4,262 matches
-
justificări rațional-legale pentru domnia sa. Într-un mod similar, acesta poate stabili un corpus de legi și reguli pe care viitorii lideri vor trebui să le respecte. Legitimitatea celor mai mulți dintre liderii care au fost la început carismatici s-a erodat. Studiile biografice scrise după căderea și moartea lor explică succesul acestora nu în termeni de carismă, ci luând în considerare o multitudine de factori care reduc carisma la congruența dintre imaginea personalității și aspirațiile maselor, sau interpretând-o ca pe o religie
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a lui Nietzsche, În care ideea de repetiție este subliniată cu putere: Hat man Charakter so hat man auch sein typisches Erlebnis das immer wieder kommt („Ai caracter, ai deci și o trăire-tip ce revine mereu”. Bineînțeles, simetria „simplă” biografică, pe care am expus-o mai sus se poate complica apoi Într-o existență, linear, dar și În complexitatea consecințelor ei, dacă... dacă, mai ales, „proprietarul propriului destin” devine lucid și stăpân, apt de a voi să intre În caruselul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Întregului meu destin. Părea că acționasem ca’ntr-un fel de transă, influențat de sfaturile unor inși mai mult sau mai puțin străini, preocupați de strategiile lor strict politice sau de răzbunări personale... Dar, În cazul de față, nu „accidentul meu biografic” contează, cât acel proces sau fenomen al simetriei, care, sunt convins, apare În viața oricui, numai că mulți, foarte mulți nu sunt suficient de „atenți”, de „calmi” pentru a-l privi, contempla, vedea și sub o altă, paradoxală față, a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
făcut deja reproșul de a Împăna cu prea multe și ample digresiuni aceste memoriiă; dar, dintr-un spirit de modestie și pentru că așa Îmi stă În fire, interesante pentru lector mi se par nu atât fragmentele mele de existență, fragmentele biografice ale unui autor român care a trăit cea mai mare parte a vieții sale Într-o țară din Estul Europei, În secolul XX, cât pretextul pe care acestea Îl pot oferi unei reconstituiri sau, dacă vreți, unei viziuni - subiective se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zid, Încurajat de promisiunea Getei Dimisianu că va lupta pentru apariția sa și de această dată. Iată În continuare o anecdotă care se leagă de obținerea cu greu a vizei Cristinei și care a dat naștere, ca atâtea alte elemente biografice, unor legende mai mult sau mai puțin caustice, veninoase: Mă aflu deci la București, În iulie și august și, cum obișnuiam, jucam tenis la Tenis Clubul de pe chei cu partenerul meu Mitică Știr, când observ că cei patru tenismeni care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
colegiul revistei Familia și-apoi, este nemulțumit de a nu fi făcut o carieră precum criticii generației noastre citați mai sus, la care, pretinde D-sa, avea tot dreptul. Posibil, dar... ce legătură au toate acestea, strict private și Îngust biografice, cu „falsa ierarhie de valori” instaurată sub comuniști?! Grigurcu se face, de aproape două decenii, mentorul aprig, aproape nenuanțat, al acestei „morale revendicări”, susținând-o pe dna Monica Lovinescu de la Paris, care, după o fructuoasă carieră radiofonică, a debutat la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o firavă dumerire asupra modului cum și-a sfârșit viața poetul Mihai Eminescu, mod parcă prea logic justificat și explicat în termenii biografiilor semnate de G. Călinescu, George Munteanu, Petru Rezuș și alții. Theodor Codreanu are la îndemână câteva tentative biografice recente Nicolae Georgescu, A doua viață a lui Eminescu, Ed. Europa Nova, București, 1994, și Cercul strâmt, Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu, Ed. Floare Albastră, București 1995; Ovidiu Vuia, Misterul morții lui Eminescu, Ed. Paco, București, 1996
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiul s-a refugiat la bunica paternă din Curteni. Când poetul avea 21 de ani, vârsta la care Labiș părăsea nu mai puțin violent această lume, poetul și-a pierdut mama ca urmare a folosirii unei seringi nesterilizate. Aceste detalii biografice, și nu numai ele, folosesc ca bază unei abordări psihanalitice a operei cezarivănesciene, îndeosebi când se dezbate, magistral, tema morții. Cezar Ivănescu a manifestat toată viața un spirit haiducesc împotriva răului. În testamentul său ultim, înregistrat pe bandă magnetică de către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
observațiilor, simțul nuanțelor și, mai ales, simțul istoriei. Theodor Codreanu urmărește strâns felurile în care versul bacovian a fost primit în diferite epoci, raportând receptarea la apartenența ideologică a criticilor. De asemenea, nu poate fi trecută cu vederea corectitudinea excursului biografic, realizat în ideea surprinderii unui traseu spiritual, exegetul fiind de părere că "Bacovia a avut cea mai fascinantă "biografie" între scriitorii noștri moderni". Paradoxală, la prima vedere, afirmația pleacă de la perspectiva consumatorului (nu a creatorului) de istorie, care a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poezia sa reprezintă evoluția spre "decadență" (fără nimic peiorativ) a "pesimismului" eminescian, atunci, la fel ca poezia eminesciană, opera lui Bacovia este intraductibilă. În Complexul bacovian, Theodor Codreanu ne oferă nu numai un Bacovia de gradul II, pentru că epuizează descrierea biografică a întregii exegeze dedicate "poetului Plumbului", ci și o vastă lucrare științifică de severă formulă universitară care se angajează și în descrierea universului ficțional, realizată cu lungi ocoluri și intertextualizări fericite cu tot parcursul literaturii române, de la Neagoe Basarab, Miron
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
negația sterilă de care a mai avut parte sagacele eminescolog, acum vrednic comentator al lui Bacovia. Inevitabil, Theodor Codreanu, aduce și în discuție problema biografiei lui Bacovia. Veche controversă pe această temă, cât îl privește pe poetul nostru și metoda biografică în general, cel puțin de la faimoasa "replică" proustiană Contre Sainte-Beuve. Despre excesele biografismului nu-i cazul și nu-i locul să mai vorbim; asemenea despre alungarea și reîntoarcerea autorului. Nici mai mult, nici mai puțin, s-a acreditat ideea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru a lărgi înțelegerea surselor talentului (subl.m) și dincolo de acestea complexitatea naturii umane". În definitiv, sunt dovezi ale erudiției și ale capacității de evocare. Constantin Călin îndeplinește cu prisosință ambele condiții. Vechea disputa biografie-operă e, cred, admirabil tranșată: metoda biografică e benefică pentru aprofundarea înțelegerii axiologice și a complexității naturii umane, fără inflamări ori fierbințeli apologetice. În cazul de față, erudiția are șanse de a ajunge, tot fără excese, la concluzii irecuzabile, cum ar fi aceea a unui Bacovia reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
irecuzabile, cum ar fi aceea a unui Bacovia reprezentativ pentru ființa națională. Și mai e chipul unei epoci, aceea în care a trăit Bacovia, în diverse ipostaze. Și încă, "ideea de Bacău", aproape spectaculoasă, nu doar pentru băștinași. Dacă demersul biografic nu încape pe mâna unor amatori de biografie romanțată, de anecdotică frivolă și meschină, rezultatul este demn de toată prețuirea. Mă gândesc că și un adversar al biografismului ca Paul Zarifopol are cuvinte bune despre biografiile serioase: Pare, orișicum, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adică a privit "centrul nopții în noapte". El nu se pierde, are un acut simt al realității, livrești și referențiale, totodată. Cu raportare la "complex", "Complexele, ca realități psihice abisale, se supun legii oglinzii (cvasi-exhaustiv studiată, cu aplicație la expresia biografică și literară bacoviană). Aceste imagini arhetipale au un dublu conținut: unul manifest, accesibil conștiinței, altul latent, destinat descifrării hermeneutice (...). Metoda dublului referențial se află în elementul ei." Și autorul studiului hermeneutic nu mai puțin. Pentru că simte că stăpânește obiectul analizei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mare iubitor și cunoscător de filozofie ca autorul Scrisorii pierdute. E un fapt de istorie literară arhicunoscut cum cei doi mari prieteni au avut și momente de "rivalitate", cu tentative "cinice" din partea dramaturgului și cu vorbe grele din partea poetului. Accident biografic. Căci soarta poetului (nebunia, moartea, genialitatea) va avea efect decisiv asupra gândirii și operei lui Caragiale, orientându-le mai pregnant sensurile de profunzime, abisale. Au contribuit, desigur, la această modificare de optică și mutațiile istorice care au început să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mediator al presei spre o falsă transcendență" (p. 126). În sfârșit, moftul "este îmbrăcat în haina manierei". Omul moft, omul kitsch sunt realități descoperite de Caragiale și le-a impus după modele reale (citându-l pe Ștefan Cazimir). Coroborând datele biografice ale lui Caragiale cu unele schițe, Ștefan Cazimir afirmă că Mitică era un prieten de-al dramaturgului, Ghiță Matheescu, patronul bodegii "Paradis", viitor filatelist și primar (date oferite de Șerban Cioculescu). Mitică are "cap filosofic" e "un avatar al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să surprindă "abisalul", ecoul primordial unic și irepetabil. Sondarea adâncurilor operei se realizează cu instrumentele unei poetici a arhetipurilor (arheității), a rădăcinilor ontologice, valorificând cu dibăcie, cum am văzut, sugestiile psihanalizei, mitologiei, simbolisticii poetice, semanticii, stilisticii, filosofiei, sociologiei, religiei. Datul biografic primar este interpretat exclusiv psihanalitic, din perspectiva rezonanței evenimentelor din copilărie în straturile profunde ale personalității creatoare (Bacovia, Vieru). Schițând o biografie a poetului basarabean, autorul constată repede că aceasta este "resorbită" de operă, ca și în cazul genialului băcăuan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rămasă nevindecată: refacerea unității naționale"(p. 379). Simbolul a surclasat Poetul. Cartea are o arhitectură curioasă. Se deschide cu două tabele cronologice, unul al criticului, celălalt al poetului, în care sunt adunate meticulos, chiar cu o anume pedanterie, principalele date biografice, semn că ambii autori întrevăd deja și o axă a posterității, despărțite convențional de un Argument. În peste 110 pagini, Theodor Codreanu judecă modul în care s-au reflectat poetul și omul Grigore Vieru în oglinzile criticii din fosta Uniune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cumva se întreabă fals-inocent criticul ieșean și denigratorii au lansat observații demne de interes, cârteala lor publică nefiind doar un incalificabil atentat la imagine? Mulți dintre autorii majori au căzut victime acestor scandaluri. Printre ei, și "porcograful" E. Lovinescu, romanțând biografic în Mite și, îndeosebi, Bălăuca viața poetului. Iar lorga, vorbind despre "nepăsarea" lui Eminescu a fost prompt taxat drept "călău". Am invocat numele criticului de la Sburătorul fiindcă o afirmație lovinesciană va face carieră. "Cultura ardeleană nota Lovinescu era clădită pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dat o operă rotundă pe care trebuie să o așezăm între zidurile de referință ale literaturii române. Opera lui Mihail Diaconescu primește prin monografia lui Theodor Codreanu o nouă confirmare a valorii și complexității acesteia, asociată cu o amplă fișă biografică, bibliografie și o iconografie extrem de bogată, încât orice altă cercetare ulterioară va trebui să se poziționeze față de această pătrunzătoare exegeză. "Biblioteca", nr. 11, noiembrie 2005 Gheorghe BULUȚĂ Orizonturi. O monografie monumentală Nu sunt numeroși scriitorii care au parte de monografii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
discontinui, fragmentariste, antisistemice, lămurind totodată că nu atât scopul propulsator e demn de atenție, cât rezultatul însemnărilor: "Acest op e oglinda formării unui intelectual român din a doua jumătate a secolului al XX-lea" (p. 5). Intuim, așadar, un filon biografic al notațiilor. În capitolul aferent, Biografia, din Dicționar de idei literare (1973), teoreticianul Adrian Marino supunea analizei trei tipuri de biografie: documentar-istorică, de tip portretistic și de tip spiritual, genetic. În Numere în labirint, în obiectiv se situează nu atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la suprafață banalul, convențiile, automatismele, monotonia nu corespundea afundului reflexiv-creator al celui care, sesizând banalitatea, mergea către esență, din convenție extrăgea latura singulară, supunea analizei mecanicismul vieții și se abstrăgea monotoniei prin băi solitare de lectură. Într-o singură traiectorie biografică se topesc câteva vieți interioare, în tangență, în intersectare, în volute și paralelisme evolutive. Prin multiplicitatea aspectelor, însemnările lui Theodor Codreanu din Numere în labirint adună și disipează simultan ceea le apropie de alte texte referențiale: (auto)biografia, jurnalul, amintirile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
labirint oferă piste de călătorie inițiatică distincte și diversifică pe neașteptate perspectiva. În plan diacronic, există un fir al Ariadnei numărul, din care se ramifică, pe orizontală, câte o "nacelă" în care pot fi aglutinate "variațiuni" problematice: impresii, comentarii, frânturi biografice, aforisme, reflecții, analize, paradoxuri, interpretări, cugetări, poeme într-un vers etc. "Numărul devine un popas în labirint", cum scrie autorul, o modalitate de a identifica în succesiune o însemnare: "1138. Aceste note pot fi jurnalul meu. Dar în loc de zile, numere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin raportarea la direcțiile din lirica occidentală la care se adaugă, bineînțeles, o bună cunoaștere a sistemelor filosofice, a ezoteriei și a miturilor care se regăsesc în poezia lui Ion Barbu. Toate acestea sunt pigmentate, atunci când este cazul, de detaliul biografic, de multe ori surprinzător și inedit, dar excelent corelat cu activitatea și preocupările literare ale poetului și care aduce un plus de lumină în înțelegerea creației acestuia. Rând pe rând, sunt analizate pertinent și bazându-se pe o documentație vastă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
printre contemporani: E. Lovinescu, 3. În oglinda altor contemporani, 4. Tudor Vianu, 5. G. Călinescu, 6. "Impasul poetului" și al criticii, 7. În cvasi-postumitate, 8. Viziunea cosmologică, 9. De la canonul matematic la cel poetic, 10. Alchimie și poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]