3,155 matches
-
ar fi atins cu un sfârc de bici, țăranii se năpustiră asupra lui cu sete, bucuroși că pot să-și mai răcorească puțin sufletul. Cu chiu, cu vai Busuioc reuși să se refugieze în prăvălie și de acolo în casă. Cârciuma fu invadată. Unii spărgeau și sfărâmau ce se nimerea, alții se repezeau la sticlele cu băuturi. Iureșul ținu însă numai câteva minute. Afară sosi Petre cu un pâlc de bărbați mai tineri și flăcăi. ― Vine Petrică!... A venit Petrică!... Uite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însă numai câteva minute. Afară sosi Petre cu un pâlc de bărbați mai tineri și flăcăi. ― Vine Petrică!... A venit Petrică!... Uite-l pe Petrică! Stați, c-a picat Petrică! ― Da ce-i, oameni buni? întrebă dânsul, văzând vălmășeala în cârciumă. Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați apucat să-l jecmăniți ca pe-un ciocoi? În vreme ce unii ocărau pe cârciumar, alții se frământau să-i vestească apropierea armatei, care cu spaimă, care cu mânie și toți cu priviri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu ne trebuie aici armata!... Să stea la orașe, să păzească pe boieri, că noi ne păzim și singuri! Strigând, se înflăcăra și se înfuria, ca și când s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. Țăranii, împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă și horeau cu foc un cântec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. ― Toată lumea, cu mic, cu mare, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înflăcăra și se înfuria, ca și când s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. Țăranii, împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă și horeau cu foc un cântec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. ― Toată lumea, cu mic, cu mare, să iasă în capul satului! porunci Petre, ascuțit și sec, ca la armată. Trebui să explice de mai multe ori că nimeni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numaidecât, că arde conacul domnului Cosma. Atunci, fără zăbavă, a ieșit să facă ordine, chiar de-ar trebui să verse sânge. Era clar că hoții lucrau după un plan și că este la mijloc un complot în toată regula. Aproape de cârciumă a întîlnit o îngrămădire de săteni care păreau liniștiți și pașnici. A pătruns în mulțime și... Grigore Iuga ascultă pînă-și isprăvi povestea. Afla cel puțin începutul tulburării. De la Isbășescu avea să afle restul. De altminteri vestea uciderii lui Miron Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ilie Cârlan cu fața galbenă de spaimă, cu cămașa înroșită de sânge. ― Eu nu mă las, Ilie, mai bine să mă omoare! făcu Petre fără să se uite la dânsul, parcă i-ar fi fost rușine. Când sosi în bătătura cârciumii, la încrucișarea drumurilor, se opri. Mulțimea se împrăștiase. Câteva grupuri de oameni mai alergau, unii pe uliță spre Vaideei, alții spre Ruginoasa. El rămăsese numai cu Ilie Cârlan, care iar întrebă: ― Nea Petrică, ce facem, spune, că eu nu mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care erau încă departe. Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa în vârf se bălăbănea ca bătută de vânt. Stătură așa un răstimp, împrejur liniște mare și nici o mișcare, parcă satul ar fi fost mort. Ușa cârciumii era închisă. Petre bombănea și scrâșnea, așteptând cine știe ce minune. Atunci din vale, pe uliță, spre curtea lui Iuga, auzi glasul babei Ioana, supărat ca totdeauna: ― Păsărelele mamei, păsărele, păsări... ― Maica Ioana tot cu găinile ei ș-acuma, nea Petrică, auzi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în mijlocul uliței, striga cu atât mai nerăbdătoare cu cât împușcăturile se apropiau: ― Păsărelele mamei, păsărele... Găinile, în șanțul celălalt, ciuguleau nepăsătoare. Îngrijorată să nu i le omoare, baba nu contenea chemările, uitîndu-se doar din când în când mai urât spre cârciumă, de unde venea zgomotul armelor: ― Păsărelele mamei... fire-ați ai dracului cu focurile voastre să fiți!... Păsări, păsări, veniți la maica! Apoi deodată se răsuci pe loc, mânioasă, bombănind: ― Fire-ați ai dra... Se prăbuși zvîrcolindu-se și mișcând numai buzele, fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe loc, mânioasă, bombănind: ― Fire-ați ai dra... Se prăbuși zvîrcolindu-se și mișcând numai buzele, fără glas. Trăsura cu prefectul Baloleanu și primul-procuror, escortată de trompetul batalionului pe care maiorul îl trimisese cu ordine la grosul trupei, opri pe bătătura cârciumii, înconjurată de soldații cu baioneta la armă. ― Domnule maior, vă rog, am crezut că... zise Baloleanu îngrozit de cadavrele și răniții întîlniți pe drum. Maiorul Tănăsescu, călare, se apropie de trăsură cu mâna la cozoroc, cu glas triumfător: ― Domnule prefect
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
recunoscu pe Chirilă Păun, apoi pe Nicolae Dragoș... Titu Herdelea exclamă îngrozit: ― Aici trebuie să fi fost bătălie mare! Numai Grigore tăcea, cu ochii în gol, parcă n-ar fi văzut nimic. O patrulă îi opri în dreptul bisericii, alta la cârciumă. La conac trăsura rămase în uliță. Grigore cu Titu și Isbășescu intrară pe jos, pe poarta cea mare cu columbarul. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gângurind melancolic. Parcul cu aleile erau răvășite, ca și când ar fi trecut cirezi de vite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îngrijit-o, căci de-ar fi dat peste ea țăranii, ar fi omorît-o, negreșit. Și plutonierul lăcrimă puțin și apoi alergă la primărie, la datorie. Pe la ora nouă, când sosi trăsura cu prefectul și prim-pro-curorul, ancheta era în toi. De la cârciumă se auzeau vaietele și țipetele mulțimii de țărani ce umplea ulița, curtea și grădina primăriei. Cordoanele de soldați vegheau ca nu cumva să fugă cineva înainte de a fi cercetat. Totuși, rezultate deosebite încă nu se obținuseră. Două echipe de soldați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai pomenea despre mișcările țărănești. Ziarele discutau tot mai insistent despre alegerile în perspectivă. Ici-colo, mai ales în presa partidelor, se cerea descoperirea și pedepsirea instigatorilor. Primăvara trezea noi pofte de viață. Grădinile de vară își pregăteau deschiderile. Cafenelele și cârciumile acaparau trotuarele cu mesele scoase la aer. Pe Calea Victoriei, între Bulevard și Palat, femeile frumoase întinereau în toalete ispititoare. Plimbăreții cotidiani de ambele sexe își șopteau pe trotuare obișnuitele chemări: "iubire", "păpușica"... Titu Herdelea stătea acuma mai puțin pe acasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el și depărtându-se, îl țintuiau și mai tare cu privirea. La cârciumă, Fandarac îi făcu, din colțul lui, semn : — Ce-i cu tine, cumetre, așa palid ? Parcă ești dat cu tencuială pe față... Petrache avea un păr moale și încâlcit, de culoarea mătăsii porumbului. Încerca uneori să-l pună în oarece rânduială
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numa’. Ia, pișpirică, de mănâncă... Cum Coltuc îl privea cu ochi mari și, firește, nemișcat, Costică se lovi cu palma peste frunte. — Am uitat că tu ești îngerul Domnului, doar n-o să lipăi din farfurie, ca o cotarlă. Privi prin cârciumă, într-un colț ședea o femeie cu fuste înflorate, aplecată peste o cafea și trăgând din țigară. — Tu, de colo ! strigă Ologu. Ia adu-ți țigara mai aproape ! E Panselia, le explică celorlalți, fată bună, din popor. Femeia traversă odaia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Melania se auzea robotindu-i în jur. Nu se aciuise de mult Golea la ei, după ce ieșise din pușcărie, dar Coltuc putea să-i repete în gând toate mișcările. Nici nu era greu, venea spre seară, mânca și pleca la cârciumă, câteva străzi mai încolo, la „Șarpele roșu“. Se întorcea după miezul nopții și le ținea discursuri împleticite despre cine-i Golea și cum o să afle lumea întreagă despre el. Se tot lovea de picioarele mesei și ale scaunelor și, adesea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frunzele ? — Despre ștrand, spuse Tili. — Despre ștrand... repetă Maca, fără să înțeleagă. — Țineți minte că pe vremea aia mergeam la ștrand sâmbăta și duminica ? — Și ce- are asta cu sectoristul ? Și cu Securitatea ? Ne duceam și la bibliotecă... Și la cârciuma lui Coropciuc... Ca să nu zic că din când în când mai mergeam și la serviciu... — Cu cravată la gât, adăugă Jenică. Tili netezi hârtia și sublinie cu degetul. — Sectoristul îi urmărea pe toți din mahalaua noastră, de-aia era sectorist
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
azi e lume multă. Mi-am luat ajutor, dar nu l-aș lăsa prea mult singur. Își mai toarnă și lui câte un țoi și încurcă socotelile. — Ți-am făcut safteaua, râse Maca. — Veneau ei oricum, spuse bătrânul, drumul spre cârciumă e neted. Dar nici asta nu mai ține mult. Silozul o să se închidă, nu mai sunt fabrici de nutrețuri, n-au cui să vândă. S-au împuținat animalele. De unde știi ? întrebă Tili. Porcii nu umblă pe stradă, precum câinii, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
glume, că nu se prinde. Râde mereu, dar nu e vesel niciodată. — Bună alegere, spuse Maca. — Are și calități, spuse bătrânul, depărtându-se. Nu are frământări lăuntrice. De-aia nu obosește vreodată. Maca împinse ușa, să se poată uita în cârciumă, unde larma era în toi. Vorbeau atât de tare, încât, dacă ai fi aruncat deasupra lor un obiect plutitor, cum ar fi o eșarfă, zarva și râsetele groase ar fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care scria „Fumatul interzis“, un bărbat în picioare vorbea mai tare decât ceilalți, gesticulând și arătând, din când în când, spre un interlocutor imaginar. — ăsta trebuie să fie șeful de sindicat, râse Maca. Acolo tac mâlc, în fața șefilor, aici, la cârciumă, îi apucă curajul. Să-i văd și eu o dată umplând străzile. Să te ții când m-oi apuca eu de politică ! — Ar trebui, mai întâi, să te tunzi și să-ți razi barba, spuse Tili. — Mesia, spuse Maca închizând ușa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trenul se lăsă privit pe dinăuntru, umbrele se preschimbară într-o lumină orbitoare ce trecu peste singura umbră care rămăsese agățată de șine și care, dintr-odată, dispăru și ea. Ușa se trânti de perete. Nu se făcea așa în cârciuma lui Coropciuc. Nimeni nu smucea clanța și nu izbea cu piciorul în ușă. Întoarseră capetele, fetița țipă și scăpă cartea din mână. Doar bătrânul Coropciuc rămăsese nemișcat la tejghea, poate pentru că stătea, oricum, cu fața spre ușă sau poate pentru că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și mă văzură, ceea ce probabil că nu era prea greu, din moment ce urlam și săream fără un dram de demnitate. Îmi făcură semn și alergai pur și simplu spre ei. —Trebuie să intru mai repede. Stau afară, lângă porcăria asta de cârciumă, de o mie de ani și tipul ăla nu mă lasă să intru. Penelope o să mă omoare! Hei, Bette, și eu mă bucur să te văd, spuse Michael, aplecându-se să mă sărute pe obraz. —Scuze, am spus, Îmbrățișându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în aceste locuri în interes comercial. Dealtfel populația evreiască din România a avut un pronunțat caracter urban din totdeauna, dar cu precădere din 1782 când li se interzice a mai locui la sate și a lua în arendă moșii sau cârciumi și de a deține proprietăți funciare, cu mici excepții. Această a făcut să crească importantă evreilor în târguri și orașe, unde pe langă poziția importantă deținută în comerț, ei vor umple “golul” din structurile profesionale ale sectorului meșteșugăresc sau al
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă, merță, chilă, drob, pogon, ploscă, cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost adus guvernului de luarea unor măsuri care îl făceau ridicol mai ales în ochii intelectualilor, atît greci cît și străini. Regimul a emis legi privind chestiuni cum ar fi lungimea fustelor și a părului sau spargerea paharelor în cîrciumi. Într-o încercare de revenire la respectul față de valorile fundamentale, manualele școlare au fost revizuite și li s-au adus o serie de modificări; printre aceste îmbunătățiri se afla și o schimbare făcută în manualul de chimie pentru gimnaziu, care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
zalhanaua ar fi fost construită chiar în târg, dăunând astfel sănătății locuitorilor lui, plănuia să o desființeze. Târgoveții au arătat că zalhanaua „li este de îndemânare și de priință pentru negoț”. Probabil că zalhanaua a contribuit la sporirea numărului de cârciumi, căci în 1851 se făcea observația că „cea mai mare parte din viețuitorii acestui târg deschid crâșme pe la feliuri de locuri”. De asemenea, Sfatul municipal al târgului Huși avea venit de la „săul ce are a se strânge de pe pâraiele ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]