10,418 matches
-
Prinsă). Undeva, departe, dincolo de prozaica viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture: „Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat!/Frumoși și triști asemenea unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat...!” (Țărmuri). Al doilea laitmotiv, toamna, desemnează, pare-se, anotimpul preferat al poetei, chiar dacă, iarna apare ca o cobe cu „tristele ninsori”, de care se apără purtând ca scut un „crin de baltă”, simbol al purității și
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
prinț i-au hărăzit domnie Din asfințit și până la apus Cât ține muntele pân' la câmpie Orice animal să-i fie blând supus. Trecut-a timpul și-a venit și vremea Iubirea să-i sădească-n suflet foc Cu ochii blânzi când l-a privit Iedeea Măritul prinț s-a-ndrăgostit pe loc. Lângă izvorul din poiana verde Privind-o pe furiș cum se-adăpa Îi încolți în suflet o idee Ce-ar fi să-ntreb de vrea să fie a
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
trăit minunea Nici soarele pe cer n-a mai apus. Măritul cerb îsi ocrotea cerboaica Ferind-o de primejdii neîncetat Ea surâdea precum pe câmp drăgaica Cinstindu-l ca pe cel mai blănd bărbat. Nedespărțiți prin lunci și prin poiene Blânzi cu supușii și măreți la sfat Feriți au fost tot timpul de blesteme Trăiau frumos și binecuvântat. Când vara răspândea pe vârf de munte Miros de flori și susur de izvor Li s-a născut, și tot cu stea în
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
face rugăciunea noastră tot mai curată și mai simțită, spălând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Iisus Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are de șters lacrimile de pe fețele triste ale multora, pentru că vrea să răspundă
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > REGINA ANOTIMPURILOR Autor: Iacob Cazacu Istrati Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului de Iacob. C. Istrati După mine, iarna e regina anotimpurilor... Din cer coboară, lin se-așează Pe fața blândului pământ, Sub melodia vântului dansează Și sufletele triste luminează, Cu brazdele torcând un legământ. E fulgușorul dalb, ce în plutire Aduce-n case numai bucurii, Surâde Codrului a revenire, Dansând un tango în rotire, Aduce vise și speranțe la copii
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
tatii, care ne recita poezii ''de la români'' - / Afară ninge liniștit/Și-n casă arde focul/ Iar noi pe lângă mama stând/ Demult uitarăm jocul/ E seară, patul e făcut/ Dar cine să se culce/ Când mama nouă ne spunea/ Cu glasul blând și dulce/ Cum s-a născut IIsus Christos/ În ieslea cea săracă/ Cum boii peste el suflau/ Căldură ca să-i facă.../ Cunosc și azi acele versuri frumoase. Mi-amintesc, cum mergeam în ziua de Crăciun în cete cu colinda, apoi
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cu anii, încep să fiu mai blândă și dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă, doar focul mi-e puternic și tăciunii îi
ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370642_a_371971]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cu anii, încep să fiu mai blândă și dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă, doar focul mi-e puternic și tăciunii îi sting amar în chip de vorbă. În vorbe mă ascund, ca într-o casă ce-mi găzduiește sufletul pribeag și pâinea lui
ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370642_a_371971]
-
în chip de vorbă. În vorbe mă ascund, ca într-o casă ce-mi găzduiește sufletul pribeag și pâinea lui cea dulce o așez pe masă, cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard... Referință Bibliografică: Încep să fiu mai blândă / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370642_a_371971]
-
să admiri și vezi lucruri multe. O mare și frumoasă gospodărie la țară, Cu ale ei construcții specifice, de la țară, Animale, livezi, pășuni, păduri și flori, Un ambient deosebit, plin de culori. Îți ofer posibilitatea să mulgi și vaca, Aceea blândă, ce nu face pe dobitoaca, Pe această vacă Smărăndița o cheamă, O poți mulge de dimineață până-n seară. În herghelia de cai este o iapă sură, Ce se plimbă-n buiestru pe bătătură, Are o mânză frumoasă ca și ea
INVITAȚIE ( II ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370651_a_371980]
-
mă tem să nu fie o cauză de răsturnare a nobilului nostru guvernământ. Printre mai multe vești ce mi-au venit, una m-a interesat în mod deosebit: un tânăr - se zicea - a apărut în Galileea, predicând pe un ton blând și nobil o altă lege, în numele lui Dumnezeu care l-a trimis. La început mă temeam ca acesta să nu fie vreun agitator care să ațâțe poporul contra Romanilor, dar nu după mult timp temerile mele au fost spulberate. Iisus
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
vântul, sau de vină-s oare Doar câinii care, în ogrăzi, mai latră? Îmi sorb, acuma, ceaiul în tăcere... Doar nu visez, nu cred că mi se pare, Sunt pași care răsună tot mai tare... Și-n suflet simt o blândă adiere. Chiar ești aici...chiar ai venit, iubire! Și noaptea, ca un voal, încet se lasă, E-atât de cald și-atât de bine-n casă Și bem un ceai cu iz de fericire. Referință Bibliografică: CEAIUL / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe
CEAIUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370679_a_372008]
-
io treaba cu partidu’, a intrat, da’ p-ormă, a luat sticla și a plecat că zicea că-o așteaptă mă-sa să dea boabe la găini... - Eee, dac-așa zici tu... Sulfinel, un dobitoc desigur, luă de bun glasul blând al unchiului și rânji ca proasta-n târg. Se convinse că a făcut o eroare de interpretare abia după ce coada de mătură cu care l-a altoit primarul s-a rupt iar mânuitorul a căzut pe un scaun gata-gata să
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
de-a doua jumătate a secolului al XX-lea și din primele decenii ale mileniului al III-lea. Și criticii literari neostaliniști de azi, nepoți / strănepoți ai stalinist-paukeriștilor din „obsedantul deceniu“ (1948 - 1958), nu trebuie să uite vreodată adevărurile din blânda prefață, Nicolae Țic, generația desculță, realismul socialist și realismul capitalist, de acad. Dumitru Radu Popescu. (II) Potrivit dogmei „realismului înregimentat politic“, „implicat în lupta de clasă“, din era stalinist-paukerist-dejistă, mai precis, de la „finele obsedantului deceniu“ (1947 / 1948 - 1957 / 1958), realism
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Scrierile lui Cristian Petru Bălan sunt străbătute de o dragoste imensă și de un profund respect pentru rădăcinile sale pur românești, acest lucru devenind mai mult decât evident în cuvintele sale blânde și binevoitoare față de compatrioți. Practic, autorul nu face o paralelă contrastantă între românii din diaspora și cei din țară, ci îi unește prin punți către inimi, bătând într-o unică și românească simțire. Dacă ar fi să detaliem noțiunea de
INTERVIU CU ALFRED NOBEL (INTERVIU, CRONICI ȘI RECENZII, A5 MANȘETAT, 360 PAGINI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370729_a_372058]
-
valoare nu este dată de vechimea în literatură. RADU BOTIȘ. Armonii într-adevăr celeste. Stihuri în care se îngână lira cu panseul, zicerea cu struna. Dumnezeu - totdeauna prezent, numit, cu siguranță și cu venerație, în simbol antonomazic, „Cel Bun, „Cel Blând”, „Tatăl Bun”. Un imperativ plin de cumpăt și de cuviință - „Vorbește Doamne, vremea e puțină / [...] / Adu-mi aminte de-un tărâm ceresc / Nu înceta Prea Bune să-mi vorbești”. O exprimare enunțiativ-reală - „Voci divine însoțesc / Revederea-n sfânta taină, / Solii
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
anadiploză): „Încrezător, mă rog. Mă rog, / Pe-un drum ceresc răsar / Noi bucurii fără hotar / Și îngerii sfioși pășesc / Prin raiul cel dumnezeiesc. / Încrezător, mă rog. // Mă rog, / Un imn ocrotitor / Scoboară-n glas înălțător, / Ființa-ntreagă luminând / Vroirea Celui Blând. Încrezător, mă rog”. În afară de Cer și Credință, punctele de atenție ale scriitorului sunt, constant, două măsuri complementare: timpul și spațiul. Ceea ce poate străpunge aceste limite pământești/cosmice este numai comunicarea. Când „Par zilele adeseori mai grele / Când totul se înveșmântă
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
BALAN. Vocație lirică. Sensibilitate cu fața spre frumusețile pământului și gândul la lumea de dincolo. „Covorul arămiu în tonurile toamnei, / Pufos, sub pași, de-acuma, curând va putrezi; / Din somn adânc de iarnă, nimic nu-l va trezi, / Nici gândurile blânde, sub pașii rari ai Doamnei...”. Reflecții încastrate în clip-uri iluzoriu peisagistice. „Nisipurile-s mișcătoare și fierbinți. Te-afunzi în deșert, pășind printre dune, / Ce te-atrag, de ajuns chiar să te minți / Că aluneci spre neant, clătinându-ți ființa
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Acasa > Versuri > Farmec > SEARA DE AJUN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului SEARA DE AJUN C-un surâs în colțul gurii Vine blândul Moș Crăciun, Iar în marginea pădurii Balta-i înghețată tun! Vântul se învârte roată, Fulgii în grămezi se pun, Luna-n nouri înrămată, Balta-i înghețată tun! Pruncii se grăbesc s-apuce Câte-un dar și versuri spun, Moșul sacul
SEARA DE AJUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370801_a_372130]
-
a trecut nicicând nu mai revine, în timp, cu ce-au pierdut, nu se mai întâlnesc." Alte poezii... periplu printre cuvinte, care "pot salva, după cum pot și trăda, în același timp." "E magică, a cuvântului putere. Venin să torni în blânde minți, cu ajutorul lui, în clipe grele, sunete goale-s rugi fierbinți. Căci, omule, dat ți-a fost cuvântul, hrană de suflet, alint de mame, nu-l lași să plece precum vântul, nu-l folosești pe post de arme!" Apoi... câteva
ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369567_a_370896]
-
mândrii cerbii, Unde copitele se-ascund La pasul de osândă Când razele abia pătrund Și moartea stă la pândă, Unde al cărnii viu miros Ațâță și îmbată Și unde curge-un fir sfios De apă dantelată, O căprioară cu ochi blânzi Și calzi de te îngheață, Printre puieții rari și scunzi În luminiș se-nfață Pășind cu grijă spre izvor, Sfioasă și-ndrăzneață(!), Cu cerbu-n urma-i, păzitor Din umbra lui semeață. La pânza apei de cleștar, Ascunși în dos de
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
Angliei; arhitectură, bogăție, biblioteci, realizări inginerești, sigur că sunt de admirat. Un zece dat catolicilor! Și totuși, privind spre Anglia, cea mai valoroasă nestemata îmi pare a fi convertirea unui hoț în om cinstit, a unui războinic într-un om blând. Crucile din piatră presărate la răscruce de drumuri și dăltuite cu poeme, mărturii ale unor suflete schimbate, acestea strălucesc cel mai frumos! Haideți să încheiem cu un poem scris de un anglo-saxon tăietor de celți, acum convertit la creștinism de către
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
mamei sale. Copiii intraseră în vacanța de vară și doamna Luiza venea zilnic la spital, atât dimineața cât și seara, după un program stabilit de Eugen, astfel încât să nu deranjeze pe nimeni. De altfel, o simpatiza întreg personalul. Era prea blândă și amabilă, cuceritoare în zâmbet și privire, în cuvânt și atitudine, ca să nu fi fost plăcută de toată lumea. Eugen fusese chemat de șefa lui, doamna profesor doctor Eugenia Ionescu, a doua zi după convorbirea cu Laura. Discuția a fost foarte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
i-ar fi putut asigura existența ei și fiicelor ei; fusese dependența de soț și acum era în aer. Ce căuta ea în Filon, când ar fi putut să fie soția brutarului? Putea să fi avut un soț bun și blând, copii bine hrăniți (pâinea) comparativ cu cei din Filon, haine mai bune, anturaj mai elevat. Așa, vedea pe cei mai oropsiți oameni din Districtul 12, săraci, bolnavi, disperați. Depinde de unde vine fericirea... când s-a măritat, se pare că doar
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
leneș (nici vorbă de a-si forță soția sa faca avort ca să stea el într-o relaxare continuă), nu era un incult a cărui singură distracție era paharul (știa cântece atât de minunate, ca până și păsările îl ascultau), era blând și bun (fetele nu înghețau de groază când pășea el în casă, din contră, cu tatăl alături de ea, K a invatat ceea ce puțini copii de vârsta ei știau), conlucră cu soția sa (îi aducea plante medicinale, Prim se pare că
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]