3,438 matches
-
credeam că trăiseră undeva pe la începutul secolului. Marele Prozator mă prezenta cu o perifrază - nepotul meu, în care Criticul Cutare are mare încredere. Se desolidariza cumva sau evita chestiile convenționale. Pentru mine era o onoare să-l însoțesc. La marile beții nu am asistat decât o dată sau de două ori, când l-am prins troșcăit. Avea ciudățeniile lui. O generozitate extraordinară, desfăcea sticle de whisky într-o veselie, în schimb, era nemilos cu apa minerală, să nu te atingi de apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scârbă (pentru oameni?). și am fost eroul ultimului „cartel“ sau provocare la duel; și asta nu pentru vreo femeie de Împărțit sau pentru vreo mănușă zvârlită cu elegantă impertinență și schimb de cărți de vizită, ci pentru un caz de beție cu scandal la serviciu al unui func țio nar de-al meu, destituit pentru aceasta; și fără ca să cunoaștem, nici eu, nici adversarul, a mânui o spadă sau a trage cu pistolul, Într-o vreme când asemenea scule ancestrale zăceau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a Învățat un lucru care iarăși nu se-nvață În școli și nici din cărți: acel res pect, prin exemplul propriu, al Împlinirii exacte a datoriei tale profesionale; cum și dezgustul, iarăși prin exemplul pro priu, pentru viciile degradante, precum beția unită cu curvăsăr lâcul; exemple Împreunate, ca o fatalitate a anticilor, În același om: În excelentul nostru profesor de elinește, pudicul, feciorelnicul, inefabilul profesor Pandele Ionescu, În fața căruia la catedră intram În pământ de rușine când nu-i știam aoristele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oamenii de legi cu complicitatea cărora a Înstrăinat partea de moștenire a celor doi copii Înfiați, dar ajunși oameni cum secade până azi, când Îi Întâlnesc după patruzeci de ani; șan tajată cu fotografiile ei În pielea goală; căzută la beție cruntă și dormind ziua nămiaza mare pe mesele laboratorului dat pe mâini străine; Întreținând cu ultimele ei venituri pe un viitor profesor la Drept și priapic notoriu, care, cum se spune În altă parte, sta la masă cu falusul lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a tatălui său mort prematur și ne știut; [cel] care, din intemperanțele lui, mai transmisese poate băiatului acea tară congenitală a piciorului mai scurt, cum și - cine poate ști? - acea strălucire fulgurantă a minții lui de poet („doctă și sacră beție“, spunea Boileau, legislatorul Parnasului) nerezistând intemperiilor vieții și, de aceea, destrămată fărâme-fărâme În optsprezece ani, Îmi spunea Maia; iar văduva lui din a doua căsătorie, profesoara Lucia Borș-Bucuța, Îmi mai spu nea că abstinența și acțiunea lui de misionar În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră ambițul, au mers câțiva pași și au căzut răpuși de beție, au adormit instantaneu, începând să sforăie. La fel și Spaniolu, numai că el sforăia cum se cade, în gheretă. Cei trei n-au mai văzut și n-au mai simțit cum se pornește apa, cum vine ca un munte lichid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de muncă, se simțeau bine și când le mergea rău. Patronul nu-i plătea cu lunile, firma mergea și nu prea mergea, însă pentru ei cheful de sâmbătă seara era sfânt. Mă rog, câtă sfințenie poate să încapă într-o beție cu curve și hoți de mașini, care-și plasau piesele recuperate de pe Mercedes-uri și BMW-uri prin serviciul Aprovizionare. „E de încredere?“, au întrebat hoții de mașini în prima sâmbătă, când Andrei C. și-a zis: „Fie ce-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Della Mirandola, de parcă i s-ar fi pompat o tonă de deșteptăciune în cap, tot și încă ceva pe deasupra. Să spunem că unul dintre cei trei ofițeri de modă veche, care încă nu fuseseră puși pe liber, aminteau, la o beție, nici ei nu știau de ce, numele lui Immanuel Kant. Nimeni n-ar fi remarcat asta, nimeni nu avea în 1956 motive să întrebe: „Cine mai e și Kant ăsta, tovarășu’?“: Doar Clăpocea intra brusc în priză și, cu mutra lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
una-două încuie seiful și fă-le procese verbale de predare-primire. Vara, mai ales, când grupurile de japonezi se iveau pe neanunțate, nu mai putea să facă plăți. Până să cheme lăcătușul, până să-l lase nițel să se dezmeticească din beție, se supărau turiștii. Domnul Huțupan îi înșuruba el însuși pe gemeni, iar când plecau japonezii, îi băga la nimereală în geantă, laolaltă cu actele, și se ducea cu ei pe la bănci, la treburi. Odată, i-a uitat la Albina, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fost o generație blestemată, caută explicații în afara realității. Cred că e potrivit să vorbim despre destin doar în treburile importante. Când ești invitat într-un juriu literar în provincie și știi că toate aceste paranghelii locale sunt urmate de niște beții crunte, nu destinul e de vină. Poți să nu te duci. Generația mea a resimțit în ficați mulțimea de jurii, prezidii și comisii la care era invitată. Dacă în loc de vodcă și vin s-ar fi servit ceai, literatura română contemporană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zile de petrecere regească. Alberto a ajuns primul și s-a aruncat sub salcie: figura lui era parcă scoasă dintr-un film de comedie. Nu rămăsese nici măcar o sticlă. Fie nimeni nu s-a lăsat dus de starea mea de beție, fie m-a văzut cineva sustrăgînd sticlele. Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră caraghioslîcurile, Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe hoț. Degeaba. A trebuit să mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de Amnistie, a început un apostolat rodnic în Moldova. A fost numit paroh de Barticești, unde a cucerit inimile pentru Dumnezeu și biserică. Avea aproape zilnic 500 de persoane la Sfânta Împărtășanie. Au dispărut multe obiceiuri rele din popor: dușmăniile, bețiile și înjurăturile. A reparat, mărit și înfrumusețat biserica satului. A realizat un complex de țesături de covoare în sat pentru ca tinerele fete să nu mai alerge la oraș, ori în alte părți după serviciu, pereclitându-și floarea cea mai delicată a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
placă de mine, îi mergea bine. Dar pozele de acest fel sunt rare. Căci fotografii nu veneau în sat decât în zilele de sărbătoare. În zilele de lucru, tata mai bea printre picături în timpul programului. Dar în zi de sărbătoare, beția era ocupația lui exclusivă. Nu-i plăceau jocurile de societate cu care ceilalți bărbați își petreceau sărbătorile, nu-i plăcea jocul de șah ori de cărți, nici popicele, și nici să meargă la dans. Ci doar ședea și bea până ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
plante observai din afară cum e când cineva te despovărează pe dinăuntru de ceva. Am încercat să-nvăț de la ele cum ar trebui să procedez în cazul oamenilor. Dar era cu neputință. Tatăl meu a trebuit să-și ducă singur beția în cârcă, iar mama n-a avut cu cine să-și împartă plânsul - chiar dacă plângeam împreună cu ea, o făceam din alte motive decât ale ei. Mama plângea fiindcă avea de bărbat un bețivan care o amenința cu cuțitul când îl
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o mamă care să mai plângă uneori și pentru mine - pentru un copil care nu știe de ce este al acestor părinți, câtă vreme tatăl e prea beat pentru a-i fi tată, iar mama suferă atât de tare din cauza acestei beții încât pentru ea copilul devine o chestiune secundară. Iar bunicul și bunica au trebuit să-și ducă fiecare singur, el - chitanțierele și ea - cartea de rugăciuni cu fotografia fiului căzut pe front. Îmi vine să cred că toți cei care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
50- partea întunecată a beregatei. Fiecare dintre ei a fost convocat de istorie, trebuind să i se înfățișeze ca făptaș sau ca victimă. și nici unul n-a rămas nevătămat când a fost destituit din istorie. Tatăl meu își îneca în beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
copiilor, ca părul, ca unghiile. Să crească cum poftea“2. și mai departe în text scrie: „Azi ascultă iarba când vorbesc despre iubire. Am senzația că acest cuvânt nu este sincer nici față de sine“3. Capul ras chilug al mamei, beția unui tată, sicriul-acordeon al bunicii, chitanțierele bunicului, fețele daliei, trădarea unei prietene, frumusețea cu două tăișuri a buruienilor de cimitir - la urma urmei, pe toate le-ai putea înlocui și cu alte exemple când vorbești despre viață. Dar și în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de bogați, care au în acest fel ocazia de a se cunoaște mai bine într-un cerc convivial. Grâul și neghina nu se amestecă, nu-i așa? La fel ca în SUA, există legende urbane în jurul lor, care vorbesc de beții monstruoase și altele. Una dintre aceste frății (mixtă, adică erau acceptate și fete, mai degrabă o excepție) căuta mai mulți supraveghetori pentru serile dansante pe care le organiza în timpul vacanței de iarnă, într-unul din cele mai șic hoteluri din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și muzică tehno. Uneori cortegiul aduce mai mult cu o gay pride, urmele creștine ale sărbătorii s-au șters de mult. În ultima vreme, aceste "carnavaluri", cum le spun elvețienii, au devenit prilej de nesfârșite scandaluri, bătăi între clanuri rivale, beții nesfârșite și nemăsurate etc. Apogeul a fost atins acum câteva zile, când un tânăr student elvețian din Ticino, cantonul italofon, a fost bătut până la moarte de trei tineri croați beți, dar cu naționalitate helvetă: "Ivan Măcelarul", "Ivaca Băutorul" și "Marko
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în pragul ușii și mă privi cum cobor, țâțâind și dând insistent din bărbie, orizontal și vertical, dar mai ales mohorât, mișcare și sunet conjugate caraghios, ca în bancul acela care-l fermeca pe Lucian Raicu - un rus, după o beție zdravănă, așteptând un castravecior care se face tot mai mic la orizont; menținu același ritm al bărbiei până în clipa când, în prag, i-am întins mâna spunându-i au revoir... dasfidanie... Atunci dădu energic din cap, din toată ființa lui
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de clară și poartă o asemenea amprentă de sinceritate, încât nu e de mirare că o întreagă mișcare de opinie publică internațională ca aceea a Consiliului Mondial al Păcii o susține și o propagă pretutindeni.“ („Dezarmarea“, Contemporanul, 17 octombrie 1958) Beția de minciuni sau de la G. Ivașcu citire (nota V. I.) „Ce anume a contribuit la actualul registru de valori și de certitudini? Cum se explică eflorescența literară a României care construiește socialismul? Răspunsul e cuprins în întrebarea însăși: tocmai orânduirea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
silit. și la vin nu era mare lucru, dar era durere cînd trebuiau golite sticle de vișinată grețos de dulce sau de țuică puturoasă. Cu toate că beam foarte mult, niciodată nu m-am îmbătat, încît să mi se rupă filmul - adevărata beție, de fapt. Am dat la boboci însă, o singură dată, pe gresia de la toaleta de serviciu a lui Preotu’. Săracu’ băiat : ștergea și înjura. și, cum toaleta de serviciu nu avea aerisire, a trebuit să prăpădească aproape o jumătate de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
deloc gravidă, dar poate că era în primele luni. Poza era neclară, însă chiar și așa puteai ghici un chip trist, care urma să fie groaznic lovit de soartă. Soare era un erou și, prin urmare, toate extravaganțele lui sau bețiile crunte în care se dădea în spectacol i se treceau cu vederea. Nefericitul își povestea tuturor tragedia și, în scurt timp, toți colegii de la noi din an au realizat cu ce om special au de-a face. Un om care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
face. Un om care se luase la trîntă cu destinul. După cîteva luni însă am aflat că tipul fantaza. Unii i-au văzut și gagica din poză. Vie și nevătămată. Iar cicatricea de la mînă fusese făcută, se pare, în timpul unei beții, cînd se tăiase într-o sticlă spartă. Omul rămînea totuși un tip deosebit, dotat, dacă nu cu o soartă glorioasă, cel puțin cu o fantezie de excepție, așa cum de altfel îi stă bine unui om de cultură. / Dispoziția lui către
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
canalul TVR Cultural. E adevărat, virusul sa modificat și s a adaptat noilor situații. În esență însă, a rămas același. De exemplu, la emisiunile religioase, particularitatea simptomelor e că abundența metaforică se combină cu excesul de arhaisme. Senzația neplăcută, de beție de cuvinte pe stomacul gol este însă aceeași. La emisiunile de folclor ale Marioarei Murărescu lipsesc imaginile filmate cu încetinitorul. Dar sunt suplinite de discursul comentatoarei („Maria Tănase - o rază de lumină care ne poartă cu glasul ei de flacără
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]