9,952 matches
-
rău după mărcile mele, și b) cum Dumnezeu să fac articolul despre postmodernism, 87 mi-a venit o idee mai frumoasă decât cuvântul nemțesc - rog dl tipograf la o atenție sporită - Bewusstsseinsge-gănstăndlichkeit, și anume să combin convenabil câteva cuvinte cu câteva cartoane colorate (aș putea scrie și eu "Alphabetical Africa", n'est-ce pas?) și să scriu, deci, șapte începuturi de articol pe spatele celor șapte vederi rămase. Două obiecții, care ambele se vor dovedifallacies, cum ar zice marele Matei (Călinescu), rotunjesc deja
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
epoci. Confruntate cu documentele cele mai puțin mediatizate și luate-n considerare, jurnalele intime, memoriile, scrisorile etc, prefabricatele pe care le primim își arată precaritatea, tendențiozitatea și-n ultimă instanță falsitatea. De fapt, trecutul nostru cultural este în întregime de carton. Reconstruirea și remodelarea continuă a trecutului nu e doar o operație politică, pusă-n practică de regimurile totalitare, ci și una culturală, cu care ne întîlnim zi de zi. Dac-am pica deodată, prin cine știe ce procedeu SF de manipulare a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
capriciile lui Piranesi, scrierile vechilor maeștri au ajuns la noi grav și iremediabil știrbite, dărăpănate, obscurizate de șuierul timpului. în baladele sale, Doinaș nu a imitat edificii întregi și strălucitoare, ci a construit ruine măcinate de vreme, decoruri butaforice cu cartonul mucegăit, statui cu nasul și degetele de mult pierdute. Criticii care au interpretat poemele sale ca fiind balade genuine "reînviate", cu forma lor, cu apartenența lor la clasicism sau romantism, cu feelingul lor specific, s-au lăsat înșelați de aparențe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scândură proaspătă, dar tocmai prin asta poemul e actual și ne seamănă, căci la fel sânt scufundate într-o creație ironică, la mâna a doua, Odradek al lui Kafka, manechinele lui Schultz, fantoșele mascate ale lui Radu Pe-trescu, Leipzigul de carton al lui Mircea Horia Simionescu, pâinea umplută cu câlți a lui Cristian Popescu. Doinaș a fost, într-un mod straniu și ironic, un mare poet într-o epocă în care a fi un mare poet nu mai este, pur și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ușa metalică. Am deschis și a intrat Călin ud fleașcă, neras, cu ochii puțin injectați, cu o pălărie șiroitoare care-l făcea să semene cu camionagiul din "Cinci seri". Era băut, dar în nici un caz beat. Avea în mână un carton cu șase cutii de bere. Nu-mi venea să cred. Mă simțeam chiar ca într-un film rusesc. S-a descotorosit de jacka și de pălăria ude și ne-am instalat în living, cu luminile aprinse. Mi-am tras un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Eminescu, cel în trunks, din fața Ateneului, lamentabil transformat de taxidermiștii spiritului într-un Crist român. 155 "Bucla" este organizată ca o biografie, mai mult, ca o apologie a personajului central, Nea Gică, și ca o monografie a lumii lui de carton și poleială, lumea ca frizerie. In prima jumătate a cărții ne mișcăm în gratuit și derizoriu, ca într-un film de desene animate cu episoade în care apar mereu aceleași personaje în situații diferite. O mahala dimoviană, nostalgică, un stadion
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
statului, școala, poliția, justiția etc. au mai degrabă o atitudine punitivă față de comunitatea romilor, ceea ce nu duce decât la agravarea situației. Țiganii ocupă azi, în orașe, toate locurile unde n-ar locui nimeni: ruinele abandonate din centru și bordeiele de carton și tablă ondulată de la periferii și de pe maidane. Am trecut de multe ori pe lângă case gata să cadă la orice rafală de vânt. Cât de mult m-a emoționat cîte-o lumină la etaj, filtrată prin hârtia veștedă ce acoperea o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ducă, și mă trezesc că-mi pierd echilibrul În pantofii aceia incomozi și mă redresez, mă Întorc și o iau pe vechea scară până În stradă. Afară pe trotuar e foarte frig și complet pustiu. Mă uit la o cutie din carton Învelită În staniol, cu niște resturi de mâncare rămasă Înăuntru. Cineva s-a pișat pe resturile alea, iar orezul plutește Într-un mic bazin Înghețat de urină. Mă Îndepărtez. Frigul mi se strecoară În oase cu fiecare pas făcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta a fost o greșeală să folosesc verbul a Însuși. Din motive evidente ar fi fost mai bine a fura. — N-am vrut să spun asta... se scuză vaca bătrână și proastă. Dă Înapoi, scofâlcindu-se ca o cutie de carton tare Într-un foc dintr-o pubelă, micșorându-se Înainte de a exploda În flăcări. În curând o să ne ofere și compensații finaciare pentru că ne-a supărat. Pedalează Înapoi, bulangioaică rablagită. Îmi place să mă-nnebunesc. — Dacă aș putea să continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta enervată să se beșe și să se cace pe coridor și mă Îndrept către biroul lui Ray În D.S. Când ajung la D.S., Îl găsesc acolo pe Clell cu o sticlă de șampanie din care toarnă În pahare de carton. Îmi dă și mie unu. — Ce se sărbătorește? — Am primit cel mai mișto cadou de Crăciun Bruce, transferul de la Criminalistică la Circulație. Anticipând ce-o să zic, continuă: — Da, o să Împing de colo-colo un pix Într-o slujbă plictisitoare, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Maisie, ridicându-se de pe scaun și Îndepărtându-se. — Ce mai femeie-i Maisie, nu? zâmbește Ray. Un personaj adevărat. — Mda, sigur. Nu așa merge treaba cu femeile Ray, Îi țin eu o predică Înțeleaptă. Femeile sunt ca un ambalaj de carton: nui important ce ien iele, chestia esențialăi să le ții dopurile deschise. Să nu uiți niciodată asta, Îi zic eu. Vizita are un efect neașteptat. — Ea e Claire, ne prezintă Maisie unei păpușici. Noua curvă a lui Maisie e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Caragiale străvechi prieten și todeauna supus al regilor creațiunii, privește imensul lor carnaval, vasta lor mascaradă. Iată-i, fiecare cu coroana și sceptrul său de pietre scumpe, măcar de lemn și ciobulețe de sticlă colorată, dacă nu nici atât, măcar de carton și peticele de hârtie văpsită. Între ei nici unul mai mare: toți egali de suverani! Vezi ce splendid cortej și ce larmă haotică, în care nu se mai distinge nici o figură și nici un glas, în care nu mai poți ști cine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fost, în ochii occidentalilor, minoră: dotarea armatei cu noua pușcă Enfield. Aceasta se încărca tot pe la țeavă ca modelul mai vechi scos din dotare, dar pentru a o încărca soldații trebuiau să rupă cu dinții un capăt al cartușului de carton pentru a putea turna praful de pușcă pe gura țevii. Or, se spunea că respectivele cartușe fuseseră unse unele cu untură de porc, altele cu seu de vacă. Cum hindușii nu consumă vacă (considerată un animal sacru), iar musulmanii nu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de superioritatea "sugestivă" a pancartei scrise asupra decorului. Niciun decor, nicio figurație, nu ar reda "armata poloneză în marș prin Ucraina")". El cere ca accesoriile să fie hotărât false. Pentru calul lui Ubu, el imaginează "un cap de cal din carton pe care și l-ar atârna de gât, ca în vechiul teatru englez, pentru cele două scene ecvestre, orice fel de detalii care erau în spiritul piesei, pentru că am vrut să fac un "guignol", îi scrie el lui Lugné-Poe, la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
agreabilă și i se părea chiar greu să vorbească rațional până nu dădea pe gât prima cafea a dimineții, le zâmbi în chip de salut altor angajați ai firmei pe măsură ce i se alăturau în fața lifturilor, toți înarmați cu pahare din carton impermeabil de cafea. (Firma avea automate de cafea la fiecare etaj, dar toată lumea, inclusiv Darcey, era de acord că aici cafeaua avea un gust de noroi și că era mult mai bine să îți cumperi un pahar de la cafeneaua italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai ales la ora două dimineața, dar mai bine își păstra capul pe umeri. Se lăsă în genunchi și culese diversele facturi și broșuri pe care le îngrămădise pe birou în ultimele două săptămâni. Apoi nimeri o bucată mică de carton și își dădu seama că era lozul pe care i-l trimisese Nerys de ziua ei cu câteva luni înainte. Nu se obosise niciodată să-l răzuiască, pentru că era convinsă că n-o să câștige nimic. Poate că astă-seară am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
De când cu originala economie de piață, mulți au pauperizat așteptând, aprovizionarea cu pere.. .mălăiețe ! 17. Portretul redă cu mare fidelitate trăsăturile fizice dar și pe cele morale, deoarece maestrul, într-un moment de inspirație, l-a desenat direct pe un carton...asfaltat! 18. Politicianul a învins și în aceste alegeri, având în spate o strălucită carieră...de piatră ! 19. Ce tentație! Friptă haiducește și cu usturoi din belșug, o pulpă mare...de pară ! 20. Lihnit de foame, nu te satură o
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de lângă piața chibrit 3 noiembrie 2011 Scenă ultimul reflector clipește obosit într-un colț al decorului a împietrit un poștaș cu mustață stufoasă odată aducea pensia de două ori pe zi (la matineu și seara) fluiera romanțe în fața porților de carton poate că acest personaj ambiguu rămâne doar o iluzie definitivă așa cum e viața însăși atunci când numeri vise ca pe niște ani ne dor imposibile reîntoarceri nimic nu mai vine înapoi mersul înainte lasă genunchilor doar dreptul de a pocni reumatici
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Ai lui Six erau buni de dat la „Ajutorul de iarnă“, care e Organizația Național-Socialiștilor pentru Bunăstarea Poporului, acolo unde Îți trimiți toate hainele vechi. Numai că, oricum, pantofii nemțești nu sunt prea grozavi. Pielea din „Înlocuitori“ este ca un carton tare; exact ca și celelalte surogate, carnea, cafeaua, untul și hainele din „Înlocuitori“. Revenind Însă la Herr Six, nu mi s-a părut a fi genul de om atât de lovit de suferință Încât să doarmă Îmbrăcat. Nu; am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puternic făcut de Încuietoarea cilindrică atunci când zăvorul se izbi În broască. Două uși batante cu geamuri ca niște hublouri dădeau Într-un coridor lung, puternic luminat, În care de o parte și de alta erau aliniate grămezi de cutii de carton. În capăt era un lift, dar nu se putea folosi fără a-i atrage atenția paznicului. M-am așezat jos pe trepte, mi-am scos pantofii și șosetele și mi le-am pus la loc În ordine inversă, cu ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se restrânge considerabil la câteva, aceleași cuvinte. Trăiești zile în șir într-un poem de Constantin Acosmei : (stau lungit pe burtă în patul cu arcuri după un paravan făcut dintr-o pătură la o veioză făcută dintr-o cutie de carton - din când în când îmi înghit saliva) dar spui și mai puțin : înghite ! sau citești obsesiv un poem de Manasia și începi să cauți legături cu viața reală : ai putea îmbrăcat în toga cea albă/ să te răzbuni/ și să
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
un macho, nu mă supărați, domnilor!... Exemplele care se dau de obicei păcătuiesc prin caracterul lor prea pitoresc. Unealta pe care am văzut-o mânuită împotriva junglei e o armă de temut la mânie. La ceremonii ea nu e de carton și, se zice, n-ar fi rare cazurile când duelurile ceremoniale se sfârșesc cu urechi tăiate sau chiar cu accidente mortale. Dar a reduce "machismul" la atât înseamnă a vedea în el ceva exotic, în vreme ce, în viziunea mexicanilor, Socrate însuși
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
obținuse cel mai mare punctaj la un test de inteligență pe care ni-l dăduseră în laboratorul de chimie, niște cartonașe care trebuiau completate în succesiune logică, test la care eu ieșisem ultimul, căci mă mulțumisem să scriu pe marginea cartoanelor câte un vers din Tza-ra, din poemul cu pescarii care se-ntorc cu stelele apelor în mâini. Un cretin foarte inteligent acest Savin. Acum purta un soi de pulovăr subțire, pe gât, care-i dădea un aer de scriitor, sau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
strâmbe. Pielea, galben-verzuie, deja ofilită. Nici o femeie nu avea să facă, împreună cu mine, ceea ce făceau cele din fotografiile colorate. La treisprezece ani găsisem în vechea și rablagita bibliotecă a părinților mei o carte de educație sexuală, cu coperți mizerabile de carton verzuliu, scrisă de o RDG-istă, probabil domnișoară bătrână, pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric și dulceag, ca de duet de operetă. Accentul era pus pe dragostea și respectul dintre soți, se broda la nesfârșit, cu voluptate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]