5,357 matches
-
celor care-l zgâlțâiseră? Primeam scrisori din partea cititorilor care mă interogau cu Îngrijorare, cerându-mi să devin ghicitor. Purtând Încă În memorie Răscoala Boxerilor chinezi de la Pekin, din 1900, luarea ca ostatici a diplomaților străini, dificultățile corpului expediționar, confruntat cu bătrâna Împărăteasă, Înfricoșătoare fiică a Cerului, ei se temeau de Asia. Persia va fi fost oare diferită? Răspundeam cu hotărâre „da”, având Încredere În democrația care se năștea. Într-adevăr, tocmai fusese promulgată o Constituție, ca și o cartă a drepturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mi-a redat Încrederea În oamenii țării mele. Nu le vorbește ca unor băștinași, nu le respectă susceptibilitățile și meschinăriile, le vorbește ca unor oameni, iar băștinașii se redescoperă că sunt oameni. Știi tu oare că, În propria-mi familie, bătrânele se roagă pentru el? XLVI Nu m-aș Îndepărta deloc de adevăr afirmând că, În acel an 1911, Întreaga Persie trăia după ora „Americanului” și că acesta era, dintre toate personalitățile cu responsabilități publice, indiscutabil cea mai populară și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iarba și, în sfârșit, să te oprești, ca să-ți tragi puțin sufletul, la fântâna de Coca-Cola, așezată la poalele dealului clădit din aparatură de menaj. Toni mi-a spus: „Nu te dezlipi de călcâiele mele, altfel te pierzi și, acasă, bătrâna Sanowsky are să-mi spargă sticla de whisky în scăfârlie”. Pe cât am putut, am încercat eu să nu mă dezlipesc de călcâiele lui, însă ar fi fost mai bine să folosesc superadezivul cu efect garantat, de pe strada do-it-yourself. Așa, deși îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și excesul de alcool se iau la Întrecere pe șosele ca să fie clar o dată pentru totdeauna, cine e În stare să ajungă primul la moarte. Noaptea de Anul Nou nu lăsase În urmă obișnuitul și catastroficul șuvoi de decese, ca și cum bătrâna atropos cu dinții rânjiți s-ar fi hotărât să-și pună foarfeca În cui pentru o zi. Sânge, totuși, a fost, și nu puțin. Zăpăciți, agitați, Îngrijorați, stăpânindu-și cu greu greața, pompierii scoteau din grămada de fiare trupuri umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care erau doar ale lui, ca de exemplu un anumit funcționar pensionat care În fiecare zi simțea nevoia să-și spele În profunzime periuța de dinți pentru că nu suporta să vadă În ea resturi de pastă de dinți sau acea bătrână care desena arbori genealogici ai familiei sale și niciodată nu se descurca cu numele pe care trebuia să le agațe de ramuri. Timp de câteva săptâmâni, până când rutina nivela atenția datorată internaților, el era cel nou, benjaminul grupului, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care susțin schimbarea e transparent și limpede ca apa, spun ei că, ajungând la acele vârste, oamenii, În general, pe lângă că nu au rude care să le vină În ajutor la nevoie, sau aceste rude sunt ele Însele atât de bătrâne că nu mai contează, suferă scăderi serioase ale valorii pensiilor lor din cauza inflației și a creșterilor continue a costurilor, motiv pentru care, de foarte multe ori se văd forțați să Întrerupă plata primelor de asigurare, furnizând companiilor cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
este foarte important, ce îți place să faci de una singură, fără nici o legătură cu familia ta, fără vreo legătură cu altă persoană în afară de tine însăți, iar întrebarea ei îmi trezește un sentiment de tristețe, parcă aș fi o orfană bătrână căreia i se amintește că a avut odată părinți. Ce îți plăcea să faci când erai copil, încearcă ea să mă ajute, iar eu fac un efort să îmi amintesc, răsfoiesc albumul cu fotografii îngălbenite dinăuntrul meu, Udi a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dorit, ba mai mult, plătind și un preț atât de mare, dar acum ea este complet schimbată, frumusețea ei a pălit atât de repede, visurile i s-au retezat, este ca și cum o altă femeie i-ar fi luat locul și bătrâna aceasta osoasă, cu fața lată, gălbejită, nu știe absolut nimic despre femeia aceea tânără care mi-a distrus viața, iar acum ar fi un păcat să o mai deranjez cu zvonuri de mult uitate. Trec din nou prin fața dormitorului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frânturi de legende ale nopții, până când încep să se stingă spre surprinderea mea, iar eu mă grăbesc să răsucesc cheia în ușă, poate că s-a răzgândit și a plecat, ochii mei arzători se concentrează cu greu asupra spinării aceleia bătrâne, care coboară scările încet, asupra figurii care se întoarce spre mine, o figură întunecată, ridată, acoperită de o pereche de ochelari de soare negri, gura mea se deschide într-un suspin dezamăgit, aveam impresia că se deschide din ce în ce mai mult, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un copilaș făcea baloane din săpun. De undeva se auzea un cântec de-al lui Ayumi Ishida și am simțit chiar miros de curry. Tramvaiul [erpuia printre alei intime. Pe traseu s-au mai urcat câțiva pasageri, dar cele trei bătrâne trăncăneau neîncetat. Am coborât din tramvai în apropierea stației Otsuka și am mers după harta lui Midori, până am ieșit într-o stradă mare. N-am prea avut la ce să mă uit și magazinele nu mi se păreau deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gin tonic. În săptămÎna aia descoperiserăm că mai aveau Încă apă tonică. Nimeni nu mai ceruse de cînd izbucnise războiul, și era la același preț ca Înainte. Ziarele de seară nu ieșiseră Încă, așa că am luat trei manifeste de la o bătrînĂ. Erau zece centavos bucata și i-am zis să păstreze restul de la o peseta. Mi-a urat să mă binecuvînteze Dumnezeu. MĂ-ndoiam de asta, dar am citit cele trei fițuici cît mi-am băut ginul. Un chelner pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu prea aș crede. — Ba da, insistă, clătinîndu-și capul și tava În aceeași direcție. Nu te uita acum. Uite-l. — Nu-i treaba mea, i-am spus. — Nici a mea. Se Îndepărtă și eu cumpărai ziarele de seară de la o bătrînĂ care tocmai intrase cu ele. Nu era nici o Îndoială În legătură cu bărbatul pe care mi-l arătase chelnerul. Îl cunoșteam foarte bine amîndoi. Tot ce puteam să zic era: tîmpitu’. TÎmpitu’ dracu’. Tocmai atunci a venit un amic grec și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În timp ce toba mare Începuse să bată Încet, mărind ngoma. Un drum cu trenul reprezintă primele patru capitole ale unui roman lardnerian, rămas fărĂ titlu și neterminat. Aceste fragmente pot fi citite ca o povestire În spiritul celor ca Cincizeci de bătrîne sau Campionul. Un drum cu trenul CÎnd m-a atins taică-meu, m-am trezit. Stătea În picioare lîngă pat, În Întuneric. Am simțit cînd a pus mîna pe mine, și-n capul meu eram treaz de-a binelea, vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de Thomas Malory, Moartea lui Arthur, despre un cavaler care câștigă un turnir datorită curajului și puterii sale și primește o prințesă drept recompensă. Ea se află însă sub puterea unei vrăji și e condamnată să se transforme într-o bătrână urâtă în fiecare zi. Așa că eroul trebuie să aleagă. Poate să se bucure de frumusețea ei în timpul zilei și să fie invidiat de toți, dar noaptea va sta alături de o ființă înspăimântătoare. La fel de bine, poate să-i admire frumusețea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trecut optsprezece ani, viața te-a marcat, chipul Îți e bronzat de alizee, ești mai bătrân, poate mai frumos. Și iată că, abia sosit, descoperi că librăriile expun toate cărțile tale, În reeditări critice, numele tău se află pe frontonul bătrânei școli unde ai Învățat să citești și să scrii. Ești Marele Poet Dispărut, conștiința generației. Fetișcane romantice se sinucid pe mormântul tău gol. Pe urmă te reîntâlnesc pe tine, iubito, cu riduri multe În jurul ochilor și cu chipul Încă frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vechiul oraș, expulzând din el miile de bordeluri, dar era abia la jumătatea drumului. La picioarele acelor biserici goale și leproase, Împiedicate În propriul lor fast, se Întindeau Încă fundături rău mirositoare În care furnicau prostituate negre de cincisprezece ani, bătrâne vânzătoare de dulciuri africane, stând Într-o rână de-a lungul trotuarelor cu tigăile Încinse, turme de profitori care dansau printre scursuri de zoaie În cântecele tranzistoarelor de la barul alăturat. Vechile palate ale colonizatorilor, dominate de steme ce nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pivnițe unde Adelino Canepa - arendașul scârțar, cel care-l denunțase pe unchiul la partizani - făcea vinul din viile aflate În proprietatea familiei Covasso. Se vedea că era nelocuită de mult timp. Într-o casă mică de alături mai era o bătrână, ne spuse Belbo, mătușa lui Adelino - ceilalți muriseră, ambele familii, și unchiul cu mătușa, și alde Canepa; rămânea numai bătrâna aceea centenară să cultive o grădiniță, cu patru găini și un porc. Pământul se dusese pe plata taxelor de succesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
proprietatea familiei Covasso. Se vedea că era nelocuită de mult timp. Într-o casă mică de alături mai era o bătrână, ne spuse Belbo, mătușa lui Adelino - ceilalți muriseră, ambele familii, și unchiul cu mătușa, și alde Canepa; rămânea numai bătrâna aceea centenară să cultive o grădiniță, cu patru găini și un porc. Pământul se dusese pe plata taxelor de succesiune, pe datorii, cine-și mai aducea aminte. Belbo se duse să bată la ușa casei celei mici, bătrâna se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rămânea numai bătrâna aceea centenară să cultive o grădiniță, cu patru găini și un porc. Pământul se dusese pe plata taxelor de succesiune, pe datorii, cine-și mai aducea aminte. Belbo se duse să bată la ușa casei celei mici, bătrâna se arătă, Îi trebui câtva timp până să-l recunoască pe vizitator, apoi Îi făcu multe complimente de bun venit. Voia să ne invite să intrăm În casa ei, dar Belbo i-o tăie scurt, după ce o Îmbrățișase și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Domle, viezi di ci sî descurcî șoldovanu? Pentru că iel mișunî. Ardileanu sî umflî cu slăninî și palincî și sî prostești di cap. Da’ șoldovanu-i ajer și cu fimiei frumoasî. Și palinca nu fași comparațîie cu jinu nost, di Cotnari. O bătrână de pe un sac cu franzele întărește: - Aișea ai nimerit-o, niepoati! uiti Cotnariu cât îi di limpidi. Mata dă cârnațu și io sar cu jinu. Sticla e pupată pe rând de toți cei din compartiment. Eu trebuie să o pup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de coacăze pe care nu-l poți sparge decât cu picamerul. Când cobor scările, madam Istrate de la unu mă privește cruciș. Părinții ei cumpăraseră apartamentul de la tanti Mizi acum treizeci de ani, apoi le luaseră în îngrijire pe cele două bătrâne refugiate în apartamentul de la doi. Ziceau că, la cât de chițibușare și aprige sunt surorile, sigur pe una dintre ele o s-o lovească damblaua. Pe cea rămasă o s-o scoată ei din tranșee cumva. Între timp, părinții lui madam Istrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei, șuieră admirativ: ce bucată, mâncaț-aș! Între timp ajungem în stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
neagră - să-i acopere ochiul de sticlă sau bandajul cu leucoplast, când pune ochiul în portofel, să nu-l piardă. Urcăm cu greu într-un 205 aglomerat. Șoferul pornește înainte să urce toată lumea. Partea din spate a căruțului și o bătrână intrată doar pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie pe piciorul pe care nu a mai reușit să-l aducă înăuntru. Țipă. Lumea din autobuz se agită: oprește, domle, o omori, nu vezi? hoo! Șoferul ascultă muzică populară cu volumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oglinda retrovizoare. Urlă și el: stați să ies din intersecție și o las să urce, baba dracu’! Baba țopăie după autobuz cu ochii holbați și părul vâlvoi. Într-adevăr, la cincizeci de metri după intersecție, șoferul oprește și deschide ușile. Bătrâna e trasă sus. O tânără îi face vânt cu batista. Un cetățean, transpirat ca un gardian public, dă din cap revoltat: dacă nu stai locului, mamaie, uite ce pățești! Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]