5,096 matches
-
două părți, după „D-ale Carnavalului“ de Ion Luca Caragiale, libretul de Ion Drappel; „Coroană pentru Doja“, 1972. Muzica de scenă la piesa lui Aurel Ardeleanu, premieră în 16 octombrie 1972, la Teatrul Național Timișoara. Acestor lucrări li se adaugă „Baladă pentru violoncel și pian“ (1969, muzică de cameră), „Lamento“ (1970, cor de femei), „Cetini negre“ (1969, voce și pian, pe versuri de Lucian Blaga), „Negrule, cireșule“ (1969, voce și pian, pe versuri de Lucian Blaga). Bărbierul din... Bucarest Între gesturile
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]
-
din Lituania, iar apoi din Rusia, stabilindu-se, pe rând, în Cehia, Germania, Italia și Franța. A predat la College de France și a fost custode al Bisericii Arsenalului din Paris. Din opera sa pot fi menționate volumul de poezii „Balade și romanțe“ (1822) și poemele epice „Konrad Wallenrod“ (1827) și „Pan Tadeusz“ (1832). DUMINICĂ, 27 NOIEMBRIE ALEXANDRE DUMAS FIUL În 1895 a trecut în neființă romancierul și dramaturgul francez Alexandre Dumas fiul. Născut în 1824, fiu natural al celebrului romancier
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
autor, narator, personaje, acțiune, conflict, relații spațiale și temporale. Ca specii ale genului epic, întâlnim: - anecdota - scurtă narațiune a unei întâmplări hazlii, în proză sau în versuri, cu un sfârșit neașteptat; Exemplu: Din carnetul unui vechi sufleur de I.L.Caragiale - balada - specie epică, populară sau cultă, inspirată, de obicei, din tradiția istorică sau populară și care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare însemnată (în creația populară se mai numește și cântec bătrânesc); Exemplu: Toma Alimoș (creație populară) Pașa Hassan
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
mai dezvoltată ca a schiței, pusă pe seama mai multor personaje, ale căror caractere se desprind dintr-un puternic conflict și printr-o intrigă mai complexă. Exemplu: Sobieski și românii de C. Negruzzi - poemul - specie epică în versuri, mai amplă decât balada, cuprinzând o suită de episoade cu personaje mai multe, animate de sentimente nobil, și cu o intrigă mai complicată. Exemplu: Dumbrava roșie de V. Alecsandri - reportajul - specie epică ( și cu momente lirice) caracteristică prin relatarea de fapte reale, informații de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Prometeu, eroul lui Eschil, care se sacrifică pentru fericirea oamenilor, al Antigonei, eroina lui Sofocle, care apără valorile tradiționale, sau al Meșterului Manole, ce relevă valoarea majoră a creației, dând viață prin sacrificiul suprem operei de artă. Caracterul tragic al baladei este potențat prin concepția autorului anonim, care evocă reîntâlnirea prin moarte a celor doi soți, deveniți elemente ale naturii: soția meșterului încorporată în zidul mănăstirii, iar Manole, devenit un izvor. Deși purtată de un erou anumit, valoarea respectivă are o
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
lui A. Pann, C. Negruzzi, I. Creangă, I. L. Caragiale, G. Coșbuc, G. Topîrceanu. G. Topîrceanu privește oamenii și natura cu un zâmbet malițios și duios. Poeziile lui îmbină umorul cu vibrația lirică în imagini plastice, bazate pe un amănunt caracteristic. Balada popii din Rudeni conturează portretul unui cleric ce nu disprețuiește plăcerile lumești. "De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni. Colo-n vale, unde drumul Taie luminișuri rare, Printre plopi se vede fumul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
gestiunea afacerilor statului sub conservatori s-a sfârșit fără deficit. Dar orânduială și liberalism sânt în România lucruri contradictorii! [1 februarie 1879] VÎRFUL CU DOR ["UN FOILETON... Un foileton, publicat în "Binele public", cuprinde un mic fragment (din memorie) a baladei populare Vârful cu Dor ținut în metrul Mioarei, a lui Mihu-Haiducul și a Meșterului Manole. Iată acel fragment: Bădiță, bădiță, Zise bietul Niță, Dă-mi a ta fetiță Să-mi fie soție. Mult mi-e dragă mie! Eu că ți-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ierna Colo-n munticel Singur, singurel, Până ce-om veni, Eu și mândra ta, Spre a mi te lua. Pe un pisc tăcut, De vânturi bătut, Șade singurel Tristul ciobănel, {EminescuOpX 186} Tot cătând spre văi Să vază pe-ai săi. Balada aceasta, dacă va fi existând întreagă, nu e cuprinsă nici în culegerea lui Alexandri, nici în altele mai nouă. [1 februarie 1879] ["LIBER-CUGETĂTOR, LIBERĂ-CUGETARE.. ''] Liber-cugetător, liberă-cugetare iată fraza cea nouă cu care organul de căpetenie al guvernului înfrumusețează fărădelegea de la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ajutase să vizitez constelațiile folosindu-se de-un calup de oase, și nu de sticla de bere îndesată-n palton. În fond, ne-am fi putut chiar împrieteni, el cu perciunii de depeșar și cercelul prins în ureche, eu cu baladele lui Jimmy Sommerville și jurnalul lui Cyrile Collard și, sub cearșaful de zăpadă al Bucureștilor, mai că ne-am fi îmbrățișat! A fost ultimul meu gând, înainte ca luminile să se stingă. Semnătura: ss indescifrabil Nu trebuia să fii detectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
paște acest ghinion! Vă rog din suflet să le transmiteți plecăciuni din partea mea, iar Alexandrei Mihailovna să-i amintiți... într-un cuvânt, transmiteți-i că-i doresc din toată inima ceea ce și dumneaei și-a dorit joi seara, în sunetele baladei lui Chopin; n-a uitat... Cele mai sincere urări! Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin! — N-o să uit! spuse doamna și, devenind mai încrezătoare, făcu o reverență. Coborând scara, încă înflăcărat, generalul continuă să-și exprime regretul că nu i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
departe. Dar se vedea că Aglaiei îi plăcea tocmai afectarea cu care începea ceremonia de recitare a poeziei. Lizaveta Prokofievna era cât pe ce s-o gonească la locul ei, dar, chiar în clipa când Aglaia începu să declame celebra baladă, doi oaspeți noi, vorbind tare, pătrunseră pe terasă dinspre stradă. Musafirii erau Ivan Feodorovici Epancin și un tânăr care îl urma. Se produse o mică agitație. VIItc "VII" Tânărul care îl însoțea pe general avea vreo douăzeci și opt de ani, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se afla. Văzându-i, el se ridică, îl salută cu amabilitate, de la distanță, pe general, le făcu semn să nu întrerupă recitarea și apucă să se retragă îndărătul fotoliului, unde, sprijinindu-și de spătar cotul mâinii stângi, continuă să asculte balada, aflându-se deja, ca să zicem așa, într-o poziție mai comodă și nu atât de „caraghioasă“, cum era cea din fotoliu. La rândul ei, Lizaveta Prokofievna își flutură mâna de două ori spre cei intrați, poruncindu-le prin acest gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu atâta pătrundere în spiritul și sensul operei poetice, cu atâta înțelegere pronunța fiecare cuvânt al poeziei, cu atâta simplitate superlativă îl rostea, încât la sfârșitul recitării nu numai că atrase atenția generală, dar și, prin transmiterea sublimului spirit al baladei, parcă justifica parțial accentuatul aer de afectare și importanță cu care ieșise atât de solemn în mijlocul terasei. În această atitudine plină de importanță puteau fi văzute acum doar imensitatea și, poate, naivitatea respectului ei față de ceea ce se apucase să transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rostise aceste litere fără vreo umbră de glumă sau de ironie, nici măcar nu le accentuase câtuși de puțin, ca să le reliefeze sensul secret, ci, dimpotrivă, le pronunțase cu atâta simplitate nevinovată și naivă, încât ai fi putut crede că în baladă existau tocmai literele respective și că așa erau tipărite în carte. Ceva greoi și neplăcut îl lezase parcă pe prinț. Lizaveta Prokofievna, firește, nu pricepu și nu remarcă nici substituirea literelor, nici aluzia. Generalul Ivan Feodorovici remarcă doar că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dumnezeu din a dreapta sa; biografia lui Ștefan Vodă care n-a avut onoarea, în veacul lui de aur, de a vă înșira mutrele pe parii de garduri; cuprinde descrieri etnografice ale poporului nostru, bucăți de literatură populară și de arte, balade culese de Alecsandri sau poezii de ale lui, fabule de ale lui Donici, pasaje din Bălcescu, în sfârșit o sumă de elemente caracteristice și proprii numai poporului nostru, elemente cari-l disting de rasa voastră greco - bulgărească și-l fac
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pre moarte călcând”. Această frumusețe atitudinală va constitui baza genezei trinității poporului român „căci o dată cu credința cea nouă, se naște și limba cea nouă și poporul. Toate trei se ridică spre cer ca o cruce de neînfrânt” (Simion Mehedinți). În „Baladă și eroism” (o frumoasă evocare a ethosului nostru popular) Radu Gyr spune; „bogăția unui neam se aprinde În arta lui populară, se fixează aici În această artă eternități de suflet din Sufletul Neamului”. „Căci numai omul frumos al unui neam
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sânul colectivității respective, aveau rolul de a-i pregăti pe tineri pentru viața de familie, pentru rosturile omului În colectivitate, datorie civică, comportament social, toate Într-o zonă a moralității care să confere individului aoreola de om frumos. Însăși basmul, balada, doina, datinele, sărbătorile, șezătorile sunt pătrunse de la un capăt la altul de Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, de zâne și eroi, de haiduci, neveste și mame devotate, a căror frumusețe fizică și morală, Întotdeauna În slujba binelui și adevărului, crează
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
adevărului ("Forever Young"). Deși cântecele lui Dylan urmăresc crearea unei impresii de simplitate care să permită o abordare directă a audienței, ele sunt rezultatul unui efort de sinteză și asimilare a unei diversități de genuri muzicale americane, pornind de la tradiția baladelor anglo-americane (influențe mai apropiate fiind Woody Guthrie și Hank Williams), de la abordările retorice moștenite de la poetul Walt Whitman, împrumutate indirect de la poeții Beat. În special de la Allen Ginsberg, care i-a devenit și prieten, a dobândit deprinderea de a se
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a remodelat instrumentul după chipul și asemănarea sa, îmbinând tradiții și tendințe ale muzicii de blues, jazz, soul, rock, devenind unul dintre cei mai influenți muzicieni ai anilor șaizeci. A reușit să extindă potențialul chitarei electrice, interpretând cu aceeași măiestrie balade pline de sensibilitate și rock ce radiază o energie frenetică. Jimi nu a avut o educație muzicală, învățând să cânte la diferite instrumente cu coarde și la pian după ureche, un autodidact ce a încercat să fure meseria artistică de la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
67. Rațiunile lui rămân, însă, ascunse, căci sunt deasupra oricărei rațiuni, încât modernilor sacrificiul le apare ca absurd și, firește, inuman. Așa se și explică inaderența modernilor și postmodernilor la miturile sacrificiale de felul celui al jertfei pentru creație din balada Monastirea Argeșului. Dar mitul rezolvă o profundă criză sacrificială prin victima ispășitoare, care este Ana, respectiv Mira din drama lui Blaga, făcând posibilă creația de cultură și civilizație. Ana frânge violența telurică, irațională, malefică, dărâmătoare de ziduri, curmă discordia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acte în versuri populare), mai mult o povestire dialogata lipsită de orice valoare dramatică, deschizând stagiunea 1946-1947 a Naționalului bucureștean; premieră e un eșec. Bună cunoscătoare a literaturii franceze, în 1953 V. dedică poetului François Villon scenariul în cinci acte Balada soartei, ce reconstituie episoade din viața faimosului poet medieval. Textul, urmat de dramă în proza Supremă iertare (alcătuită în 1958, cu un prolog și un epilog în versuri), a rămas în manuscris. Vivacitatea imaginativa a scriitoarei se vădește și în
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
anii 1944-1946 în colecția scriitorului polonez Albert Wesselski. Valoarea inițiativei rezidă nu numai in selecție și în identificarea prototipului printre numeroasele variante în circulație, ci și în limbajul adecvat, accesibil și atrăgător al repovestirii. V. realizează și o tălmăcire a Baladelor lui Villon (1940), căreia i se adaugă monografia Viață și opera lui François Villon (netipărita), cuprinzând un studiu (din care au apărut fragmente în „Adevărul literar și artistic”), precum și traducerea integrală a operei poetice. SCRIERI: Rikki-Tikki-Tavi, București, 1921; Teatru școlar
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
din care au apărut fragmente în „Adevărul literar și artistic”), precum și traducerea integrală a operei poetice. SCRIERI: Rikki-Tikki-Tavi, București, 1921; Teatru școlar, București, [1944]; De-ale lui Nastratin, Craiova, 1974; ed. și pref. Victor Olaru, Craiova, 1995. Traduceri: François Villon, Baladele lui...., introd. trad., București, 1940. Repere bibliografice: Romicus [Romulus Seișanu], „Rikki-Tikki-Tavi”, U, 1923, 245; Dim. Șerban, „Rikki-Tikki-Tavi”, ĂLA, 1923, 147; Rebreanu, Opere, XIV, 168-169; Aderca, Contribuții, I, 49; Șerban Cioculescu, Baladele lui François Villon, VAA, 1941, 38; Octav Șuluțiu, Baladele
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
și pref. Victor Olaru, Craiova, 1995. Traduceri: François Villon, Baladele lui...., introd. trad., București, 1940. Repere bibliografice: Romicus [Romulus Seișanu], „Rikki-Tikki-Tavi”, U, 1923, 245; Dim. Șerban, „Rikki-Tikki-Tavi”, ĂLA, 1923, 147; Rebreanu, Opere, XIV, 168-169; Aderca, Contribuții, I, 49; Șerban Cioculescu, Baladele lui François Villon, VAA, 1941, 38; Octav Șuluțiu, Baladele lui François Villon, G, 1941, 3-4; Ștefan Baciu, „Nastratin Hogea”, „Libertatea”, 1946, 627; Lascăr Sebastian, „Nastratin Hogea”, „Gazeta familiei”, 1946, 2; Alexandru Olaru, Câteva date despre scriitoarea Zoe Verbiceanu, în Contribuții
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
Baladele lui...., introd. trad., București, 1940. Repere bibliografice: Romicus [Romulus Seișanu], „Rikki-Tikki-Tavi”, U, 1923, 245; Dim. Șerban, „Rikki-Tikki-Tavi”, ĂLA, 1923, 147; Rebreanu, Opere, XIV, 168-169; Aderca, Contribuții, I, 49; Șerban Cioculescu, Baladele lui François Villon, VAA, 1941, 38; Octav Șuluțiu, Baladele lui François Villon, G, 1941, 3-4; Ștefan Baciu, „Nastratin Hogea”, „Libertatea”, 1946, 627; Lascăr Sebastian, „Nastratin Hogea”, „Gazeta familiei”, 1946, 2; Alexandru Olaru, Câteva date despre scriitoarea Zoe Verbiceanu, în Contribuții filologice, I, Craiova, 1972, 221-226; Firan, Macedonski-Arghezi, 442-443; Alexandru
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]