4,866 matches
-
sălășluiești: unde este scaunul satanei; și ții numele Meu și n-ai tăgăduit credința Mea, în zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuiește satana” (Apoc. 2, 13); „ Și am văzut o femeie, beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Iisus, și văzând-o, m-am mirat cu mirare mare” (Apoc. 17, 6). Se poate observa că Sfântul Ioan, în cel de-al doilea capitol al Apocalipsei, face referire la un de
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
mult preocupat de propria-i persoană, încît toate căile de acces către ceilalți se închid. El este un monstrum, este "in-human", nu intră în forma umană pentru că nu a pătruns în ea. El este, așa zicând, singur pe lume, întîrziind, beat de sine, în preliminariile unei specii căreia încă nu-i aparține. Pentru că în afara lui însuși el nu se recunoaște în nimeni, cine ar putea să se recunoască în el? În jurnalul său, el se pune pe sine în scenă ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o vedea așa cum era rămânea intactă. Eram convins, privindu-i, că eu aparțin altei civilizații. Lumea aceasta în care mă născusem, cu trenurile și gările ei mizerabile, cu satele din Bărăgan, cu șoselele naționale pe care întîlneai căruțe ponosite, bicicliști beți, femei împingînd cărucioare hodorogite, turme de vaci și de oi, bătrâne îndoite din șale care cărau legături de vreascuri în spinare, toată viața aceasta a "Romîniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl apucă cancerul la ochi, așa zice el. Lui Herrmann îi e scârbă de toți oamenii, de asta s-a și făcut comis-voiajor, că așa trebuie să aibă de-a face cu oamenii și are un motiv să vină zilnic beat acasă. MARIEDL: Păi, mulți dintre sfinți s-au ivit dintre oameni a căror față a fost ascunsă lumii în vremea tinereții. ERNA: Vremea tinereții? Hermann acuși face patruzeci. MARIEDL: În fiecare zi poate să primească omul o bâtă care să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de față, pentru că nu vrea să-și cumpere nici o oglindă, pentru că o oglindă ca asta nu ar fi decât o scroafă murdară, cum zice el dar pe stradă vitrinele reflectă, și Herrmann îl vede pe Herrmann. Atunci, dacă nu-i beat, trebuie numaidecât să scuipe. Și eu trebuie să ascult lucruri din astea în fiecare zi, cu fiecare cuvânt, cu fiecare beție îmi scurtează viața. MARIEDL: Tocmai asemenea oameni sunt descoperiți de câte un Isus sau de câte o Maria Maică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai mișcă din loc. Hannelore vorbește între timp la telefon cu balamucul. Dar în partea cealaltă a sălii o grămadă de oameni fug și se îngrămădesc unii în alții, pentru că Herrmann se poticnește printre mese. E mare și buhăit și beat criță. (Grete s-a așezat din nou. Machiajul i s-a scurs pe față, e total dată peste cap.) Dați-vă deoparte, strigă el, trebuie să merg la mama și la măcelarul ei, trebuie să cercetez, să văd dacă a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Ca și cârciumăreasă cunosc fărădelegile propriei țări dinlăuntru și pe din afară, așa că o fărădelege europeană este o variație binevenită. Dar eu merg bucuroasă și mereu în fărădelegea băștinașă, care este așa de cuprinzătoare. (Hasi și Schweindi bolborosesc aprobator) HERTA (beată): Supraponderal... neimportant... formă omenească. Plec... să mă plimb. O să... odată în viața mea... să mă plimb... și să nu găsesc nici un țel în minte însămi. Cel mai bine o să caut... un parc... un parc plin cu porumbei... porumbelul este o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
FEMEIA (deschizând fereastra casei): Te-ai apucat din nou de băut, iar te-ai îmbătat, cum de poate cineva să-și bea viața, nu mai ești în stare de nimic decât să bagi în tine băutură. Ești de-o veșnicie beat, că nu ești în stare decât să torni în tine ca într-un butoi fără fund. Beția o să te lase singur cu tine, în afară de băutură nu a mai rămas nimic din tine. SEPP BOTDEJIGODIE: Iar o să putrezească totul în lumină
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tău a trebuit scos din casa ta într-un alt loc. Patul tău nu mai are nici o casă care să-i aparțină. Patul tău e acum în pădure. Salteaua ta e mâncată de lupii care nu există. Salteaua ta e beată criță de la viața ta amețită. Lupii tăi și-au găsit patul morții pe salteaua-ți care nu mai există. SEPP BOTDEJIGODIE (mârâie și mai cosește un pic): Nu mai iese nici un fum prin coșul meu Nici un fum pentru ochiul deschis
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lanțul cu inele Acolo unde totul îi aparține da (râde) Acolo unde ești legat Acolo totul este al meu și al proprietății ... Acum s-a umplut întreaga mea viață cu omenia mea cea proastă Acum omul rău din mine e beat Totul a început în pântecele împuțit al puturoasei mele mame Și totul a zguduit căpățâna mea dată peste cap Și totul a trebuit să fie spus Că devine nimic Va deveni un om rău .... Ușurătatea Așa o ușoară simțire Că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cel mult odată să fie mai murdar decât într-o casă din trecutul de zi cu zi, și cheia de la locuință este de mult maturizată destul ca să deschidă ușa singură atunci când propietarul ei masiv și cu sânge în obraji este beat. EA: Curajul vine după o cădere înapoi. Un ACASĂ este un loc în care numai în mod secundar cazi de bună voie, un locșor ajuns la maturitate, care nu trebuie să-l mai privească pe nimeni, un loc în care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Și tot ce-i Propriu-Personal va fi costumat de către Oferta absolută. (EA-VEHICUL apare cu o tavă supraîncărcată, se gudură fără succes pe lângă EA, lovește furios în podea și dispare. EL dă peste cap un pahar de tărie) EA: D-voastră beți, ca de obicei, ca să vă faceți înțeles. Iar vreți să vă cufundați în Cercul d-voastră incolor, ca de obicei, cu toate că eu v-am cunoscut de foarte puțin timp. EL: Asta înseamnă că poți să aștepți: fără să aștepți. Știți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o grămadă de nevoi, silit să fac o figură în peisaj, care murmură: Conducătorul nu l-a înțeles corect pe Dumnezeu, pentru că în acel timp Dumnezeu mesteca sâmburi de struguri și vorbea neclar, și în plus din cauza sâmburile era deja beat. E vorba mai ales de concluzii, care nu cer altceva decât mișcare, contraatac. Toți soldații mei sunt soldați de plumb, care servesc drept vitrină pentru cei adevărați. Tot ce a fost descoperit nu va fi înțeles și jefuit împotrivă, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din păcate se sufocă în propriul carcinom. Tot ceea ce e folositor se infectează cu cancer. Sper că nu o să te prostești ca să mori de cancer, atât timp cât încă mai am nevoie de tine. Ești mereu necrezut de palid, atunci când nu ești beat. EL: Dacă spui că ar trebui să mă îmbolnăvesc, atunci mă pun la zid și mă împușc. Și imediat devin al tău, un prieten învățat, un ghid prietenos ca o scăpare din îngrozitorul tău peisaj, unul care pupă bucuros mâna
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
golește peste cei de la masă) Acum s-a terminat, căcăcioșilor, s-a terminat de tot (Mecena începe să aplaude încântat. Ceilalți aplaudă nesigur împreună cu el) Actul al treilea Iar la tejgheaua din natură. S-a înserat. Toți sunt un pic beți și s-au așezat care încotro. CÂNTĂREAȚA: O tristețe se leagănă atârnând de planetele mele omenești. Așa de multă moarte, așa de multe vorbe, și eu nu cânt, eu sunt vorbită. MECENA: Sunt rar martorul unei limbi din afara sângelui, dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai pot suporta încă vocea care mi-a fost dată. Spun (cu voce schimbată): Omoplații mei care-și schimbă culoarea în toamnă... sau mai târziu, în iarnă, așa cum se mișcă în spatele lopeții de dezăpezit. Mișcarea mea matematică peste pantofii mei beți. Dacă n-aș fi avut desfășurătorul muzical al rezultatelor cu mine, de mult s-ar fi colorat zăpada cu mine în roșu. MECENA: Din nou trebuie să exprim ceva. Trebuie din nou să fac apel la cuvântul pur. Trebuie... COMPOZITORUL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în principal huruie. Am fost marea prietenă a unui mare prieten, dar prietenia în sine are dureri de spate, fiecare posibilitate a unei prietenii împutrezește șira spinării. COMPOZITORUL: Ce fel de război mai câștigă și ăla în jumătățile de pantof bete împotriva tuturor oamenilor, care pot să existe, într-o cadă umplută până sus? Ca să se simtă bine... are nevoie de condiții nemăsurat de pretențioase, ca în primul rând să se poată simți bine. Să ne amintim, te rog, draga mea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
multe salutări. CINCI Încăperea, însângerată. Mariedl își taie părul cu un cuțit imens de bucătărie. Fratele lui Mariedl, își înfășoară pântecul cu cârpe de moară și scutece. Pe o bancă ce ține loc și de pat tatăl lui Mariedl sforăie beat cu o sticlă în mână. Tatăl lui Mariedl cade de pe bancă și se chircește. FRATELE LUI MARIEDL: Aoleu, firește că tatäl s-a înnecat din nou cu subumana poșircă. Alcoolul societății umane l-a secătuit din nou pe tata. TATĂL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
toba de la porc. Zestrea pentru fata de măritat era ținută pe sipet sau pe pat, fiind stivuită ca după un vechi ritual. În sipet se țineau cele mai de preț odoare ale casei: ștergarele de cap și piepții de borangic, betele, obiectele de podoabă sau actele de proprietate. Masa cu două scaune era așezată la fereastră, sipetul în colț, lavița și patul pe lângă perete, toate fiind rânduite cu multă grijă. Camera de locuit sau odaia de zi avea o anumită organizare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
asemănătoare ca tipologie, dar cu deosebire din punct de vedere cromatic și ornamental, întâlnim și în zona etnografică a Siretului, în satele Traian și Prăjești. Piesele componente ale acestui costum erau: cămașă-ie, fusta în feluri, batista pe cap, pestelca, ilicul, betele, ciorapii de lână, opincile și mai recent pantalonii. Fetele și femeile clăcașilor din Tarnița aveau o preocupare permanentă pentru a-și împodobi capul. Astfel, fetițele până a ieși la horă, purtau părul împletit în două codițe, cu cărare pe mijloc
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
roșie. Peste fustă se purta pestelca din lână de culoare naturală, cu falduri la bata de sus țesută în patru sau cinci ițe învârstate. Pestelcile mai recente erau confecționate din pânză de bumbac, cumpărată din comerț. Femeile se încingeau cu bete înguste, de până la 5 cm lățime, cu o lungime până la 2 m. Betele pentru purtat erau simple, pe când cele de sărbătoare aveau alesuri 4 și mărgele, fiind denumite după felul ornamentului: „cu puișori”, „cu iconiță”. Pentru perioada rece, peste
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bata de sus țesută în patru sau cinci ițe învârstate. Pestelcile mai recente erau confecționate din pânză de bumbac, cumpărată din comerț. Femeile se încingeau cu bete înguste, de până la 5 cm lățime, cu o lungime până la 2 m. Betele pentru purtat erau simple, pe când cele de sărbătoare aveau alesuri 4 și mărgele, fiind denumite după felul ornamentului: „cu puișori”, „cu iconiță”. Pentru perioada rece, peste articolele vestimentare purtate pe timp de vară, se îmbrăcau altele mai groase și mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în atelierele rurale specializate, apoi minteanul 6 confecționat din stofă din lână de oaie în urzeală de cânepă bătută la pive, croit pe trup și evazat jos. Pentru lucru, se confecționau cămăși de in și cânepă, fuste fără ornamente și bete simple. Pentru ca tortul din care se țesea pânza de cămăși să devină mai moale se fierbea în cenușă sau se cocea la cuptor, după care se spăla în câteva leșii și se puneau sculele pe vârtelniță și se trăgeau pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
deci mai comozi și mai practici. Bărbații se încingeau cu brâie late și lungi (Ion Guțu și Dumitru Tofan) învârstate cu dungi roșii, galbene și negre, pe toată lungimea, denumite, din acest motiv, „cu toiegele’’. Peste brâu se încingeau cu bete cu alesături și mărgele asemănătoare cu cele femeiești. Acoperătorile de cap pentru timpul rece le constituiau căciulile lucrate de către cojocarii satului: C. Tabarcea, Vasile Vlasie, Vasile Buigiu sau Gheorghe Maftei. Pe la 1850, se purta căciula rotundă, denumită „țurcănească”, deoarece era
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la cămăși la costumul bărbătesc dădea o notă aparte de eleganță și sobrietate. Câteva ornamente străvechi apăreau pe gluga ciobănească, nelipsită din portul de lucru al ciobanilor. Din costumul de vară distingem următoarele piese de bază: pălăria, cămașa, ițarii, brâul, betele, jaleatca, ilicul și opincile. În zilele de sărbătoare, flăcăii purtau cordică la pălărie cusută cu canava de diferite culori, având pe margine mărgele colorate. Flăcăii își tundeau părul de tot, iar bătrânii purtau părul lung, așa cum îl aveau moș Dumitru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]