5,189 matches
-
asta ar putea fi ultima ta șansă. Trebuie să te bucuri de fiecare zi. — Tu asta faci? — Să mă bucur de fiecare zi? Încerc. Hei, ai grijă, Amy! Ai pățit ceva? Amy a coborît din cărucior și se tîrăște prin cafenea, gîngurindu-le ceva tuturor celor prezenți, deși nimeni nu Înțelege o iotă. Se Împiedică de piciorul unei mese și cade În timp ce maică-sa se repede să o ridice. CÎnd fetița se calmează, Împăcată cu o ceașcă de ciocolată caldă, Lisa Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dan le-a luat cu el cînd a plecat și se pare că trebuie să mut cumpărarea unuia nou În capul listei. O sun pe Trish și-i zic că ies să trimit un fax, urmînd să ne vedem la cafeneaua din Regent’s Park, să bem un ceai. — Fiul tău e un Îngeraș, Îmi spune ea. Indiferent de cîte ori aud complimentul ăsta rostit de alții, mi se Încălzește inima de fiecare dată. — E așa de cuminte! Cum reușești? Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
clanul Cooper și tot ce are de-a face cu ei sînt parte din mine. Parte din familia mea. — Arăți Îngrozitor. Ce s-a Întîmplat? Îmi croiesc drum prin grupul de mame care le dau de mîncare copiiilor lor În cafenea și mă aplec să-l sărut pe Tom. Nu m-ai crede dacă ți-aș spune, Îi zic, știind că firește o să-i spun, că trebuie să Împărtășesc cuiva și să scap de povara de a purta asemenea vești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a coborî din mașină. Zgomotul portierei care se Închidea În tăcerea nopții Îl făcu să tresară. Nu voia s-o trezească. Emma e atât de obosită. Doarme puțin, muncește mult, mănâncă pe apucate, câte o Înghițitură În picioare, În vreo cafenea, se omoară curățind funduri de moșnegi ridate și Împuțite, se consumă spunând la telefon tot soiul de stupizenii, se macină - când ar putea să se pună din nou În pat, după ce ne dă nouă micul dejun, și ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un alt bărbat, altfel Sasha ar fi Început să o vadă cu ochii lui Antonio. Dacă ar fi trebuit s-o spun cuiva, aș fi preferat să v-o spun dumneavoastră, domnule profesor, Îi spuse Împăciuitoare, privind măsuța din colțul cafenelei, ascunsă de niște tufișuri, dar cu o panoramă deosebită Înspre terasa Pincio. Dar ce să-i faci? Deja am spus altcuiva și e o poveste pe care nu merită s-o spun de două ori. De la Rosati se vedea Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
traversată de trecători minusculi, ca niște spermatozoizi În spațiul acela imens, dominat de un obelisc masiv de granit. O imagine pe care Emma o considera neliniștitoare. Roma se lăfăia În fața lor, caldă și rumenă În lumina solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune. Era un local scump. Ospătărițele purtau uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune. Era un local scump. Ospătărițele purtau uniforme, mesele erau acoperite cu dantelă fină, iar ceștile erau din porțelan. Dincolo de plantele care protejau clienții cafenelei, capetele turiștilor pluteau - ca desprinse de trup - rotindu-se fără grabă, de parcă n-ar fi avut unde să meargă, și nici un trup pe care să-l târască după ele. Emma comandă un sandviș și un capucino, iar profesorul - un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceasta la petrecerea lor de aniversare - zece ani, o durată remarcabilă. În ziua de astăzi nici căsătoriile, nici mașinile, nici celebritatea nu durează atât de mult. Ar fi vrut să fie nebun și irațional, și depravat. Dar era Într-o cafenea stilată Împreună cu mama Valentinei Buonocore, eleva lui cea mai bună, dar nici ea nu putuse da un sens unui an inutil și pierdut. Și totuși, ca și cum ar fi trebuit să-și joace rolul până la sfârșit, și nu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
brusc ca un copac, ori se sfărâmă ca o piatră. Emma Buonocore aparține celei de-a doua categorii. Acela a fost momentul În care În spatele tufișurilor care umbreau măsuțele terasei Rosati Emma văzu chipul bronzat al lui Antonio care răscolea cafeneaua. Se ridică brusc și privi Împrejur, și pentru că nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din plastic. — S-a Întâmplat ceva? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tip cu piele măslinie care cerceta lista de prețuri afișată la intrare. — Unul cu mustăcioară, stil Che Guevara, șopti Emma. Tipul nu corespundea descrierii. Era un turist cu aparatul de fotografiat atârnat de gât. Considera probabil că era prea scumpă cafeneaua aceea, căci Întoarse spatele și plecă. Stați liniștită, nu e nimeni, spuse Sasha. Emma se ridică, dar nu se mai așeză. — Ar fi mai bine să mă Întorc acasă, spuse. Îmi pare rău, mi-ar fi plăcut să rămân aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care se rotea Încet În timp ce În difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor Patru Fluvii - nu știuse vreodată care erau - sau sorbeau câte-o bere la măsuțele din cafenele - nu fusese niciodată În aceste cafenele. Emma și-ar fi dorit atât de mult să guste Înghețata de la Tre Scalini. Emma, Emma, Emma - fiecare colț din orașul acesta Îți strigă numele. Tot ce n-am făcut, toate ocaziile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor Patru Fluvii - nu știuse vreodată care erau - sau sorbeau câte-o bere la măsuțele din cafenele - nu fusese niciodată În aceste cafenele. Emma și-ar fi dorit atât de mult să guste Înghețata de la Tre Scalini. Emma, Emma, Emma - fiecare colț din orașul acesta Îți strigă numele. Tot ce n-am făcut, toate ocaziile pe care le-am pierdut. Se așezară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scurt, articolele lui Achile erau îmbibate cu bârfele târgului, dar nu prea erau luate în seamă, tot ziarul era socotit antinațional, iar Achile nici nu avea prieteni care să umble cu foaia în mână, din casă în casă și din cafenea în cafenea, ca să afle lumea ce-a scris el. Îl citeau câteva profesoare, lumea din mahalale, poate câțiva elevi de liceu. Printre cititorii aceștia puțini se număra și Elvira Dumitrescu, nevasta unui locotenent, vestit pentru aventurile lui galante. Achile o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Achile erau îmbibate cu bârfele târgului, dar nu prea erau luate în seamă, tot ziarul era socotit antinațional, iar Achile nici nu avea prieteni care să umble cu foaia în mână, din casă în casă și din cafenea în cafenea, ca să afle lumea ce-a scris el. Îl citeau câteva profesoare, lumea din mahalale, poate câțiva elevi de liceu. Printre cititorii aceștia puțini se număra și Elvira Dumitrescu, nevasta unui locotenent, vestit pentru aventurile lui galante. Achile o văzuse prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
țigări pe care i le aduceau frații lui. De fapt, nu le vindea, ci urca în Mégane și trecea prin diverse locuri, prin Obor, prin piețe, pe la chioșcuri și dădea marfa unor vânzători. Apoi avea întâlniri, în restaurante și pe la cafenele, unde schimba bijuterii, bani, marfă fină, de furat. Seara mergeau pe la petreceri, la prieteni de-ai lui, ori într-o garsonieră de la Piața Alba-Iulia, unde s-au și iubit prima oară. Era o încăpere mică, vopsită în alb, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o lase pe Giulia să se întindă mai mult, mai ales că începuse să-i placă și n-avea nici un chef să se îndrăgostească. Nu de ea. Îl enerva ideea că Giulia voia să facă filme. O și vedea bătând cafenelele și văietându-se că nu-și găsește de lucru ori făcându-și planuri fanteziste despre filme care nu vor fi făcute niciodată. În realitate, Giulia își găsise deja un job în PRO TV. Din toamnă începeau lucrul la un serial spumos, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în Buftea la câte un film străin și când salariile erau mai mari. Un asistent de platou primea 500 de euro pe lună. Dar era și muncă non-stop. Însă Andrei o privea pe Giulia cu experiența lui de călător prin cafenelele boeme. Era convins că dincolo de lumea lui nu există artiști și că în general nu există artiști pe care să nu-i cunoască el. Nu știa aproape nimic despre generația Giuliei și mai ales habar n-avea că în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vorbea cu voce subțirică, dându-și mereu părul după ureche și molfăind cuvintele de parcă i-ar fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la tribună, aș fi preferat un mediu neconvențional, o cafenea de exemplu, iar cuvintele lui rupeau murmure aprobatoare de la studenți, care știau foarte bine că vorbitorul este ipocrit, dar voiau să-i facă plăcere, plus că aveau peste câteva zile examen cu profesorul care îi privea și el încântat, din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
timp, s-au obișnuit cu turiștii și pândesc momentul când li se aruncă mâncare. După această ultimă și plăcută aventură, am poposit o oră în orășelul-port San Nicolau sau Aghios Nikolaos. Ne-am delectat cu o înghețată la una din cafenelele de pe malul Lacului fără Fund, la 50 de metri de port. Nici aici peisajele nu s-au dezmințit. Un canal leagă lacul de port, iar câteva lebede, stâncile roșii, copacii verzi și marea albastră fac un tablou uluitor. După o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am răspuns: Alo! Hey! Salut! Sunt Alex, ăăăă... băiatul de aseară, de la accident. Mi-am amintit imediat de el și de asemănarea izbitoare cu Andrei. Da! Ai mai aflat ceva de criminal? E complicat, ne putem întâlni undeva? Da, la cafeneaua aia din centru, cea de lângă Mall. Da! Ne vedem acolo într-o oră? Ok. Bine! Pa! Iarăși amintirile dulci cu Andrei mi-au trecut prin fața ochilor. Nici nu mai știu ce am spus. Ce treabă am eu cu acel accident
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am conturat ochii cu tuș negru și buzele le-am îmbrăcat cu o nuanță subtilă de roz. Pantofii, desigur, cu toc foarte înalt, deoarece sunt scundă și urăsc asta, erau negri. Am luat un taxi și m-am îndreptat spre cafenea. Am intrat. Când Alex m-a văzut, mi-a zâmbit cald. Ne am așezat la o masă. El a comandat o cafea cu apă. Mie îmi era atât de foame, încât mi-a venit să întreb chelnerița dacă nu are
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmbrăcat cu rochița mea preferată, o rochiță albă din mătase care îmi venea mănușă. Părul l-am lăsat desfăcut. Țepușa am pus-o într-un buzunar al rochiței. Am mai tras o privire în apartamentul meu, apoi am plecat la cafenea. Am ajuns cu un sfert de oră mai devreme. Pur și simplu am stat acolo și m-am rugat ca „celebrul” criminal să atace după un plan, să aibă o teorie, aceeași teorie cu a mea. Ce faci, micuțule vampir
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tradiția cere să rămîn slinos pînă la ceremonie? - Tradiția nu spune nimic În privința asta, nu-i așa, frățioare? zise Loïc. Fratele lui mai vîrstnic dădu doct din cap. - În schimb, ea Îți cere să fii la ora douăzeci fix la cafeneaua soră-tii, unde flăcăii de pe insulă au să-ți arate ce Înseamnă să-ți Îngropi viața de burlac cu un pic de gălăgie. Loïc Îi aruncă un lanț de chei pe care skipperul le prinse din zbor. - La ultimul etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vor veni la petrecere. S-ar putea simți jignit să fie ținut deoparte. - Și să anuleze faimoasa ta ședință de dedicații pe cărți? Anne Bréhat avusese Întotdeauna mare drag de cărți. Visul ei tainic ar fi fost să deschidă o cafenea literară, dar pentru asta ar fi trebuit să plece din Lands’en, așa că Își revizuise ambițiile, diminuîndu-le, și transformase partea din spate a cafenelei pe care tatăl lor o ținuse odinioară Într-un colț În care vindea cărți și ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bréhat avusese Întotdeauna mare drag de cărți. Visul ei tainic ar fi fost să deschidă o cafenea literară, dar pentru asta ar fi trebuit să plece din Lands’en, așa că Își revizuise ambițiile, diminuîndu-le, și transformase partea din spate a cafenelei pe care tatăl lor o ținuse odinioară Într-un colț În care vindea cărți și ziare. În detrimentul clienților casei, care obișnuiau să joace acolo cărți În zilele ploioase. Dar aceștia continuau totuși să vină. Și pe bună dreptate. Era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]