4,015 matches
-
în primele zile aveau atâta viață încât tremurau ca niște carași în palme, sângele cu care fuseseră scrise se uscase. Uscându-se, acest sânge devenise o simplă cerneală tipografică. Cuvintele respective îmi apăreau ca un bec defect: șalterul țăcăne, dar becul nu se aprinde. Le pronunțam, dar imaginea refuza să apară. Nici măcar nu-mi mai puteam închipui că războiul îi poate mișca în mod sincer pe niște oameni pe care nu-i atinge direct. De vreo trei ani, Burkeviț nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să-mi stăpânesc pașii și să merg mai încet. Iată-l pe Mik cum intră în cameră. Aduce încă o porție de cocaină și închide ușa cu mișcări stranii, de parcă aceasta s-ar putea prăvăli peste el. Cineva a stins becul din tavan. În cameră e aproape întuneric. În lumina slabă și tremurătoare a luminării, între portieră și dulap, stau înghesuiți Nelly și Zander. Stau cu gâturile întinse. Nelly are gâtul strâmb și-și ține capul într-o parte; mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deloc pierdut și, dacă ți-e rău, îmbracă-te și ieși la aer; n-ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a clătinat masa cu samovarul rămas pe ea din seara precedentă, cu pași, pe care-i voiam cât mai ușori, am străbătut coridorul și am intrat la mine în cameră. În primul moment m-a surprins faptul că lângă fereastră becul mai arde încă; apoi am încercat să-mi amintesc când anume am uitat să-l sting. Dar n-am apucat s-o fac, căci, sprijinindu-se greu pe brațele fotoliului, mama se ridică în întâmpinarea mea. Cu ochii în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mi slăbiciunea, întind mâna, sting lampa, rămân un timp în întuneric și când, într-un sfârșit, mă ridic, simt că slăbiciunea și greața m-au lăsat; ies destul de ușor din cameră și cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din lume, construit la cea mai mare altitudine 2291 metri. A fost o construcție faraonică, ce a necesitat un efort uriaș, materialele fiind transportate cu care cu boi. Cum venea înserarea și Ajunul, Crucea era iluminată de cele 500 de becuri, spectacolul fiind, prin pânza ninsorii, feeric. Sania îi aștepta și Petre o sună pe Ana pentru a vedea care mai e situația cu restul familiei și musafirii. Totul era în ordine, Ana a ținut problemele "în mână", bradul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Teatrului, unde băteam mingea într-o frenetică neștire. Mi-aduc aminte de școală ca de o îndelungă spaimă îndulcită de lecturi răvășitoare, amoruri păguboase și meciuri fantastice, în care chiar am și marcat un gol, eu, care jucam în apărare, bec... De abia în clasa a zecea, ultima, am tocit de m-am smintit. Da, a fost o vreme în care doar dragostea mea nefiresc de pură, de uimită, mă salva de la orele lungi, lungi, în care stam nemișcat. A fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
anume mitinguri ar trebui să participăm și noi, clientela industriei naționale, într-o coloană paralelă, în care, în loc de lozinci cu binecunoscutul slogan "vrem să muncim", să purtăm spre vedere: set motoare damblagite, variate rezervoare de benzină boțite, o multitudine de becuri de Fieni arse, o mare de mobile descleiate. Ce-i de făcut în această situație vă spun eu, dragi muncitori îndrăgostiți de muncă! Ori trecem să muncim la patron, adică privatizăm tot ce se poate, ori ne apucăm de ficțiuni
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
stare de ebrietate la ore/activități sportive; • să păstreze ordinea și curățenia pe baza sportivă, în sala de sport, în vestiare și în grupurile sanitare; • să respecte personalul de îngrijire și întreținere al școlii; • să nu umble la prize, comutatoare, becuri, neoane, calorifere, instalații de apă și instalații sanitare, în lucrurile care nu-i aparțin, în dulapurile de echipament ale colegilor și profesorilor, în dulapurile cu materiale și echipament sportiv; • în situația în care este numit elev de serviciu (la sala
Caiet de practică pedagogică personalizat pentru studenţi - domeniul educaţie fizică şi Sport - by RAŢĂ GLORIA, RAŢĂ BOGDAN CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/398_a_939]
-
am rămas în bucătărie cu bătrâna lui mamă. Mama lui s-a așezat la masă, vizavi de mine, și-a proptit coatele de masă, a început să-mi cerceteze fața cu o curiozitate și o satisfacție tristă. — Au luat toate becurile, mi-a zis ea în germană. — Poftim? — Cei care ți-au spart casa - au luat toate becurile de pe scară, mi-a spus ea. — Hm, am făcut eu. — La fel și-n Germania, a adăugat ea. — Poftim? Asta era o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mine, și-a proptit coatele de masă, a început să-mi cerceteze fața cu o curiozitate și o satisfacție tristă. — Au luat toate becurile, mi-a zis ea în germană. — Poftim? — Cei care ți-au spart casa - au luat toate becurile de pe scară, mi-a spus ea. — Hm, am făcut eu. — La fel și-n Germania, a adăugat ea. — Poftim? Asta era o treabă... de câte ori venea SS-ul sau Gestapo-ul să ridice pe câte cineva..., mi-a zis ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ridice pe câte cineva..., mi-a zis ea. Nu înțeleg, i-am spus. — Mai intrau și alții în clădire, dornici să facă ceva patriotic, m-a lămurit ea. Și întotdeauna făceau treaba asta. Se găsea întotdeauna câte cineva să scoată becurile, a zis ea clătinând din cap. Ce ciudat, să facă cineva mereu lucrul ăsta. Dr. Epstein a revenit în bucătărie frecându-și palmele. — S-a făcut, ne-a anunțat el, nu peste mult timp o să se prezinte aici trei eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ai pierdut. Da’ pe unde ești de nu ți-s buni Rollingii? La Acapulco? Sau freci menta-n bibliotecă?“ Așa-i. Eram fix pe plaja din Tmș, Loga 28, ap 1, cu un halogen de 300 W și încă opt becuri de câte 60 deasupra capului, cu toate geamurile deschise și cu burta pe zeci de foi imprimate. Lățiți lângă mine pe mochetă, în maiou și pantaloni scurți, leoarcă la 38 de grade Ăîn cameră), citeau și corectau în draci șpalturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
recenzenți ai celor trei volume, diverse referințe onorante care să justifice ilizibilitatea. Un critic complet confiscat de epifania literară cărtăresciană, cu un discurs haotic și previzibil în același timp ca al unui fluture de noapte orbit și sedus de un bec de 50 de wați, a amintit chiar de Proust. Au mai fost pomeniți Borges, Pynchon. Mă miră absența lui Joyce, mărturisesc... La mai toți „ilizibilii“ amintiți există o fascinație a limbajului, a construcției după legi proaspăt inventate. Și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
povesti că moș Costache vine des să vadă casa, îi dă târcoale atente, privind-o cu mâinile la spate de pe trotuarul opus, ba urcă scările, ascultând uneori zgomotele din casă, că instalase, unicul în București, un dispozitiv care face ca becul electric, aprins cu comutatorul de jos, să se stingă cam în clipa când chiriașul ajunge la etaj. Asta, pentru a evita rămânerea peste noapte a unei lămpi aprinse. (Felix se gândi prin contrast la lampa cu petrol din casa lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
personaj de excepție. Eram, pur și simplu, așa cum eram, fără să vizez nimic prin asta, doar ca să simt că trăiesc, fără să vreau să fac nici o demonstrație. Poate de aceea, când m-au arestat, mi-au spus: „Ai căzut pe bec!“ Cine trăiește în planul social al vieții este pus mereu în condiția de a-și propune țeluri și de a obține situații. Individul condiționat social țintește să ajungă mereu undeva și să ocupe cutare loc, bine văzut de „ochii lumii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și explica impactul tehnologiei și științei asupra economiei. Cu toate acestea, ele au fost întotdeauna în mod intim legate. Gândiți-vă la Thomas Edison. Dintre cele aproape 1.100 de patente, ne amintim cel mai bine invențiile sale legate de becul incandescent de iluminat și fonograful. A fost în primul rând un om de știință, dar inovațiile sale au avut un impact economic uriaș, care continuă să plătească dividende și azi. Totuși, un secol mai târziu, economiștii și oamenii de știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
destinul. Mi-era scris să mă aflu În acel avion. Mi-era scris să primesc un loc mai bun. Mi-era scris să-mi destăinui toate secretele. CÎnd ajung acasă, radiez toată. În suflet parcă mi s-a aprins un bec. Brusc, știu care este rostul vieții. Jemima se Înșală. Femeile și bărbații nu sînt dușmani. SÎnt suflete pereche. Dacă ar fi sinceri unul cu celălalt, din prima secundă, ar afla asta cu toții. Toată chestia asta cu misterul și cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi venit spre mine, se întreabă, eu aș fi recunoscut-o?!" Înclină capul într-un gest plin de politețe, prin care, de fapt, face o măsurătoare pe verticală: de după lentilele ochelarilor parabolici, doi ochi vioi, scînteind în lumina slabă a becurilor din jur, îl fixează, iar părul negru, încadrînd ovalul feței, își risipește buclele peste marginea gulerului ridicat împotriva vîntului rece. Sărut mîinile! răspunde. Ai călătorit bine? Da. Cum a fost la școală? Fiică-mea s-ar părea că e îndrăgostită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-mi amintesc cum arătai acum doisprezece ani. Femeia scapără în colțul gurii un zîmbet ascuțit. "De ce-am trăit cu impresia că era frumoasă, ba chiar fermecătoare?" se întreabă el, simțind gustul amar al iluziei destrămate. La lumina zgîrcită a becurilor cocoțate în înaltul cerului, femeia din fața lui i se pare un cenușiu monolit de tăcere și răceală, asemeni serii acesteia, cu șfichiuiri de vînt aspru și strat gros de mîzgă pe trotuare. "De ce-am fost idiot și-am forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
femeii a rămas moale, parcă i-ar fi spus: "Cum vrei tu...", dar Mihai a împins lucrurile și mai departe: "Gîndește-te bine! Poți refuza să urci. N-am să insist." Mîna femeii s-a retras dintr-a sa. La lumina becurilor de la clădirea din față, Mihai a observat cum Liliana și-a ridicat ochelarii pe frunte, ștergîndu-și discret ochii umezi. "Deci?" a întrebat Mihai scurt. Femeia s-a oprit, l-a privit fix, lung, apoi, fără o vorbă, a întors întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de rău că n-a luat troleibuzul în sens invers, spre cartierul în care s-a mutat Lie, cu cîțiva ani în urmă, pe cînd el mai era student. Unde sîntem aici?! a tresărit Liliana, rămasă în loc, învăluită de lumina becurilor din jur. Restaurantul Miorița. Colegii ne-așteaptă. Reacția femeii a fost o explozie scurtă de rîs. A făcut un pas către el, a întins brațele pe după gîtul lui și i-a șoptit cu gura lipită de ureche: "No, răule, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
jur: Goga, Rebreanu, Conta, Iorga..., dar cînd întrebi pe cineva, e ca-n gluma aceea a lui Mark Twain: toată lumea vorbește de clasici, dar nimeni nu-i mai citește... Ia să vedem, zice și desface harta, ieșind în mijlocul străzii, sub becul agățat între doi stîlpi. Cu simțul lui de orientare, Mihai înțelege imediat ce privește harta că mai are de traversat două străzi, apoi, la stînga, e Octavian Goga. Mulțumește cu căldură tînărului și pornește mai departe, la deal, oftînd prelung. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
el de braț pe Liliana, să întregească atmosfera de bună dispoziție stabilită între ei, dar cum nu-i spontan decît arareori, preferă să tacă, lăsîndu-se îndrumat prin gesturile scurte făcute de mîna femeii. Dintr-o singură privire, la lumina unui bec agățat pe un stîlp, admiră casele din jur: frumoase, cufundate în liniștea unei înserări devreme. Ar face o comparație cu vilele din orașul în care locuiește el, dar pentru asta ar fi trebuit să vină ziua și să fie singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trezește deja în fața ușii de stejar, ornată cu fier forjat, pe care mîna femeii o împinge ușurel, invitîndu-l înăuntru. Un hol încăpător, aproape pătrat, cu un cuier pentru haine fixat în perete și o oglindă înaltă, așezată în colț, sub becul puternic, într-o poziție ce trădează o foarte bună cunoaștere a legilor opticii, dar și o căutare a locului. Te poți vedea în cele mai bune condiții și în întregime. Tocmai ceea ce lui Mihai îi lipsește acasă veșnic motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]