3,303 matches
-
căprui închis - aceeași culoare ca ai mei - erau neliniștiți. Scoase dintre faldurile halatului un pistol de damă și îl îndreptă spre mine. — I-ai spus Marthei să mă părăsească, mă acuză ea. I-am zburat pistolul din mână. Arma a aterizat pe covorașul din paie de la ușă, pe care era scris FAMILIA SPRAGUE. Ramona își mușcă buzele și rămase cu privirea pierdută în gol. — Martha merită ceva mai bun decât o criminală, i-am replicat. Ramona își netezi halatul și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu ne suportă. — De ce? — Am fost obligați să-i izolăm. Susțin că omul nu se trage din maimuță, cum zice Darwin, ci din strămoșul lor Tantal, care, acum vreo treizeci de mii de ani, însoțit de doi inși, ar fi aterizat pe Pământ și s-ar fi dat la maimuțe. Și cum arată? — O să-i vedeți imediat, dacă doriți. Se apropiară de planetă. Când ajunseseră la vreo cincizeci de metri de sol, îi văzură. Erau niște ființe uriașe, de vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai mult aici s-au trezit la întoarcerea pe Terra că încep să ceară să muncească, fără pauză, până la istovire. Dromiket 4 corectă traiectoria, îndreptând „Bourul” spre planeta cu pricina, își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe scara navei și îndată văzură, plantate din loc în loc în peisajul arid, pancarte uriașe pe care stătea scris: „BINE AȚI VENIT PE PLANETA NOASTRĂ! CE TREBUIE SĂ FACEM?”. Apoi, imediat, pe panta dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de hectare, se vedeau înșirate pe orizontală zeci de clădiri, terenuri de joacă, de sport, tarlale cu cereale, turnuri de apă, autostrăzi etc. Semnalizară de oprire și-o trapă se deschise în peretele transparent al sferei, lăsându-i să intre. Aterizară pe platforma din fața casei directorului spre care, de altfel, călăuzeau toate indicatoarele aeriene și imediat, aplecat, ținându-și cu mâna pălăria să nu i-o sufle puternicul curent de aer stârnit de motoarele „Bourului”, lângă navă se prezentă un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul. — Pot, zise pilotul. Frânele merg. — Nu se vede nici o localitate, spuse Aciobăniței. N-o fi locuită. — Și lanurile astea? arătă pilotul. — Or fi lanuri sălbatice, spuse comandantul. — Ce fac, aterizez? întrebă pilotul. — Dacă tot am venit până aici... Lăsându-se lin pe cele șase picioare metalice, nava „Romroyce” atinse solul în mijlocul unui câmp înverzit, întins. — Ia vezi - zise comandantul -, au atmosferă? Pilotul își luă căștile de la ureche, deschise hubloul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și asta? 13 mai N-am mai fost de mulți ani, poate șase sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor, căci între timp se făcuse noapte, am văzut un om întins pe jos. M-am oprit și m-am uitat. Era grav lovit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Andrei. — Ca să-ți aduci aminte de admiratoarele din tinerețe, i-am zis când l-am întâlnit câteva ore mai târziu. Domnul Andrei a aruncat o privire nemulțumită spre goliciunea urâtă de marmură. — Ce, așa arătau fetele care mă așteptau să aterizez? Mă jigniți, domnule sculptor. Nici cu Călugărul n-am avut mai mult succes. Sunt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Așteptam de la el o precizare, o explicație, dar când s-a întors spre noi am crezut că ne va înjura. Nu ne-a înjurat. Ne-a spus să ieșim afară, unde am constatat că scăpasem cu viață printr-o minune aterizând din întâmplare într-un luminiș. Puțin mai devreme sau puțin mai târziu, avionul s-ar fi zdrobit de pădurea ecuatorială. Îngrijorați, am aprins un foc ca să ne apărăm de eventualele amenințări pe patru labe și ne-am strâns tăcuți în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a fost partea cea mai bună. Abia Îi schimbaserăm pe cei din Batalionul II În tranșeele de lângă Cambrin. În clipa aia nu se dădeau lupte, dar nemții mai trăgeau câte un mortier așa, ca să ne calce pe bătături. Unul a aterizat În tranșeea mea Într-o dimineață, după micul dejun. Nici n-am știut ce s-a-ntâmplat până nu m-am trezit În ambulanța de campanie și brancardierul mi-a spus ceva ce n-am auzit, dar mi-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
barierele Bucureștilor, Aeroportul Internațional Otopeni se înfățișa ca o patină cu rotilele răsturnate, care la nimeni rău nu făcea. Sorbind în nară mirosul pistelor gudronate, al marcajelor subțiri, albe, cu aparențe casante, Ho diábolos strânse picioarele sub șezut pentru a ateriza și pentru a nu le da supraveghetorilor de zbor din turnul de control radarele peste cap. Pierdu din înălțime, prăbușindu-se către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește. Scutură de trei ori muștiucul narghilelei în dosul unei șire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ultimele dorințe, cu tămâie, lumânări, mititei, murături și damigenele de cocîrț. Murătoresele însă, după nițică vreme, au fost alungate de dubele de gabori. Dubele de milițieniști, primind ordin de la Comitetul Central să nu lase palmă de sol al patriei necultivat, aterizaseră, într-o sâmbătă dimineața, la muncă voluntară, în cimitir, întrecîndu- se să infecteze mormintele cu răsadurile lor de varză, castravete, ardei iute și păstârnac. Bă, belitorule de eugenii, dormi?! - Nu dorm, hoarcă. Ține-mi scara... Dă-i în gîții mă-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tu, acuma, ce crezi? O să mor eu pe loc, din pricina asta? Sau n-o să mor?!... Cătrănit, duhușorul tăcu mâlc, își vîrî coada între picioare și își luă tălpășița. Ca o cârpă se comporta rahatul de Spiridon înaintea clasicului marxism-leninismului. Has-Satan ateriză, cu îndemînare de balerin, pe tălpica ferestrei, conștient că întreaga Sală de Spectacole a Universului se benoclează la el. Bătu talpa papucului de dușumeaua cămăruței sale din casa Nicoloaicei, despicând în două miresmele nocturne de cimbrișor, ciuboțica cucului și izmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi intervenit vreo "ordonanță" dată de Dina, să-mi scot și alți dinți - n-aș fi putut cu o singură mână. Și apoi, și Dina ar fi înțeles lucrătura. Mâinile mi le rupeam doar pentru ea. Pentru întîiași oară de când aterizase la mine, minunatul domn Costache își descheiase un nasture de la haina piper și zâmbise fericit de ce ajunsese să facă el unui dinte. Pierderea dentară o încasase falca de sus. Pe falca de jos se mai răsfățau câțiva îndrăciți dinți galbeni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Soră vitregă. —Poftim? Fiona s-a oprit din perorație, nedumerită de întrerupere. —Jessica e sora mea vitregă, nu sora mea bună. Mâna Fionei a zburat în aer înainte ca femeia să-și dea seama ce face. Bufnetul palmei care-a aterizat pe obrazul puștiul a plutit între ei preț de câteva secunde. Apoi femeia a rămas cu ochii larg deschiși, în timp ce băiatul și-a lipit palma de obraz cu o expresie sfidătoare în priviri. —Bou imatur ce ești! a strigat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să ne căsătorim, iar eu nu, a mințit Alison. Situația stătuse tocmai invers, dar femeia nu avea de gând să recunoască nici în ruptul capului. Da, căsătoria e o chestie importantă. E ceva foarte definitiv. Ultimul cuvânt a părut să aterizeze pe podea cu un zgomot profund, generat de căderea accelerată de greutatea fricii. —Trebuie să fii foarte sigură, altfel te poți trezi alături de cineva cu care nu ai nimic în comun... așa cum am pățit eu, a adăugat el ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pâine integrală. Până și Julia, pe care, în mod normal, poveștile cu copii o plictiseau de moarte, aștepta continuarea cu nerăbdare. Iar Milly a scuipat până și ultima bucățică de pâine. Ba chiar una dintre îmbucăturile cele mai mozolite a aterizat în poala lui Jenny! —Uraaaa! Ce fată ca lumea! Julia a început să bată din palme încântată. —Aș fi dat o căruță de bani numai ca să văd fața babei! Susan s-a încruntat cu o expresie dezaprobatoare. Nu, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o perdea pentru că renunțase atât de ușor și într-un mod cât se poate de neconvențional la cea veche, deci trebuia să intre. Și totuși de ce rămăsese pironită în fața magazinului uitându-se la mașina aceea albă ca la un OZN aterizat în fața ei chiar în acel moment? Îi era frică de o posibilă întâlnire cu el? Și totuși nu asta își dorea? Ezitând, făcu câțiva pași spre magazin ca un om beat care, deși vrea, nu e în stare să parcurgă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii. Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ani buni. Mă aflam Într-unul dintre momentele geniale ale marelui actor care aș fi putut fi. I-am strâns mâna cordial, ca la decernarea unui premiu important (s-a uitat la mine Într-un ochi, prostit) și i-am aterizat un „Mulțumesc mult, șefu... mult de tot!” Am ieșit victorios din biroul uriaș, În timp ce lui Încă Îi șiroiau uimiri din gura Întredeschisă. M-am ținut tare. Dar după ce am ajuns jos, la capătul scărilor, mi-am Îndepărtat masca falsului nepăsător
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am ochit de la ceva distanță și ceasul spânzurat de perete. Un ceas de mână uriaș, galben - auriu, dintr-un plastic ordinar. Acum i-am aterizat o flegma ”la fix”, pe cifra 12. Esteee...! Sunt cu adevărat bun. Am Încercat să lovesc solnița Înaltă, cu capătul de sus bombat, dar am nimerit lângă, pe calendarul creștin - ortodox. M-am apropiat să mă uit mai atent. Am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
voi, trebuie să trăiesc. Sunt mamă. Pilotul ne spune că va trebui să ne Îndreptăm spre aeroportul Stansted. Nu prea mai avem combustibil. Nu trebuie să ne Îngrijorăm, Însă. Nu, nu trebuie deloc. Azi e ziua lui Ben. Trebuie să aterizăm cu bine ca să pot lua tortul Teletubbies de la cofetărie și ca să-mi pot Îmbrăca băiețelul pentru prima lui petrecere În pantaloni reiați grena și cămașă bej moale, Înainte ca Paula să-l Îmbrace În kakiul nespălat al uniformelor soldaților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
realimentat cu combustibil stă pe asfalt. Pilot din Pont zice că nu e vina lui că trebuie să ne Întoarcem la Heathrow. O, minunat. În timp ce avionul câștigă altitudine, două sticle miniaturiale de whisky goale alunecă de pe măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele unde se simte pulsul și se stropește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un lucru rău să minți la o prezentare finală? Numai dacă nu știi să minți frumos. Momo izbucnește Într-un hohot de râs prea puternic pentru trupșorul ei fragil; o aruncă În spate, pe pat, și-i cade un pantof, aterizând pe podea. (Să nu uit să fac ceva În legătură cu pantofii ei: pantofi joși, albastru Închis, care nu-i avantajează deloc laba piciorului, ea având niște piciorușe de balerină.) Cum stă Întinsă acolo pe cuvertura portocalie cu model cu spirale, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aranjament de jazz pentru pian al unei bucăți pe care aproape că o recunosc - Someone To Watch Over Me? E ca și cum pianistul a spart melodia În o mie de bucăți pe care le tot aruncă În aer, urmărindu-le cum aterizează. Laitmotivurile seamănă cu sunetul făcut de cineva care amestecă un pachet de cărți. Winston fredonează, ținându-se de tema melodiei și lăsând să-i scape din când În când câte un chiuit prin care salută pianistul pentru un sunet mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sunt de-ajuns, se supun de bunăvoie bisturiului. „Femeile astea bogate și casnice fac jogging ca să supraviețuiască“, spune Debra și are dreptate. Femeile astea nu sunt Îndrăgostite, sunt Îngrozite: Îngrozite că dragostea soțului le va scăpa printre degete și va ateriza pe vreo copie a lor mai tânără. Ca și mine, se ocupă de administrarea activelor, dar activele mele sunt cea mai mare parte a resurselor lumii, pe când ele au un singur activ, ele Însele - un produs minunat, dar aflat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]