3,719 matches
-
ea? 16.40: Sunt mai calmă. Calmul femeii condamnate. Nu pot face absolut nimic. Băncile sunt Închise pentru că e sărbătoare. Nu pot să vând nimic până marți. Nu are rost să stric restul excursiei. Mă dau jos din una dintre ceștile care dansează ale Pălărierului Nebun, când remarc un bărbat de la coadă care Încearcă să-și dea seama cine sunt. E Martin, un vechi iubit. Cunoașteți senzația pe care ți-o induce vederea unui fost? O simt acum. Fantoma unei pasiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de bine mi-a mers fără el. Răz-gând Nu mă recunoaște. NICI MĂCAR NU MĂ RECUNOAȘTE. M-am schimbat oribil și m-am zbârcit și nu mai sunt atrăgătoare pentru un bărbat cândva obsedat sexual de mine. Peste ceața pastel a ceștilor care se Învârtesc, Întâlnesc privirea bărbatului, Îmi zâmbește. Nu e Martin. 20.58: Luăm trenul Eurostar să ne Întoarcem la Londra. Ben stă Întins pe mine, pe spate. Are genele lungi și mâinile Încă grăsuțe ca de bebeluș, cu gropițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
verbal al vieților copiilor, ritmul zilelor lor. Fac o grimasă gândindu-mă cât de puțin calificată aș fi eu să-i scriu lui Richard un astfel de raport. Pe pagina cu zilele de naștere e o pată de mărimea unei cești. Ceva uleios cu o crustă de făină. Pesemne, Jill făcea o prăjitură când a scris-o. Vreau să continui să citesc, dar mă Împiedică ochii Împăienjeniți de lacrimi. Iau În schimb ziarul Daily Telegraph și dau la pagina cu necrologuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că merită efortul. Când am urcat scările singură ca să mă așez la locul meu din sala de examen, am știut că pot s-o fac, numai să reușesc să rețin informația pentru cât mai mult timp. Să nu uit. O ceașcă de ceai bun. Și mă duc să fac niște sandviciuri, da? Cu șuncă sunt bune? Mama Își face de lucru cu ceainicul În bucătăria apartamentului. Mai degrabă un alcov decât o bucătărie, nu e loc decât pentru o persoană. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fier forjat ticsit cu ghivece de vălul miresei. O duc tare bine florile tale, Julie, spun eu. Încearcă numai să le omori, și tot or s-o ducă, Îmi răspunde Julie dând din umeri. Am niște ceai făcut, vrei o ceașcă? Steven, dă-ți jos picioarele de pe banchetă, a venit tanti Kath de la Londra. Steven, un băiețel arătos, Închis Într-un trup deșirat, Își târșâie picioarele spre mine să mă salute, cât timp aduce mama lui ceștile. Aduc vestea că soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ceai făcut, vrei o ceașcă? Steven, dă-ți jos picioarele de pe banchetă, a venit tanti Kath de la Londra. Steven, un băiețel arătos, Închis Într-un trup deșirat, Își târșâie picioarele spre mine să mă salute, cât timp aduce mama lui ceștile. Aduc vestea că soțul meu m-a părăsit ca dar pentru soră-mea, ca ofrandă de pace. Julie a crescut Îmbrăcată cu hainele mele, i-a tot auzit pe profesori comparând-o cu cealaltă fată a familiei, cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
probă. La ora 6, Momo a coborât În bucătărie, ținând ceva În mână. Am găsit asta În pat. Știi a cui e? M-am dus și am Îmbrățișat-o. —E Roo. E un membru al familiei. I-am dat o ceașcă de ceai pe care s-o ia cu ea În pat, apoi am urcat Împreună, și eu am intrat În camera lui Ben. Care dormea Încă profund. I l-am pus pe Roo lângă obraz. În foarte scurt timp, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
chem pe cineva de la pază. Mă întorc în cinci minute. A lăsat tava pe o măsuță de pe hol și a plecat. M-am uitat la ceas. Ora două. Obosită și slăbită, m-am prăbușit pe podea. Mi-am turnat o ceașcă de ceai ca să-mi omor timpul. Am luat o înghițitură. Grețos! Era călâi. Era absolut îngrozitor să fii singură cu o ceașcă de ceai rece, într-o liniște de mormânt, pe un coridor de hotel. Unde erau băieții de la pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am uitat la ceas. Ora două. Obosită și slăbită, m-am prăbușit pe podea. Mi-am turnat o ceașcă de ceai ca să-mi omor timpul. Am luat o înghițitură. Grețos! Era călâi. Era absolut îngrozitor să fii singură cu o ceașcă de ceai rece, într-o liniște de mormânt, pe un coridor de hotel. Unde erau băieții de la pază? Va trebui să cobor la parter, să dau singură de urma lor. Am pus ceașca înapoi pe tavă și m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
absolut îngrozitor să fii singură cu o ceașcă de ceai rece, într-o liniște de mormânt, pe un coridor de hotel. Unde erau băieții de la pază? Va trebui să cobor la parter, să dau singură de urma lor. Am pus ceașca înapoi pe tavă și m-am ridicat cu greutate. Buf! S-a auzit un zăngănit înfiorător de porțelan spart când tava, cu tot ce era pe ea, s-a izbit de podea. Am auzit un zgomot înăbușit venind din spatele ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
eu vreau să te știu așa cum ești, și abia acum te descopăr.) Aseară, de pildă, m-am urât cu patimă. Am spart niște vase în bucătărie, unul după altul. Ce stân gace pot fi! Mai întâi am spart deodată două cești albastre de porțelan, pur și simplu mi au scăpat din mână (eram cu gândul la o petrecere la care sunt invitată săptămâna viitoare), și pe urmă, în gestul reflex și zadarnic de a opri inevitabilul, am lovit cu cotul un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de a face orice, indiferent de urmări! Să te iei la trântă cu orice provocare și să biruiești! Nu vreau să dorm! Fă-mi o cafea! Eduard se duse în bucătărie și puse ibricul pe foc. Când se întoarse cu ceștile aburinde, o găsi pe Anda adormită. O înveli cu grijă, iar el se așeză pe un scaun, privind-o gânditor cum doar me. O contempla, examinând-o necruțător, ca pe un obiect. Era foarte frumoasă. Părea senină și inofensivă. De unde
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rămase în colțul lui în timp ce toată lumea se ducea să-i felicite pe logodnici. în cele din urmă, se duse și el, dădu mâna tăcut cu regizorul și o invită pe Anda la dans. Anda își tur nă coniac într-o ceașcă cu cafea, sorbi cu sete și îi spuse, cu ochii lucind: — N-am chef să dansez cu tine acum! Dacă ai ceva de spus, spune-mi! Paul, du-te și dansează cu Georgiana! Eduard dădu din umeri. — Nu mă deranja
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vezi că n-ai nimic în comun cu el? De ce graba asta? Vrei acum să te provoci chiar pe tine? o întrebă el pe un ton dojenitor, profitând de un moment de tăcere al ei, când trăgea o dușcă din ceașca de cafea cu coniac. — Știi ce, se rățoi ea dintr-odată, mă plictisești de-a binelea! în loc să te bucuri pentru mine, te-ai pornit să-mi faci morală! Ce-ar fi să-ți iei tălpășița și să te cărăbănești naibii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei de a se muta, se simțea bine în vechea locuință, dar Ion o convinsese atrăgându-i atenția asupra multiplelor avantaje pe care le oferea mutarea. Acum nu mai regreta deloc că acceptase ideea lui Ion. își turnă cafea în ceașca ei preferată, de porțelan albastru. Cafeaua se dovedi însă a fi neașteptat de fierbinte și doamna Ionescu scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
multiplelor avantaje pe care le oferea mutarea. Acum nu mai regreta deloc că acceptase ideea lui Ion. își turnă cafea în ceașca ei preferată, de porțelan albastru. Cafeaua se dovedi însă a fi neașteptat de fierbinte și doamna Ionescu scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chema menajera să vină și să curețe mizeria, iar ea, cu toate că își propusese să nu iasă azi din casă, va ieși. Va ieși, n-are încotro, va da o raită prin jur și poate va găsi la noul supermarket alte cești de cafea - pentru că acum va trebui să le arunce pe cele desperecheate. Sau nu, mai bine să le dea menajerei. Da, așa va face. Imediat ce vine menajera, îi va spune că-i face cadou ceștile despere cheate și o va
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
găsi la noul supermarket alte cești de cafea - pentru că acum va trebui să le arunce pe cele desperecheate. Sau nu, mai bine să le dea menajerei. Da, așa va face. Imediat ce vine menajera, îi va spune că-i face cadou ceștile despere cheate și o va lăsa în casă la curățenie, iar ea va pleca la cumpărături. Se privi gânditoare, neștiind cum să se îmbrace. Sportiv sau elegant? Alese până la urmă să-și pună o haină de blană trei sferturi peste
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă gândesc la programul meu de azi. Trase adânc aer în piept și-și aprinse o țigară mentolată. Fumă tăcută, așteptând să se încălzească bine cafeaua, să facă mici bulbuci vestitori de înfierbântare. Apoi și-o turnă cu grijă în ceașca de porțelan din noul set pe care și-l cumpărase de la supermarket. Un set foarte fin, cu toartă aurie. Se așeză la masă și sorbi alene din cafea, trăgând apoi cu sete din țigară. Cel mai minunat mic dejun! Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu-și mai găsea soțul cu capul pe perna de alături, simțea cum se așterne peste ea urzeala grea a unei învelitori inconfortabile. Era o chemare ațâțător respingătoare spre ceva ilicit și curios de îmbietor totodată. își umplu din nou ceașca de porțelan cu cafea și intră cu ea în sufragerie. Se așeză pe un fotoliu și își mai aprinse o țigară mentolată, studiindu-și în treacăt unghiile lungi, lăcuite într-o nuanță grena. în mod ciudat, simți în nări un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
controla de data asta, nu-i putea comanda să se destindă, să se lase pe spate și să închidă ochii. Dimpotrivă, îl simțea cum stă tensionat, ca pe ghimpi, aplecat ușor înainte. Privirea ei fixa măsuța pe care se afla ceașca de porțelan plină cu cafea, și toarta aurie a ceștii îi aduse aminte, din senin, de stiloul auriu cu care scrisese atunci compunerea la olimpiadă. Primise mai târziu o diplomă pentru acea compunere. O diplomă de mult uitată. Dar ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
destindă, să se lase pe spate și să închidă ochii. Dimpotrivă, îl simțea cum stă tensionat, ca pe ghimpi, aplecat ușor înainte. Privirea ei fixa măsuța pe care se afla ceașca de porțelan plină cu cafea, și toarta aurie a ceștii îi aduse aminte, din senin, de stiloul auriu cu care scrisese atunci compunerea la olimpiadă. Primise mai târziu o diplomă pentru acea compunere. O diplomă de mult uitată. Dar ce mult o emoționase pe atunci foaia aia de hârtie colorată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai tropăi!... Zâmbi, a doua oară, amuzat de faptul că episodul cu pisica i se punea lui însuși în seamă de către omologii lui pe linie profesională, de toți ceilalți directori ai Centrelor departamentale de domeniu. Din bucătărie, răsuna discret clinchenitul ceștilor de Sèvres, moștenire de la un străbunic armean, pe care Zoe le manevra pe tavă, pentru rânduiala matinalei cafele. Le scotea pe rând, în fiecare dimineață, din bufetul străvechi, sculptat în lemn de trandafir, unde ședeau la un loc cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întregi de chef. Trezirea din vise se petrecu în freamăt melodios de cascadă, pe care îl producea șuvoiul de la robinetele aurite și tălăzuirea apei parfumate din cada de marmură a toaletei mari. Melanie reapăru purtând ea însăși o tabla cu ceștile de cafea puse în rând, lângă chiseaua cu miere de albine și lingurițe strălucitoare. Rosti cu glasul dulce al unei mămici, care-și trezește pruncul să meargă la grădinița de copii: Cocoșel, e timpul să ne jucăm frumos! Curând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din naturalețea acestora nu se păstrase în felul de a se machia al femeilor moderne? După încă o lulea terminată în fum albastru de reverii, pe când doamna aducea pentru oaspeții din spațiosul living al vilei în stil texan tava cu cești de porțelan de Sèvres, revărsând din ele ademenitoarea aromă a cafelei arabe, esențiala amintire pe care o căuta de atâta vreme începu să i se deslușească în fața ochilor. Apărea ca o referire rezumativă la preistoricele umbre ale animismului, care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]