4,790 matches
-
despre necazurile lui, mi-a pregătit mie necazurile, o mulțime de necazuri viitoare. Fiindcă unica lampă a putut fi stinsă ușor, iar flăcările din cămin pâlpâiau blând și fiindcă lipsa corsetului a ajutat ca lucrurile să se întâmple acolo, pe canapea. Mi-a trezit sânii, alarmându-i pe rând, apoi a fost un dor tot mai încercuit, tot mai strâns, și-o îndurare fără margini. Da, a fost ceva mai presus de noi, mai presus de mine, și mi-a spus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
l-am pus la curent repede, și murea de curiozitate să știe ce-am primit: — Eu crred că-i ceva imporrtant, simt eu, și chiarr bănuiesc ce-arr putea fi. Ne-am dus împreună în camera mea, l-am așezat pe canapea - și amintirea aceea a ajuns drept în mijlocul sufletului, ca un glonte într-o țintă - apoi am mers la pendulă, i-am descuiat ușa și-am scos cutiuța din catifea. I-am dat-o lui Jacques s-o deschidă, ca să-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și scorțișoară, de la prăjiturile din farfuria de pe măsuță, și totul e colorat, cum mi-am dorit eu: tapetul și draperiile au un galben moale, care bate puțin în ruginiu, covorul cu flori de aceeași culoare între ghirlande verzi, fotoliul și canapeaua sunt de un verde-oliv, numai cuvertura patului nu se asortează prea bine, va trebui s-o schimb, când o s-avem bani. Parcă nici n-ar mai exista afară, parcă nu mai există decât înlăuntru. Astăzi am fost toată ziua întoarsă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
te rog să nu uiți măștile de gaze. Lupu era un bărbat meticulos, trebuie totuși să le verifici încă o dată... A fost o plimbare plăcută, Mirciulică? Îi întinse o bomboană. Motanul întoarse capul plin de dispreț și se cățără pe canapea. ― Ah, înțeleg! Ai luat masa în oraș. Din nefericire, azi nu-i nimic drăguț la televizor. Vom citi amândoi Fetița cu chibrituri... Am o adevărată slăbiciune pentru povestea asta. Da, presimt că vom petrece o seară ad-mi-ra-bi-lă. * Își luă mâinile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
luminate ghiceai scene domestice. Era ora când se întîlnea de obicei cu Lia. Beau o cafea, se plimbau cu mașina până la Ploiești, luau masa undeva. Înainte de ea fusese Cecilia și mai înainte Dora... Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe mine! Inginerul privea pe fereastră. Declară fără să se întoarcă. ― Nu cred... ― Pariem pe tipul cu pană verde? Ionescu râse. ― Ne-am dat dracului! Pariem pe Rembrandt! ― N-o s-o facă, spuse încet Nucu Scarlat. Se întinsese pe o canapea. Vorbea cu ochii închiși: De altfel, ne putem prinde imediat. ― Cum? întrebă Dascălu. ― Trebuie să sosească în 10, maximum 15 minute. Oricine ia un taxi într-o astfel de împrejurare. Dacă întîrzie... Nu-și continuă gândul. Ioniță Dragu interveni cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înseamnă că... ― L-am găsit! exclamă Dascălu. Ținea motanul spânzurat de coadă ferindu-se să nu-l zgârie. I-l întinse triumfător Melaniei Lupu. Mirciulică urla arătîndu-și dinții albi, mărunți și cerul gurii căptușit cu purpură. * Scarlat rămăsese întins pe canapea. Morfina își făcuse efectul și încerca o stare de beatitudine. Se simțea ușor, imaginile deveniseră ceva mai limpezi, glasurile se apropiau. Raul Ionescu îi storsese trei lămâi peste două linguri de zahăr, găsise prin casă un unguent sulfamidat și-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi, cadavrul de alături, chipul tumefiat al căruntului. ― Ce ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei. Pari agitat. ― Trebuie să plecăm! ― E prea devreme. Abia 4. ― N-are importanță. Dascălu își smulgea fire din sprâncene pe care le privea în dreptul luminii fix, până i se încrucișau ochii. Interveni placid, fără să întrerupă operația: ― Ce-ți veni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l prepari ca nimeni altul! O linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
problema lui mă cam sâcâie, dar e prea frumoasă ziua asta ca s-o stricăm ocupîndu-ne de lucruri neplăcute. Melania Lupu își petrecu toată dimineața în bucătărie. În casă era cald și mirosea a vanilie și rom. Mirciulică dormea pe canapea lângă basmele lui Ispirescu. Se trezea din când în când și se uita la fulgii care pluteau lin, înflorind văzduhul. Auzi în bucătărie glasul cristalin al bătrînei: ― Nu cunosc altceva mai bun când ninge decât o budincă fierbinte... Ce faci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu medalioane de dantelă apoi pentru câteva clipe, silueta bătrânei umblând la storuri. Jaluzelele coborâră. Cristescu privi un timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate la piept. ― Cum de n-ai distrus filmul? întrebă maiorul strângând în buzunar pachețelul învelit în hârtie neagră. E un corp delict care putea fi oricând folosit împotriva dumitale. Dincă dădu din umeri. ― Habar n-am avut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne deranjați, domnule maior. Ne va face multă plăcere. Vă așteptăm negreșit. Draga Valerica! Va fi încîntată că vă ocupați de ea. ― Bate câmpii cretina, mormăi cu spatele întors Grigore Popa și intră în mașină. Matei se lăsă greu pe canapea. Comentă printre dinți: ― Nu prea ești abil, papa! Melania Lupu îi arătă din ochi șoferul și sculptorul tăcu. Getaxul demară. Bătrâna se întoarse cu cel mai fermecător surâs spre Cristescu și Azimioară, rămași pe trotuar, și flutură în dreptul buzelor grațios
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
TENSIUNEA NORMALĂ. ERA EVIDENT ȘI SUPĂRĂTOR CĂ STĂTUSE MULTĂ VREME ÎN CÎMPUL DE FORȚĂ SUPRANORMALĂ CARE-I ANULASE RĂMĂȘIȚELE INERȚIEI, DINCOLO DE LIMITA REZONABILĂ SAU PRUDENTĂ. NERĂBDĂTOR ȘI CHIAR STÎNJENIT ÎN AȘTEPTAREA LUI, PÎNĂ LA URMĂ HEDROCK ADORMI PE UNA DINTRE CANAPELE. SE PRODUSE O IZBITURĂ CARE-I ZGUDUI OASELE. HEDROCK SE TREZI TRESĂRIND, DAR SE LINIȘTI REPEDE CÎND SIMȚI PRESIUNEA CONSTANTĂ ASUPRA TRUPULUI. ERA PUTERNICĂ, AIDOMA CURENTULUI UNUI VÎNT FOARTE INTENS. DAR ACUM CĂ TRECUSE DE PRIMUL ȘOC, ERA SUPORTABILĂ. CEEA CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe cucoană care era prea lacomă. În altă zi, soția ofițerului a început să țipe, cerând ajutor.ț Am alergat într-un suflet să văd ce se întâmplă. Când am ajuns, am văzut un adevărat spectacol. Cucoana, în picioare pe canapea, numai într-un furou transparent, văzându-se niște chiloței dantela și, eu am rămas blocat în ușă, neștiind cum să procedez. Când m-a văzut, s-a bucurat mult, dar eu eram zăpăcit de tot, ochii îmi licăreau și așteptam
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
strălucirea ferestrelor era de necontestat, am lăsat doamnele în urmă, și ne-am apropiat cu precauție de ușa de la intrare, dincolo de care începuse să se audă un sforăit de toată frumusețea. Intrăm și, spre mirarea noastră, facem prima “constatare”: pe canapeaua din sufragerie dormea profund un tip, cu țigara, fumegând alene, între degete , cu “sonorul”dat la maxim, iar în jur o adevărată recuzită: o sticlă de Metaxa, bine văduvită de conținut, niște resturi de pastramă, frumos rânduite pe un platou
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Kathy fusese sau nu o noră bună atunci când tatăl lui Brett era bolnav, în timp ce Kathy afirma insistent că Brett se comporta întotdeauna nepoliticos când veneau părinții ei în vizită. I se acrise de soții George. Cei doi au stat pe canapeaua aia, lungind-o vreme de patru săptămâni, fără să ia în considerare nici cea mai mică remarcă a ei. Încercase varianta elegantă, în care vorbea puțin, oferind câte o sugestie modestă din când în când. Încercase să apuce taurul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Brett și Kathy, am luat o decizie. Întâlnirile noastre au devenit inutile. Sunt o pierdere de vreme, atât pentru voi, cât și pentru mine. O să le punem capăt aici. Maggie închise brusc dosarul din poală. Dintr-odată, cei doi de pe canapea nu mai erau atenți unul la altul, holbându-se acum la ea. Le simțea privirile, dar îi ignora, ocupându-se de hârtiile ei. — Nu vă faceți griji în privința actelor. Le voi trimite mâine autorităților din Virginia. Aveți amândoi avocați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
1973: legenda spune că bătrâna doamnă aproape n-a dormit deloc vreme de câteva zile. Cumva, această cameră cu un singur scaun cu spătar înalt, rezervat prim-ministrului, era propice pentru astfel de întâlniri. Era îngustă și intimă, cu două canapele așezate în formă de L pe care puteau sta să discute ore în șir consilierii sau ajutoarele lor. Biroul era funcțional, construit mai mult pentru a fi folosit decât pentru a impresiona. Rabin stătea aici mult după apusul soarelui, scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care părea diferită de celelalte. Era masivă, cu piatra curată și sticlă groasă la geamuri. Văzu un indicator în care se mulțumea guvernului Japoniei și Uniunii Europene. Un minister. Imediat ce intrară, fură conduși într-un birou mare, spațios, cu o canapea lungă, în formă de L. Camera era prea mare pentru mobila din ea. Maggie presupuse că se avusese în vedere, în primul rând, grandoarea, caracterul practic și necesitățile venind pe locul doi, la mare distanță. Un bărbat bine făcut intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
statului. —Domnul al-Shafi e pregătit. Vă rog, vă rog, intrați. Maggie își luă mica poșetă neagră, din piele și urmă ghidul în altă cameră, mai mică. Mobilată mai modest, avea aerul că aici se lucra într-adevăr. Pe una din canapele și pe mai multe scaune, stăteau adjuncți și funcționari oficiali. Pe perete, se aflau un portret al lui Yasser Arafat și un calendar cu harta întregii Palestine, incluzând nu doar Malul de Vest și Gaza, ci Israelul însuși. Un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să spargem ușa. Maggie conștientiză deodată cât de frig era. Ce Dumnezeu făcea aici, tremurând la un colț de stradă din Tel Aviv, când ar trebui să umble după recamiere în Georgetown? Ar trebui să fie acasă, cu Edward, pe canapea, să comande mâncare, să se uite la televizor sau să facă ce fac oamenii obișnuiți odată ce încetează să mai fie maniacii de la douăzeci și cinci de ani care lucrau fără oprire, țopăind dintr-o țară de nebuni într-alta. Edward reușise asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era unul din băieții care jucau fotbal mai devreme. Poate că văzuse ceva. Maggie nu era sigură nici dacă băieții se jucaseră aici sau în celălalt capăt al aleii. Își pierduse cu totul simțul orientării. Stătea acum ghemuită în colțul canapelei, în timp ce salvatoarea ei aprindea ochiul mic al aragazului pentru a-i face un ceai de mentă, când singurul lucru după care tânjea Maggie era o cană de Typhoo pregătită de mama ei cum îi plăcea tatălui său, cu trei cubulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-mi spui tu mie că buzele lui Como sunt date cu ruj verde? — De unde vrei să știu ce au făcut? — Firește că nu știi, spuse doamna Levy întorcându-și ochii cu pleoape acvamarin spre soțul ei, înfundat undeva printre pernele canapelei galbene de nylon. Văzu o bucată de catifea și un papuc de baie din plastic la capătul unui picior păros. — Nu mă mai bate la cap, spuse el. Du-te și te joacă cu planșeta aia de făcut gimnastică. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Conacul lui Levy părea să se sărbătorească din nou Crăciunul, iar domnul Levy gândea că ceea ce se petrecea acum acolo ar fi putut fi amânat până la plecarea lui în taberele de antrenament. Doamna Levy o întinsese pe domnișoara Trixie pe canapeaua lui favorită, cea acoperită cu nylon galben și o ungea pe bătrână cu cremă pe față. Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de sus. — Îmi vine să vomit privind această scenă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de sus. — Îmi vine să vomit privind această scenă, spuse domnul Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o zi frumoasă. — Îi place canapeaua asta, răspunse doamna Levy. Las-o să se bucure și ea. De ce nu te duci tu afară să-ți lustruiești mașina sport? — Liniște, sâsâi domnișoara Trixie, printre splendizii dinți falși pe care tocmai i-i cumpărase doamna Levy. — Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]