3,531 matches
-
o prefacă în ore și zile și ani și sute de ani, în care să nu se întâmple nimic, în afară de tot ce se întâmplă chiar acum. Atât de simplu și atât de banal. Secundele astea repetate la infinit. Într-o buclă tem porală fără ieșire. Ea stă pe burtă în penumbra unei camere străine. El e în baie și trupul lui e stropit de apă caldă și curată. Și totul curge la infinit. Asta e tot ce vreau. Asta e tot
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o mișcare rapidă și suplă mă ridic înspre el. În picioare, sînt cît el de înalt. Nu la fel de puternic. Nici la fel de liniștit. Doar la fel de înalt. Acum pot să văd că și el este obosit. Transpirația se prelinge în dîre de sub buclele lui negre, de-a lungul nasului pînă spre gură. Se strîmbă și și-o șterge cu cămașa făcută ghem. Pentru prima oară îndrăznesc să gîndesc că el nu e doar partenerul meu, ci mai mult decît atît, poate un prieten
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
avea timp pentru alte studii, cu aspect bolnăvicios și spinări curbate care trebuiau să-și îmbunătățească condiția fizică sau viitori bărbați de carieră deja suferind de obezitate. Aproape toți dintre ei aveau voci puternice. David era un băiat tăcut cu bucle întunecate care stătea invariabil după locul de acces și, trăgînd calm de vîsla sa, trebuia să sprijine stabilirea ritmului. Și eu mă remarcam prin a nu spune nimic niciodată. Uneori mi se părea că maniera în care propulsam barca se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
alunecîndu-mi de-a lungul trupului, mai întîi într-o ploaie și apoi absorbită treptat de hainele mele. Capul meu abia dacă s-a scufundat. Am privit înspre locul în care capul lui David a apărut la suprafață, dintr-o dată fără bucle. Chiar așa, reușea să aibă nu doar o expresie surprinsă, ci una mai degrabă ironică. Apoi am privit pe țărm, de unde răsună un hohot de rîs batjocoritor. Băieții cu care, pînă în urmă cu cîteva săptămîni, vîslisem în formulă de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pereche de iole. În ciuda valurilor, care veneau acum din dreapta, apoi din stînga și ne înghionteau încăpățînat, dezechilibrîndu-ne, am încercat să execut o bătaie fermă pentru a ne face primul exercițiu, uscați. Și așa am făcut prima cotitură, mai mult o buclă în rîu numită Omval, cu o viteză rezonabilă. Cum ne apropiam de acel punct, simțeam întotdeauna goliciunea peisajului de țară care acum se apropia în spatele meu. Valurile deveneau altele și simțeam mirosul dezgustător de dulce de cacao de la fabrica de pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bătăi lungi. A durat cinci, poate șase minute cu totul. Suprafața apei era acum desfăcută numai de urma singuratică pe care noi o lăsam în ea, care rămînea vizibilă pentru mult timp în apa liniștită înainte de a dispărea într-o buclă blîndă și a deveni una cu rîul, din nou. Aveam furnicături pe piele. Ici și colo o pasăre începea să cînte ezitant. L-am auzit pe David în spatele meu. "Hmmmm", spuse el, savurînd experiența. Lunile de vară au fost calde
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cum mai aveam să-mi fac brațele și picioarele să mă asculte? Cu îndrăzneala disperării am recuperat, și cînd ceva mai tîrziu David a spus " Da, ține-o tot așa", ceva din sentimentul de dimineață a revenit. La intrarea în buclă, de fapt mai mult o curbă, am văzut la dreapta mea mai întîi cîrma, apoi pînza și apoi atacul uneia din celelalte echipe, un băiat cu o față roșie, strălucitoare, care a privit într-o parte cu o privire mînioasă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai întîi la mare depărtare, apoi mai aproape, ca și cum el și, deopotrivă, dușul s-ar fi apropiat. Mi-am ridicat capul și mi l-am sprijinit în mîini. Într-o ceață de apă și abur l-am văzut pe David. Buclele negre de-a curmezișul frunții și depășindu-i urechile prin care se scurgea apa. Sprîncenele, fruntea largă și bărbia grea, buzele cărnoase. Nasul mîndru cu ochii de fiecare parte, care întotdeauna priveau ironic, doar acum nu, în acest moment ireal
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la capătul dreptunghiului, ne-am întors și ne-am aliniat pentru start. La prima baliză, cu norocul campionilor, se aflau deținătorii de anul trecut ai titlului, doi tineri puternici în veste de un albastru întunecat, cu expresii grave identice sub buclele identice de un blond închis. Ar fi putut fi gemeni. Lîngă ei, două echipaje în roșu, cele două jumătăți ale unui patru cu cîrmaci, care din bravadă, pentru a arăta care parte a echipei lor este cu adevărat cea mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
arată că "nu obiecte colecționase bătrânul, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor" (pag. 138). De la descifrarea biografiei gornistului în succesiunea de obiecte din lada care ilustrează coperta mai este un sigur pas până la închiderea narațiunii în bucla eternei reîntoarceri: transformarea eroului însuși în obiect care așteaptă un alt aventurier să-l descifreze. Andrei Oișteanu stăpânește materia bogată și lunecoasă a istoriilor sale în plasa unei inteligențe cristaline care nu lasă nimic la voia întâmplării. Ca orice om
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se opri În față. Se ridică și el de pe scaun. Respirațiile li se Întâlniră. El Îi cuprinse capul Între palme și Începu să o sărute fierbinte, Îndelung. Pe când el Începu să-i slăbească, din strânsoarea palmelor, capul, frumos, acoperit cu bucle blonde, ea, cu o blândă strângere de mână, Îl opri. Plec, șopti el. Nu, veni șoapta ei. Nu pleci. Doar n-o să dormim În troiță. Nici vorbă. Cum să dormim În troiță?! Dar? Am, aici, aproape, Într-o poiană, ceva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
frumusețea părului lor tânăr, și-acum, căpșoarele le respirau în voie, supunând admirației noastre cele mai variate pieptănături: bretoane frumos retezate, cocuri savant aranjate, părul revărsîndu-se bogat în plete pe umeri, întors sub ceafă gen "paj", coafat în inele și bucle ce tremurau la fiece mișcare sau strâns simplu în cozi împletite cu multă artă și legate cu funde bogate de mătase, asortate la culoarea rochiei. Ne făceam de lucru mereu la cortină, ca să mai privim o dată... și încă o dată... Nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pentru viitor și pentru ziua în curs, se aranjau și se mângâiau reciproc. Ea îi pieptăna părul când cu cărare, când pe spate, când îl ciufulea și atunci el o gâdila, dar n-o lăsa să plece. El îi aranja buclele după ureche, pe frunte sau i le ridica în coc dându-și cu părerea cum i-ar sta mai bine. Am stat destul. Lasă-mă să mă îmbrac. — Întâi trebuie să plătești tributul. Cecilia înțelegând la ce făcea aluzie, își
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unei vrăbiuțe speriate, strânsă în palma unui băiat rău. Și-a impus să aibă mult tact și multă răbdare.A așezat-o pe pat și văzând-o stânjenită, a mângâiat-o, i-a spus vorbe frumoase, s-a jucat cu buclele ei, cu sânii dezgoliți de cămașa sexi, sâni la care nu avusese acces până în clipele acelea, pe care i-a sărutat când pe unul când pe celălalt, stârnind o dorință până atunci necunoscută Ceciliei, aceea de a se dărui omului
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Sau poate, cine știe, tot Învârtindu-se În jurul propriei cozi, a propriilor obsesii, ar fi putut să se trezească Într-un loc unde liniile de forță ale timpului prezent se Întretaie cu cele ale timpului trecut pentru a alcătui o buclă a viitorului, În care simțurile percep lumea după o cu totul altă logică, la prima vedere aberantă. În fond, medita Noimann, realitatea În care ne e dat să viețuim de multe ori se dovedește a fi mult mai absurdă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șofer de autocar. Sfântul Fără-Mațe pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, atât de slab încât mâinile i se ating în mijlocul spatelui. Acolo-i Sfântul Fără-Mațe, cu un singur strat de piele aplicat pe schelet. Claviculele îi ies ca niște bucle din piept, mari cât niște mânere din autocar. Prin tricoul alb i se văd coastele, iar cureaua... nu curul... îi ține pantalonii. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: culorile caselor și trotuarelor, semnelor de circulație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un grup de oameni controlat până atunci de alții cum să-și creeze propriile vieți, Moise a trebuit să fie un nemernic. Așezată pe marginea unui scaun îmbrăcat în catifea albastră, Miss America încuviința dând din căpșorul blond. Scuturându-și buclele. Înțelegea. Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic Mylar plină cu pui Marsala, și peste tot în jurul lui covorul albastru era peticit cu bucăți lipicioase de mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prim-plan. Produs îmbunătățit Un poem despre Miss America — Caut mereu, spune Miss America, ceea ce NU place la mine. De fiecare dată când se uită în oglindă. Miss America pe scenă, cu părul ei blond, cârlionți și spirale, zulufi și bucle, aranjate să-i facă fața cât mai mică. Pe tocuri, cu un picior adus doar puțin în fața celuilalt, ușor încrucișate astfel încât șoldurile să-i pară mai înguste. Ușor întoarsă într-o parte, își răsucește umerii să stea cu fața drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
puternic încât se aude gheața zuruind în paharul gol. Tremurul ăsta e traumatic. E doar Parkinson. Encefalopatia traumatică cu necroză parțială a țesutului cerebral are efecte de-astea. Neuronii sunt înlocuiți de țesut cicatrizat mort. Îți pui o perucă cu bucle roșcate, gene false, dai din buze pe Bette Midomnuler la Târgul și Rodeo-ul din districtul Collaris, le oferi oamenilor șansa să-ți tragă un pumn pentru zece dolari, și scoți bani buni. În alte locuri tre’ să porți cârlionți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
singură cu el, abia acum l-a putut privi nestingherită. Era de statură mijlocie, subțirel, avea părul castaniu, buclat, fața ovală cu trăsături regulate. Era foarte palid și din când în când își deschidea ochii căprui. Ea îi așeză o buclă rebelă căzută pe frunte, acoperindu- i pleoapa ochiului drept. În mila ce o cuprinse față de el, murmură în gând o rugăciune, implorând bunătatea lui Dumnezeu pentru a veghea asupra lui. „e atât de tânăr!” își zise, uitând pentru moment că
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă cu sâmburi de struguri pe față, cu fileu să-i stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apoi pe o colină joasă unde fâșiile de iarbă alternează cu petele cenușii ale Pământului pustiit de soare. În depărtare, se vede dunga neagră a unei păduri în care se pierde linia ferată. O altă linie ocolește gara, face o buclă prin spatele magaziei de mărfuri, dar după câteva sute de metri se oprește în fața mlaștinii care începe acolo. Probabil ar fi trebuit să traverseze mlaștina, dar proiectul a eșuat ori a fost abandonat odată cu gara. Altă explicație n-am găsit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceaiul cu Mma Potokwane, o luase pe cărarea care ducea la șopronul pompelor. Era una dintre cărările acelea sinuoase care par să nu se mai termine, dar care, în cele din urmă, te duc la destinație. Cărarea asta făcea o buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]