9,503 matches
-
viața (familiei) poetului, nereușind să acopere convingător impasul epic al românului. Nici conspirativita din spatele reconstrucției biografice, reactualizata constant prin „transcrierea” de rapoarte ale Securității, nu-și găsește, până la final, alta motivație decât jocul gratuit de-a rescrierea - mot-à-mot - a istoriei. Biografia eminesciana nu conține, în fond, niciun „cod” demn de spart, iar ceea ce ar fi putut constitui o redimensionare postmodernă a mitului poetului național prin ficțiune (că în cartea lui Dan Brown, la care se trimite aluziv) eșuează - fără bucurie o
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
unei nepoate, Iris, din perspectiva căreia este istorisită povestea. Mai mult, acesteia din urmă îi revine casa bătrânei. Ca (aproape) întotdeauna când într- o narațiune de acest fel sunt aruncate personaje din generații diferite, nu întârzie să apară dezvăluirile, secretele, biografiile ascunse. Măștile cad una după alta, și cele trei fiice ale defunctei se dovedește că au avut parte de vieți extrem de diferite față de cele „oficiale”, validate de ochiul și gura lumii. Tânăra Iris descoperă pas cu pas povești și amintiri
Realism magic în nordul Germaniei by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4038_a_5363]
-
majorității oamenilor, privită din afară, și cît de confuz și nechibzuit curge ea, cînd este percepută din interior. Tînjim și ne chinuim istoviți și străbatem cele patru vîrste pînă la moarte într-o buimăceală visătoare.” (p. 366) Potrivit acestei viziuni, biografia fiecărui individ e doar un scurt vis al spiritului universal, atîta doar că individul nu știe că trăiește în vis. Mai mult, nu există nici un criteriu prin care să deosebim visul diurn de viața concretă, căci subiectul care e chemat
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
Față de volumele congenerilor, cartea lui Mihai Iovănel are, însă, o miză programatică mai evidentă. În ciuda aparențelor, Mihail Sebastian nu e subiectul principal al cărții sale. Și asta, nu pentru că criticul de la „Cultura” n-ar avea la degetul mic opera și biografia autorului. Dimpotrivă. Mihai Iovănel cunoaște până la intimitate (la propriu și la figurat) tot felul de detalii legate de persoana lui Mihail Sebastian și nu se sfiește să le expună. Ipotezele legate de homosexualitatea refulată a scriitorului, de așa-zisa lui
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
privit, nu fără o notă de sadism, drept un cobai al Istoriei: „Cartea pleacă de la premisa că Mihail Sebastian este un autor care permite unificarea, compararea și înțelegerea unor contexte altfel eterogene, prin datele ce pot fi găsite laolaltă în biografia lui (evreu; discipol al lui Nae Ionescu; membru al Tinerei Generații și al Grupării Criterion: prieten cu Mircea Eliade; redactor la prestigioasa Revista Fundațiilor Regale; țintă, în calitate de evreu-generic, a naționaliștilor radicali, iar în calitate de evreu concret, obiect al legislației antisemite introduse
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
Vechiul Regat. E regretabil acest dezinteres, întrucât memoriile lui Ovid Țopa sunt importante din cel puțin trei puncte de vedere: 1) în contextul literaturii noastre confesive, 2) ca sursă documentară cu privire la viața politică și intelectuală a Bucovinei, și 3) pentru biografia lui Tudor Țopa. Manuscrisul Amintiri-lor... a stat ascuns pe toată durata regimului comunist, fiind protejat, de către familie, de ochiul curios al Securității. Căci, fără să conțină aluzii sau critici la adresa regimului, textul se referă la Bucovina și Basarabia, provincii cedate
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
de mai târziu asupra Bucovinei de Nord: nu „pohta” lui Stalin, ci iredentismul ucrainean, stimulat începând cu secolul al XVIIIlea de către austrieci și ignorat de politicienii României Mari. În sfârșit, textul lui Ovid Țopa interesează, cum spuneam, ca sursă pentru biografia unui scriitor postbelic important, și anume fiul său, Tudor Țopa. Fondator al Școlii de la Târgoviște, precursor incontestabil al postmodernismului și personalitate care, în ciuda unei opere restrânse, a exercitat o reală fascinație și influență în proza din ultimele decenii, Tudor Țopa
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
Școlii de la Târgoviște, precursor incontestabil al postmodernismului și personalitate care, în ciuda unei opere restrânse, a exercitat o reală fascinație și influență în proza din ultimele decenii, Tudor Țopa poate fi mai bine înțeles citind memoriile tatălui. Acestea nu elucidează numai biografia paternă a scriitorului, oferind un bogat și documentat arbore genealogic. Amintiri-le...ne dezvăluie și secretul mediului în care s-a născut și s-a format viitorul prozator: unul burghez, bine așezat, în care cultura clasică (în sensul bun al
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
desprins o ipoteză incredibilă: cartea are mai mulți autori implicați, până la versiunea finală. Autorul principal revendicat în Azerbaidjan ar fi Yusif Vazir Chamanzaminli (1887-1943), pseudonimul cel mai cunoscut al lui Yusif Vazirov, scriitor și figură politică din Azerbaidjan, cu o biografie impresionantă de patriot azer, care cunoaște exilul în Franța și, după întoarcerea în Azerbaidjanul sovietic - Gulagul stalinist, unde își găsește sfârșitul. Manuscrisele arhivate la Baku, detaliile biografice justifică paternitatea inițială a cărții, ce se inspiră din istoria familiei sale. Alt
O colecție nouă, un autor misterios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3951_a_5276]
-
avut o viață demnă de un subiect de roman. De altfel, Tom Reiss și-a dedicat ani buni unei investigații care să dezvăluie identitatea lui Kurban Said. Cercetarea se regăsește în Orientalistul (Ed. Rao, 2008, traducere de Petru Iamandi): o biografie a lui Lev Nussimbaum, ascuns sub pseudonimul Essad Bey, care se citește pe nerăsuflate, mai palpitantă ca un thriller, mai convingătoare ca un documentar impecabil. În ediția românească, fișa biografică a autorului Kurban Said păstrează datele lui Essad Bey, pseudonimul
O colecție nouă, un autor misterios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3951_a_5276]
-
Rada mi”. Ele apar reproduse cu italice și deschid ferestre către un trecut din care lipsesc multe verigi. Bun prilej de lecturi multiple și hermeneutici sofisticate... Un alt palier, paralel și complementar romanului studențesc „nouăzecist”, este cel „de epocă”, despre biografia aventuroasă a lui Capșa, a tovarășilor săi (straniul Leon Manoah, mai palizii Hagi Tudorache și George San Marin) și a clarvăzătoarei Rada: povești meșteșugite, pline de înfloriturile, răsfățurile stilistice și miresmele Orientului (există o adevărată tentație a Orientului levantin în
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
a avut o perioadă „alb-negru” așa cum a avut una „albastră” sau „roz”. Creatorul a simțit nevoia să renunțe la culoare intermitent dar constant de-a lungul întregii sale cariere. Criticii au căutat să lege austeritatea cromatică de anume circumstanțe ale biografiei sale cum ar fi epoca sumbră și tragică de la sfârșitul anilor ’30. David Sylvester, unul dintre cei mai importanți exegeți ai artelor plastice din secolul al XXlea, a susținut în culegerea de studii intitulată Despre arta modernă că există o
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
David de Stefan Heym (1972), care indică fascinația față de cele două mari modele culturale care au hrănit literatura lumii - Antichitatea greco-romană și tradiția biblică. Dar scriitorii încep să fie captivați tot mai mult de alți scriitori, ale căror opere și biografii îi bântuie, mai ales când intră în rezonanță cu propria viață interioară, iar în contemporaneitate reverberează dramele trecutului. Nu întâmplător apar Moartea lui Virgiliu de Hermann Broch, în 1945, iar Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia, în
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
care se aventurează în actul de transfigurare a scriitorului în personaj a parcurs și alt tip de explorare, cea pur biografică. Așa se întâmplă cu Jay Parini, poet și romancier, biograf și critic, bine cunoscut în mediul academic datorită unor biografii serioase dedicate lui John Steinbeck și Robert Frost. Celebritatea i-o aduce însă The Last Station: A Novel of Tolstoi’s Last Year (1990), tradus în peste 30 de limbi, la noi în 2009. I-au urmat Benjamin’s Crossing
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
doar Moby Dick, ci și Bartleby, Billy Bud, Redburn se bucură constant de exegeze, provoacă interpretări noi. Despre viața lui H.M. se cunosc date legate de călătorii și slujbe, viață de familie și dificultăți bănești, lecturi preferate și prietenii literare. Biografia lui interioară însă are multe necunoscute. În „Mulțumiri”, Jay Parini mărturisește pactul dublu al cărții sale, cu documentul și cu imaginația: romanul îl obligă să brodeze pe urzeala biografică, să imagineze întâmplări, să născocească dialoguri, scrisori și însemnări în jurnal
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
căruia planează totuși o oarecare undă de ridicol, s-ar putea spune despre el că a fost un calofil, un șlefuitor și un prețuitor al frumosului literar. Am încercat și continui să încerc să adun date despre el, în lipsa unei biografii publicate. După cum reiese din certificatul său de deces (seria DR nr.503290, eliberat de Primăria Sectorului 2 al Bucureștilor) aflat în colecția doamnei Aneta Păduraru din București, fostă elevă a Elenei Papatănase și apropiată a familiei, Alexandru Ștefanopol s-a
Un scriitor uitat by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Memoirs/11633_a_12958]
-
de familia lui Mihai Viteazul sau de cea a lui Gheorghe Ștefan. In 1974, anul stingerii sale din viață, a publicat volumul Povestiri pestrițe, la Editura Cartea Românească, conținând patru proze. In povestirea Băieții de la grădină, inspirația din propria sa biografie, din studiile de silvicultură efectuate la Școala Politehnică din București, cu profesorii săi în parte "galomani", în parte "teutomani", este evidentă. Aici apare și personajul Tudor Peagu pe care îl vom regăsi în manuscrisul dactilografiat al unui roman al său
Un scriitor uitat by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Memoirs/11633_a_12958]
-
petrece în Japonia, imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial. Țara se află într-o continuă schimbare. Pictorul și profesorul de artă Ono Matsuji, eroul romanului „Un artist al lumii trecătoare“, pornește într-o călătorie de recuperare a biografiei personale, în- tr-un total contrast cu țara în care locuiește, într-un timp în care toți vor să uite trecutul indezirabil. Rând pe rând pictor manufacturier, artist al lumii trecătoare, militant integrat propagandei expansioniste, Ono Matsuji se vede acum căzut
Agenda2005-14-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283569_a_284898]
-
ne era, cel puțin de departe, familiar din reviste online, din publicații tipărite sau din tabăra de creație Prometheus. Ce știm însă despre autorul romanului Tavanul ipotetic, Valentin Ursianu? Apărut parcă de nicăieri și de nicicând, având în spate o biografie abia schițată, el devine imediat un foarte interesant caz contextual. Un fel ciudat de undergound pe care nu-l generează și nu-l motivează mai nimic, dar spre care ne conduc aproape toate datele. Născut în 1956, absolvent al Facultății
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
alta, deja le știm din școală. Cea de-a treia, mai liberă, însă nedusă până la capăt, mi se pare abordarea enclavei alienate/alienante a refugiaților fără cauză, a nostalgicilor fără program. Deși nu în mod explicit, deasupra acestor personaje cu biografii amputate se află în permanență ceva: un sistem represiv minat de dezinteres, un elicopter plin de turiști îngroziți, un tavan ipotetic. Acțiunile difuze se coagulează, încrederea în fantoșele romanești e maximă. Adăugând, abia acum, motivațiile discret politice, se va revela
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
problema antisemitismului lui Eliade după plecarea sa din țară, Mircea Handoca arată că peste treizeci de scrisori publicate de d-sa, și reproduse fragmentar în marea lor majoritate de Florin Țurcanu, constituie o dovadă elocventă împotriva acuzației de antisemitism. Autorul biografiei lui Eliade publică și alte mărturii ale unor savanți evrei, din care rezultă atitudinea ireproșabilă a lui Eliade față de ei sau chiar sprijinirea carierei unora dintre ei de către savantul român. Am citat mai înainte afirmația dlui Handoca, după care textele
O problemă deschisă by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/10603_a_11928]
-
literatura română postbelică este cel al lui Alexandru Vona: apariția, în 1993, a romanului său - Ferestrele zidite - entuziasmantă pentru mulți (de la Mircea Eliade sau Monica Lovinescu la Ileana Mălăncioiu) a adus, practic, în prim-plan, un nume nou. Și, mulțumită biografiei sale sinuoase, un personaj nou, având un discurs deconcertant și compozit, dar niciodată previzibil. În linia acestor restituiri mai mult decât necesare se află și volumul alcătuit de Marta Petreu: Să mai fiu o dată îndrăgostit (Ed. Biblioteca Apostrof, 2005). Cu
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
an, intuind dezastrul comunist, se stabilește definitiv la Paris. Cam la atât se reduce destinul său românesc. Cu o preferință specială pentru amănuntele incitante, Vona ignoră norma acelor minime formalisme pe care se întemeiază un dialog firesc. Ca în falsele biografii borgesiene, viața lui pare alcătuită din câteva bruioane care se întâlnesc absolut întâmplător. Fiecare conține însă măcar câteva nuclee din care s-ar putea naște, rizomatic și recursiv, povești ample. Din aceste istorii, preexistente dar amputate, par a decurge toate
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
a scrisului artistic și, de cealaltă parte, necesitatea prozaică a conceptualizării. De aici, preferința pentru cumpătarea propusă de comentariul istorico-literar. Într-o primă etapă a activității lui Constantin Ciopraga, aceea cuprinsă între 1950 și 1970, se observă înclinarea către îmbinarea biografiei spirituale a creatorului cu biografia operei. Precum în monografiile Calistrat Hogaș (1960), G. Topârceanu (1966), Mihail Sadoveanu (1966) și Hortensia Papadat-Bengescu (1973). Acestea sunt "studii monografice", construite după o structură tradițională, cu dorință de obiectivitate și de limpezime. Premisele sunt
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
cealaltă parte, necesitatea prozaică a conceptualizării. De aici, preferința pentru cumpătarea propusă de comentariul istorico-literar. Într-o primă etapă a activității lui Constantin Ciopraga, aceea cuprinsă între 1950 și 1970, se observă înclinarea către îmbinarea biografiei spirituale a creatorului cu biografia operei. Precum în monografiile Calistrat Hogaș (1960), G. Topârceanu (1966), Mihail Sadoveanu (1966) și Hortensia Papadat-Bengescu (1973). Acestea sunt "studii monografice", construite după o structură tradițională, cu dorință de obiectivitate și de limpezime. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]