7,814 matches
-
cum face fiecare colegiu american pentru comis-voiajorii care vor să se recileze. Iar apoi, revenind la patria pe care ar avea-o de diriguit, consideră averea sau influența părintească drept un abonament la locurile parlamentare. Dar, năpăstuindu-i pe acești bieți copii neajutorați, am neglijat treaba cu secretarele tot mai ajutorate, a cărei frecvență în candidaturile actuale o depășește pe cealaltă. Desigur, ea poate fi de înțeles, mai ales din partea unora care n-au făcut încă copii de vârstă electorală, la
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (11) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341506_a_342835]
-
și pentru tata, să ajung” om mare” ca la masa mea să fie în fiecare zi pâine albă cu salam, așa cum văzusem în casa de la oraș a surorii mamei mele. Acolo în târnațul acela am jelit primul prieten adevărat, un biet cățeluș ce-l găsisem flămând și murdar în pragul casei noastre. Am intrat în casă ștergându-mi picioarele de rogojina din pănuși uscate de porumb făcută de Anișoara, Anișoara aia din colțul străzii care era foc de inteligentă, citea câte
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
spălat, aștepta imobilă violatorul, neîndurându-se să calce peste porțiunea de gresie, încă umedă, din spatele său. „Al dracu’ banc!... și-al dracu’ nea Marine!... Ce-mi făcuși mata mie!...” gândi Marian cu năduf, deși în străfundul sufletului său știa că bietul om n-avea nici o vină și că toate acestea nu-și aveau originea decât în mintea lui întortochiată. „E doar un banc, măi tembelule!” își strigă el apoi în gând sie însuși, imaginând un ton cât mai autoritar, care nădăjduia
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
ei și ea puse o pomană mare pentru toți morții familiei. Pentru nu știu care dintre cumnate care decedase la naștere, îl dădu de pomană pe micuțul Dumitru doamnei Crașoveanu. Așa reveni el în familie, lângă părinții și surorile lui. - Tulburătoare istorie. Bieții oameni! Ce-o fi fost în sufletele lor... Dar s-au făcut cu un fecior de mare ispravă... Deștept, pasionat, plin de idei și de cumsecădenie. Mereu impresionat de durerea altora, mereu gata să ajute. Impecabil vorbitor de limba română
DE SFÂNTUL DUMITRU de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342022_a_343351]
-
și-au vândut sufletele lui Sarsailă și fac rău la lume. Mă lași, mămică?, se ruga Mărioara. Fugi de-aci! Fi-ți-ar ăia ai moartii de potopi! Tu nu vezi că i-au luat locul Onelcăi? Nu mai are biata fată unde să cârâie din cauza lor! * Onelca era fata Tincăi, din Gămănei. Tinca se înscrisese în partid și se făcuse “nembră”. Locuiau amândouă într-o casă, care era alcătuită dintr-o singură odaie, făcută din paiantă și netencuită pe dinafară
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
de ce moare o găină dintre câteva zeci de mii, sau un purcel? Se mai „îmbolnăvesc” și ele, chiar dacă unele ajung în oală sau tigaia celor care le cresc, răspunse fata râzând. Obosit de munca din grădină, după ce îi luă viața bietei rațe, bătrânul s-a dus la magazie, de unde a venit cu o carafă cu un vin rozaliu, puternic parfumat, din care săreau stropi din cauza acidității, ca la borsec când desfăceai dopul la sticlă. Dorea să bea un pahar cu vin
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
că mânuie incorect limba română. Cine au fost raportorii știm. Acum datorită Monicăi&Co, șeful de stat e satisfăcut. Nu are nicio responsabilitate! Adică, e... Cine să fie atent la nuanțe? Poate Ignatenko! După indicațiile prețioase date academicienilor privind modificarea bietei Constituții, siluită intens de-a lungul mandatelor sale, a rupt, la părăsirea total neprotocolară a incintei, o altă zestre de pernișoare repetând de-ți vine chiar să-l crezi: „Eu, niciodată ... Fulgi! În timp ce însuși Papa Benedict al XVI-lea e
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+10): PERNA ŞI CUŢITUL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342159_a_343488]
-
ode vom adula în cor și tot noi vom aplauda vom face dragoste de-om mai putea intrați, prieteni, fiți bineveniți nu mă priviți ca pe omul negru nu eu sunt vinovat de nefirescul acestui festin eu nefiind decât un biet poet și poate nici atât --------------------------------------------------- Ioan IANCU VALE Târgoviște 14 iunie 2013 Referință Bibliografică: Ion IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) / Ion Iancu Vale : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 896, Anul III, 14 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
-
Oare mi-am sacrificat tinerețea pentru niște tâmpiți ?! Și individa asta din fața mea, că doamnă nu-i pot spune în niciun caz , de ce-o fi adunat toată mânia din lume în vorbele ei colțoase ? De fapt, sărăcuța-i nevinovată : biet instrument inconștient al sistemului ! O piuliță acolo și-atât! -DOMNULE PROFESOR!!! Gura-i turuie ca o meliță , strivind de-a valma totul : bucăți mai mari sau mai mici din jurul meu , din programa școlară , din caietele elevilor, din sudoarea mea împuțită
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
Toate-s ieftine și scumpe Doar depinde cum vezi prețul Unii fac vre-o două ,,tumbe” Și din proști, îi vezi cu ,,merțul” Alții cică-s mai isteți Prin politică-și fac veacul Dăi cu ,,gura” la ,,pereți”! Tot pe biet român ,,sireacul” Ca să treacă zisa punte Din proverbul strămoșesc. Ei s-au înfrățit cu dracul Și tot neamul pagânesc. Când ies însă la liman De nimic nu-și amintesc De te lasă făr’un ban Și-asta fiindcă ei ,,muncesc
ŞI IUBIREA-I O PANTERĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341772_a_343101]
-
favorabil, la întrebarea: „Are MIRCEA DINUTZ astfel de calități (n. mea:„intuiție și putere de sinteză ideatică” credibile, „serenitate olimpiană și inteligență apollinică a actului critic”), precum înaintașii săi celebri, întru Spiritul Critic Românesc ? etc. -atunci n-are cum un biet recenzent să facă mai mult decât autorul-„demiurgul”! Și, totuși, rămâne o ultimă întrebare (posibil de pus, în acest spațiu editorial restrâns): pe când deschiderea maximă a aripilor, pentru ZBORUL unei Istorii Oneste, Naționale și Credibile, a Literaturii Române? Pentru că biata
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
biet recenzent să facă mai mult decât autorul-„demiurgul”! Și, totuși, rămâne o ultimă întrebare (posibil de pus, în acest spațiu editorial restrâns): pe când deschiderea maximă a aripilor, pentru ZBORUL unei Istorii Oneste, Naționale și Credibile, a Literaturii Române? Pentru că biata noastră literatură, din istoria imediată (atât de bogat dăruită cu Duh, de Dumnezeu!), nu și-a găsit, încă, AEDUL! (Doar niște cârpaci și escroci/falsificatori de duzină pe care ne sfiim să-i numim, doar din simple, dar cumplite motive
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
ceasul. Mă despart De Morfeu cu milă Și-am să fug în târg să-mpart Lene de prăsilă Abandon de vise Pe un colț de pernă Ziua asta mi se Pare mie ternă Forfotă și zarvă Străzile inundă Vai de biata larvă Barca se scufundă! Toți pe culoare O pornesc în fugă Unii din eroare Dau de-o buturugă, Mersul le răstoarnă Cad în câte-un ghimp Peste tot o goarnă A lipsit la timp Și mă bate gândul Cum să
NEBUNĂ, NEBUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341843_a_343172]
-
pe când Dalia s-a servit mai mult cu pateuri și cartofi copți în coajă, de parcă nu mai mâncase așa ceva niciodată. Când privea micuțele pulpe de porumbel și își amintea de porumbeii lor de la bunica de acasă, o cuprindea mila pentru bietele păsări atât de blânde și frumoase, încât îi tăia orice poftă de mâncare. De sitari nici vorbă. Cum să mănânce așa ceva? Își umezea buzele arse de razele nemiloase ale soarelui, în dulceața răcoritoare a preparatului din pahar, privind nepăsătoare la
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
văzusem prieteni dragi și locuri inedite. Conduc vreo cinci ore non-stop până la Wickemburg. Simt că mă ia moleșeala la volan, si foamea... Intrăm într-un restaurant cu specific mexican numit „La cocina”. Ne umflă râsul când i-am citit denumirea. Bieții românași, rău au ajuns prin America... Iau masa „la cocina”! Ehe, dar de ce prânz gustos am avut parte! Viva cocina mexicană, adică bucătăria mexicană! Cu burțile pline, veseli și binedispuși în scurt timp am ajuns la „căsuța noastră” din capitală
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
Israel nu s-a învrednicit vreodată. Asta ce să însemne? Poporul striga în urale: ,,Osana, Osana!” aruncându-și hainele înaintea sa, omagiindu-l cu frunze de finic și aclamându-l ca pe un împărat, nefiind el însă aceasta...ci un biet fiu de teslar! Ponțiu Pilat le răspunse pe un ton aproape calm. -Am informații că această ceată de vagabonzi în fruntea cărora se afla acest Iisus, nu era înarmată, nu avea cai, armuri, săbii, nici măcar provizii de hrană. Erau cu toții
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
spre cele două interlocutoare care-i depănau povestea ei, a cățelușei părăsite de stăpâni ce trebuia să se acomodeze vieții de apartament unde locuia cea care avea să-i ducă grija de acum încolo. Bătrânei i se făcu milă de bietul animal ce-i împărtășea parcă soarta și se gândi că i-ar fi mult mai bine în curtea ei unde s-ar putea mișca mai în voie. Astfel ar avea și ea o curte ca toate curțile adevărate, cu un
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
dragă, mi-a mai dăruit o săptămână din viața ei, apoi, s-a ridicat la cer, unde cred, îmi doresc să fie și astăzi, păzind porțile Raiului de oameni ca mine! De cele mai multe ori, realitatea, cruda realitate, depășește cu mult biata imaginație. Am constatat lucrul ăsta de mult mai multe ori decât mi-aș fi dorit. Într-o noapte târzie de toamnă, o noapte neagră și urâtă, fără lună, fără stele, cu vânt și ploaie izbită în ferestre, cu crengi ude
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
Autorului Răsună poiana de cântec de paseri Florile cu-alor mireasmă ne-îmbată, Se-adună în jurul tău oameni Își spun povestea de-ndată. Veniți din colțuri de lume Se roagă să Le dai ajutor, Ascultă-le Sfinte chemarea Sunt doar bieți muritori. Sărmani, cu griji și necazuri Durere cu ei în inimă poartă, Roagă-te Sfinte cel bun Domnul să ușureze a lor soartă. O femeie își șterge cu colțul Năframei ce păru-i ascunde, O lacrimă ce a fost plânsă
RUGĂCIUNE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342396_a_343725]
-
-n buci, frate (folosirea trimilenarei expresii dovedește încă o dată puterea dăinuirii marilor tradiții)! Adică, muiere tăticu’, nu glumă, cuscra unei surori de-a doamnei Supreme. Nu era de ignorat! - Marinică, muică, iartă-mă dă vorbă proastă, că-s doar o biată muiere, da’ de ce nu faci tu ceva să le înghețe ălora căcatu-n cur și de spaimă să cumpere tehnologii dă la noi, muică, și cu asta să-i nenorocim definitiv, să le scoatem dăn cap concurența!? - Pă’, asta vreau și
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
sale îmbâcsite de comportamente deșănțate și de atâta sânge nevinovat pe care l-a vărsat degeaba, fără a putea spăla niciun păcat. Nu sub impulsul mustrării de conștiință sau de rușinea faptelor ce le-a săvârșit față de semeni și de bietele animale nevinovate, ar fi făcut omul „civilizat” asta, ci dintr-o pură răutate, trăsătură de caracter cu care, unii dintre noi, ne mai și mândrim chiar, afirmând cu mândrie ce de prin cărți citite și însușindu-ne... cu multă credință
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
cea mai apropiată suburbie, Watson’s Bay, unde găsiră un medic. Bătură puternic la ușa acestuia și îl transportară pe capitan înăuntru. Doctorul începu să îl consulte și nu după mult timp spuse: „Noroc că l-ați adus aici repede! Bietul om a făcut un infarct și trebuie să stea sub îngrijire medicală.” Panait îi dădu doctorului o sumă importantă de bani și îl rugă să îl găzduiască pe bolnav la el în casă până când il va putea transporta la spital
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
mâna, cu multă căldură, lui Scipione Bădescu. Era vioi, voinic, fără barbă și fără mustățile pe care le lașase în ultimul timp. Vorbea zâmbind și fuma cu poftă un capăt de țigară. Alături, trebuie să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se de el. - Mai spune-mi!... Mai spune-mi de el!... E poetul meu preferat. - Ce să-ți mai spun? îi plăcea să rătăcească prin locuri singuratice. L-am văzut
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
dat de mine? - Ti-am citit pe internet romanul Călugărul, am tresărit la numele autorului, ți-am aflat adresa și ți-am scris. M-a tulburat, m-a pus pe gânduri. Mă trezeam noaptea gândindu-mă la ce-am citit. Bietul om! L-ai cunoscut sau numai fantezia scriitoricească? - Goana după un ideal. Alergi toată viața după el și el fuge din calea ta, la fel ca linia orizontului, amândoi cu viteze constante. Toată viața și-a dorit să ajungă călugăr
CĂLUGĂRUL de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342545_a_343874]
-
îndura torturile, a semnat. Cam în același timp, alți vreo 30 de răchițeni au semnat un asemenea angajament. Ba mai mult, Securitatea îl obliga să umble, însoțit de oamenii ei înarmați prin munți, în căutarea locurilor de ascunziș ale partizanilor. Bietul om îi ducea pe securiști în diverse locuri, dar niciodată acolo unde se ascundeau partizanii, căci știa că dacă aceștia vor fi prinși, vor fi executați. Dacă ar fi vrut, tatăl meu ar fi putut determina oricînd prinderea lor, dar
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]