3,053 matches
-
baza religiei stă o temă (principiu ce nu poate fi stabilit ca general valabil), atunci este teama de a pierde ceea ce pe treapta respectivă dă valoare vieții. Principiul existenței valorii se află la baza oricărei religii așa cum, de exemplu, principiul cauzalității stă la baza rațiunii umane practice, atunci cînd caută să-și îndeplinească dorințele sau cînd, în cazul unor evenimente neobișnuite, încearcă să afle, involuntar, ce s-a putut petrece mai înainte. Și pe cît de puțin are nevoie rațiunea umană
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
practice, atunci cînd caută să-și îndeplinească dorințele sau cînd, în cazul unor evenimente neobișnuite, încearcă să afle, involuntar, ce s-a putut petrece mai înainte. Și pe cît de puțin are nevoie rațiunea umană să cunoască principiul abstract al cauzalității sau să știe ce se află într-însul, la fel de puțin are nevoie conștiința religioasă să cunoască principiul abstract al existenței valorii, consecințele acesteia și problemele pe care le pune.Doar experiența poate decide în ce măsură se menține înclinația de a păstra
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se exclud, apropieri neîngăduite - dacă posibilitatea și legitimitatea împreunării lor o căutăm pe suprafețele liniștite ale logicii obișnuite. Sunt însă și altfel de logici; există o logică a instinctului, există una a pasiunii. Bănuim un determinism al furtunei, închipuim o cauzalitate a valului. [...] O Casandră dublată de o analistă. D-na Papadat-Bengescu pornește oricând de la una din numeroasele contingențe ele vieții. Un gest, o privire, nemișcarea chiar, îi dă prilejul de a săpa în adâncime, adânc, până la ultimele straturi etice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
și pedepsele corporale trimit spre mâini, prin care se făceau adesea și verificările jurămintelor. De asemenea, prin selectare și aranjare a termenilor, ființele umane se informează despre spațiul parcurs și despre ordinea folosită (aici, întrebările: de unde, încotro) și despre o cauzalitate nedeterminată, enunțată de întrebarea despre necunoscut, adresată spre cititorul necunoscut, care percepe succesiunea ghicitorii inițiatice (cine întreabă și cine primește informația despre mâini). Contemplatorul a înscris prin mâna sa (gest) o informație din aforisme, dar simplul fapt că selectat-o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
considerate costuri comune: -cheltuielile de administrație ale sediilor; -cheltuielile de administrație regională și centrală; -costuri de întreținere și de capital în legătură cu instalațiile (altele decât infrastructura). Acestea trebuie imputate la nivelul cel mai scăzut posibil, punând în evidență o legătură de cauzalitate directă. 5. Costuri de infrastructură (nivel 4) în afara cheltuielilor de infrastructură propriu-zise (instalații fixe), aceste costuri cuprind și cheltuielile de exploatare a acestei infrastructuri: -întreținerea infrastructurii; -cheltuielile de capital privind infrastructura; -exploatarea infrastructurii (mișcare și securitate); -administrarea infrastructurii. 6. Calculul
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
producției finite și mărirea artificială a profitului obținut de unitatea patrimonială. în literatura de specialitate mai sunt prezentate și alte principii ale contabilității de gestiune și calculației costurilor, dintre care amintim: principiul documentării, principiul calculației unice, principiul eficienței calculației, principiul cauzalității, etc. III.5. Identificarea și repartizarea cheltuielilor Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor folosește procedee ce fac parte din sfera calculului matematic (operațiuni simple aritmetice, algebrice, grafele și modelarea matematică). Dintre procedeele utilizate, amintim: *Procedee de determinare și delimitare a
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
j reprezintă felul cheltuielilor de repartizat; IQ reprezintă cantitatea realizată din produsul i. III.5.2.2. Procedeul suplimentării Se poate vorbi de o formă clasică a procedeului suplimentării, ce presupune stabilirea unui criteriu convențional ce asigură un raport de cauzalitate cu cheltuiala ce urmează a fi repartizată. Cronologic, lucrările care se efectuează vizează: *stabilirea unui element comun pentru toate produsele, lucrările ori serviciile prestate și pentru care se calculează costul, dar diferit ca mărime; *calculul coeficientului de suplimentare ca un
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
mai sus, formula de calcul aplicându-se întocmai. Varianta suplimentării prin coeficienți multipli întrucît cheltuielile indirecte de repartizat diferă în funcție de natura lor, apare necesitatea folosirii mai multor coeficienți de suplimentare. Pentru aceasta se aleg criterii de determinare pe bază de cauzalitate pentru fiecare tip de cheltuială indirectă (simplu sau dublu indirectă). Exemplu: Presupunem că o unitate patrimonială organizată în trei secții de producție înregistrează cheltuieli indirecte în următoarea structură: -cheltuieli cu amortizarea clădirii în care funcționează cele trei secții = 8.000
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
a cheltuielilor de prelucrare în următoarele categorii: Cheltuieli imputabile; Cheltuieli neimputabile. Diferența dintre aceste două categorii de cheltuieli de prelucrare rezidă în faptul că primele se pot repartiza asupra operațiilor sau produselor fabricate pe baza unor criterii stabilite după principiul cauzalității. Cheltuielile neimputabile sunt reprezentate de acea categorie de cheltuieli de prelucrare pentru care nu se găsesc criterii logice de repartizare, ele nefiind luate decât în calculul costului unitar. Caracteristică acestei metode este neadmiterea clasificării cheltuielilor în directe și indirecte, ci
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
în cadrul prelucrării prin 3 operații (Opi) și 3 produse (Prn), ca în tabelul 75. Avantajele metodei de calculație Georges Perrin, se caracterizează astfel: Permisivitatea calculării cu mai mare exactitate a costurilor prin folosirea de chei de repartizare fundamentate pe principiul cauzalității; Stabilitatea în timp a G.P-urilor (5- 6 ani), Controlul activității și furnizării informațiilor pentru factorii de decizie se realizează cu mai multă acuratețe. Cu toate avantajele enumerate, se pot evidenția și anumite limite ale metodei dintre care enumerăm
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
în conformitate cu valorile evangheliei, chiar dacă societatea actuală înglobează numeroase valori "ne-prietene" Bisericii, precum: individualismul, egoismul, consumismul etc.98. La toate problemele contemporane, Biserica a oferit modele și seturi de valori, răspunsuri și exemple. Preocuparea manifestată pentru mass-media are o dublă cauzalitate: în primul rând, deoarece fenomenul mass- media 99 care are multiple implicații și influențe în toate planurile vieții umane a reprezentat în sine o realitate a modernității față de care Biserica a trebuit să se pronunțe, să o definească și să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
relativ restrâns de poli de dezvoltare. Regiunile dezvoltate au tendința de a trimite spre celelalte zone activitățile nedorite (ineficiente, cu tehnologii depăpșite). Migrația populației către aceste regiuni antrenează depopularea zonelor slab dezvoltate. Toate acestea favorizează accentuarea disparităților regionale. Conform modelului cauzalității circulare și cumulative dezvoltat de Gunnar Myrdal (1957), procesul devine cumulativ, adica în timp ce unele zone se dezvoltă continuu, alte devin din ce în ce mai sărace, creându-se un gol între centru și periferie. Modelul centru - periferie a lui John R. Friedmann (1966) oferă
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
Conform legilor statistice, ,,fenomenele studiate de statistică au caracter de masă și sunt caracterizate prin variabilitate.” [Jaba, E., 2002, p.5]. Rolul statisticilor regionale este de a studia aceste fenomene de tip colectiv la nivelul anumitor regiuni, analizând raporturi de cauzalitate care generează fenomene tipice, univoc determinate și fenomene multicauzale ce implică relații multiple de interdependență, ,,a căror dimensiune și structură pot fi delimitate în spațiu și timp” [Tacu, Al.P , n.c., 2003]. Cercetarea statistică regională ,,vizează caracteristica cantitativă și
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
pretexte pentru desfășurarea acțiunii. Cu toate că momentele intrigii ne sunt dezvăluite dezordonat, cronologia există și se impune. Autorul nu o violentează, dar nici nu respectă redarea ei tradițională, dezvoltarea dinspre trecut spre viitor. Axa temporală nu mai e o justificare a cauzalității, nu mai ordonează acțiunea. Din contră, autorul construiește cu migală o acțiune răvășită, o cronologie alambicată. Personajul central, unicul pe care trebuie să facem efortul să-l înțelegem, gândește după legile inteligenței lui, care distrug orice tipar, orice ordine, orice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
textului. Una din plăcerile esențiale ale narațiunii este peripetia, o desfășurare surprinzătoare dar și convingătoare în același timp, ceea ce se potrivește cu experiența noastră vie, care ne învață că deși viața e în esență imprevizibilă, ea e condusă de o cauzalitate. Frank Kermode a scris foarte bine despre această chestiune în The Sense of an Ending. Un aspect al științei de a nara e să maschezi dovezile care, retrospectiv, îți vor face surprizele să pară convingătoare atunci când se produc. Textul romanțios
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cardano, 1501 - 1576). El este considerat unul din marii savanți ai Renașterii căruia i se datorează rezolvarea ecuațiilor de gradul 3. în 1560, aprofundând studiul urechii, detectează percepția osoasă a sunetului și susține posibilitatea educării surdo-muților. Preocupat de natura și cauzalitatea criminalității, Cardanus conturează o concepție psihiatrică asupra acesteia, delimitând nevrozele în psihopatologia generală. În 1536, distinge erupția de tifos de alte erupții ca cea din rujeolă și depistează cauza transmiterii tifosului, prin paraziți. Fracastoro îl va completa. De asemenea ideea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îndrumarea căruia activitatea de cercetare s-a efectuat asupra: difteriei, scarlatinei, malariei și infecțiilor streptococice. Către sfârșitul secolului XIX, Gheorghe Marinescu (1863 - 1938) se afirmă pe multiple planuri, tematic sugerate și de lucrările: Materia, viață și celulă (1914), Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei (1938), prin care filosoful G. Marinescu atestă realitatea cauzalității fenomenelor și a determinismului, ca și cea a evoluției naturale, ca lege a dezvoltării. Dar, înainte de toate G. Marinescu este prezent în tratatele de medicină modernă ca neurolog
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și infecțiilor streptococice. Către sfârșitul secolului XIX, Gheorghe Marinescu (1863 - 1938) se afirmă pe multiple planuri, tematic sugerate și de lucrările: Materia, viață și celulă (1914), Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei (1938), prin care filosoful G. Marinescu atestă realitatea cauzalității fenomenelor și a determinismului, ca și cea a evoluției naturale, ca lege a dezvoltării. Dar, înainte de toate G. Marinescu este prezent în tratatele de medicină modernă ca neurolog, citat printre savanții în domeniu, care susțin concepția neuronală inițiată de Wilhelm
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de auto reproductibilitate și creștere. Astfel dacă urmăm definiția dată vieții de biologi (proces ce posedă reproducere, variație și ereditate ) am putea vorbi de un univers ce se comportă ca un organism viu. Totodată, conceptul de ireversibilitate se leagă de cauzalitate în măsura în care gîndim că un fapt prezent este o consecință a unei interacțiuni anterioare plasate în trecut. Dar așa cum ne dezvăluie fizica cuantică și cosmologia, lumea trebuie reprezentată ca o rețea dinamică de relații între procese. Conceptele de spațiu și timp
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Diferența este că, în caz de îndoctrinare, autoritatea este impusă nu propusă. 4. A preda plecând de la prejudecăți. Prejudecata este o paradigmă ce comandă atitudini ulterioare: răspunsuri, obiecții, evaluări. Gândirea nu mai este ghidată de premise autentice, ci de o cauzalitate externă. Un învățământ bazat pe prejudecăți, de orice fel ar fi ele, este un învățământ tendențios. În acest caz îndoctrinarea se exercită asupra conținutului predat și nu a formei de predare. 5. A preda, pornind de la o doctrină ca și când ea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
O încercare timpurie de a evidenția legătura dintre aspectele demografice și atitudinea față de bani a relevat că banii au semnificații diferite pentru indivizi diferiți. Astfel s-au identificat șapte factori ai atitudinii față de bani, unul dintre ei fiind în directă cauzalitate cu genul, femeile considerau că banii sunt mai puțin importanți decât considerau bărbații. Sunt femei care consideră gestionarea baniilor mai dificilă decât ar considerau-o bărbații. În trecut, în societăți patriarhale femeile se bazau pe bărbați pentru suport financiar, fiind
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
și mai nobilă decât cronica: poezia tratează mai curând despre general, cronica despre particular." (cap. 9) Acțiunea nu este credibilă pentru spectator decât dacă este condusă de o necesitate internă, adică dacă faptele se înlănțuie după un principiu logic de cauzalitate. Spectatorul nu se simte avut în vedere decât dacă există un raport de cauză la efect între diferitele evenimente ale acțiunii. De aceea hazardul este exclus din scenă, în afară de cazurile în care spectatorul percepe, în spatele acestuia, o oarecare raționalitate. Aristotel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că sunt două tablouri." Ca și pictorul care, începând cu Renașterea, nu prinde decât scena cea mai marcantă a întâmplării pe care o ilustrează, autorul dramatic clasic nu va reține decât elementele care, legate între ele printr-o relație de cauzalitate, constituie un tot. Pictura și teatrul au urmat, din acest punct de vedere, aceeași evoluție. Din Evul Mediu până în Renaștere, s-a trecut de la fresca amplă care se dezvoltă în libertate pe zidurile bisericilor și palatelor, sau de la pânza unde
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca înlănțuirea diferitelor părți ale acțiunii să fie condusă de principiul cauzalității moștenit de la Aristotel. "Verosimilul", de acum înainte, nu mai are loc. Yvan Goll (1891-1950), care se simte urmaș al Suprarealismului, suprimă actul care face unitatea, și juxtapune scenele, care nu se mai înlănțuie în mod logic în Mathusalem, piesă din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse. Întrucât orice teleologie extra-umană reprezintă lucrarea în finit a spiritului infinit, faptul de a distinge din capul locului între destin și menire în cazul unei vieți individuale nu stă în puterea ființei conștiente finite. Despre menire nu se poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]