecare secundă. Se pare că primul
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
șochează realmente și pot să o aducă întro stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce vede sau aude, deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
i-a scris Ion Moța lui Corneliu Codreanu de pe frontul din Spania, și a doua zi a fost ucis de republicanii lui Walter Neulander. Corneliu Codreanu le-a transmis mesajul legionarilor, iar Radu Gyr a scris un imn. Și Soarele, astrul străvechi al vieții, a fost frecventat ca simbol din cele mai vechi timpuri, căzând ulterior în derizoriu. “Votați Soarele!”. “Iliescu-apare/, Soarele răsare!”, spunea o lozincă recentă. Dar și “Votați Ochiul!”. Ochiul în trei colțuri este simbolul divinității. “Gardul” ca simbol
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
forma un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de grațios, o copie după un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie, ținea în locul caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intenția de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obraz. - Vom tăcea, delira Felix, dar ne vom socoti logodiți și, când vom fi liberi, ne vom căsători. Voi deveni mare, bogat, pentru tine, și tu vei urma Conservatorul. Otilia oftă. - Ce visuri frumoase îmi spui! Nu prea cred în astrul meu.Aș dori din toată inima să fii fericit... cu mine. Stătură așa pe pat câteva ore, vorbind de toate, sărind prin asociațiune de la un plan de viitor la impresiuni despre cunoscuți, uitară aproape cum se aflau acolo și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l face pe individ să spună: „Nu e nimic de făcut!“ - și atunci, stai și aștepți, ca în Creangă, să-ți cadă în cap bulgărele de sare predestinat. Sigur că nu e nimic de făcut în mișcările oceanului sau ale astrelor: omul n ajunge acolo decât cu gândul, adică primește altfel în sinea lui mișcarea cerului și balansul uriaș al lichidului. Dar însuși faptul că el ajunge cu gândul acolo unde mâna și sfera lui de influență nu poate ajunge ne
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
totul într-o perspectivă care nu ține seama decât de scena spre care se deschide această perspectivă, nu și de punctul care privește în sus și care face să se nască o asemenea perspectivă. Dacă există un destin înscris „în aștri“, el există acolo numai în măsura în care noi, cei de aici, îi oferim carnea și materia realizării sale, efectele care îl verifică. Cum umblam prin anticariate, până la a-mi face din asta un ritual inevitabil, știam cam cine avea prin București bibliotecă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un act de înțelegere comun, care nu pune probleme și există ca simplă descoperire a unui angrenaj ale cărui piese au câteva reguli de mișcare, aproape ca la jocul de șah. Dacă îi explic cuiva cum este sistemul planetar, dispunerea astrelor și sistemul lor reciproc de influențe și echilibru, legat de gravitația anumitor centri, am iarăși de-a face cu o schemă, cu toate că funcționarea ei este mult mai greu de imaginat ca înmulțirea, pe planul realității și al dimensiunii. Aici se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că oricât aș încerca să înțeleg, și deși înțeleg cum funcționează acest ansamblu, e ceva care îmi scapă, care nu mă convinge și căruia nu reușesc să-i pun punctul pe „i“. Spun da, înțeleg eu cum e cu mecanica astrelor, dar lucrul ăsta nu mă obligă la nimic, mă lasă rece, nu privește viața mea, nu-l pot traduce pe un plan interior, indiferent cât de misterios mi se pare acest sistem planetar. Deci ni se semnalează că în acest
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
leagă... O lumină aurie încinge cerul și conturează cu negru acoperișurile cu țiglă roșie de vis-à vis : ce imperceptibil se modifică aerul dulce de afară, ce infinite nuanțe capătă ! Oare și junele amic să aibă o secretă înțelegere cu mersul aștrilor, cu natura ? Pentru că iată-l de atâta vreme postat lângă ușa dinspre terasă, strecurând mereu o privire afară, ca să vadă ce ? Peronul ? Strada ? Grădina ? — ...Așa că toată bine cunoscuta mea iubire pentru poporul de jos nu are să mă orbească într atât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici - cuvântul apare legat mai ales de noțiuni referitoare la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau "cunoscute" prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui perata ges ne arată, deopotrivă, în ce măsură cuvântul peras se aplică primordial la o limită care nu poate fi experimentată nemijlocit și care, ca atare, nu poate fi decât presupusă și dedusă. În același sens, Parmenide 1 vorbește despre "limitele astrelor" (perat' astron) păzite de un cer "atotcuprinzător" și constituindu-se el însuși ca "limită supremă" a lumii.2 Însă "limita" care strânge toate aceste elemente laolaltă, creând astfel un întreg armonic, un kosmos, deci un univers structurat și ierarhizat, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
situează la jumătatea drumului între intuiție și abstracție, deci ca limită care, deși concretă, nu putea fi experimentată sub forma unei percepții directe și simultane. Acesta este - am văzut - cazul limitei ca limită a corpurilor mari, ca perata ale pământului, astrelor, mării, bolții cerești, universului sau ca limite ale Ființei, "intuită" în parmenidiana ei sfericitate atotcuprinzătoare. Și totuși, încă în această fază, procesul identificării prin limită, a acelei heideggeriene "țineri laolaltă ferme" prin care orice ființă se împlinește și "intră în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]