3,131 matches
-
și am găsit locul în zid pentru a intra în ceta- tea galului Monsiro Dimpo. Nici terminarea fioroasei palisade cioplită, nu m-a în-duplecat și nu m-a înfricoșat anul trecut. După ce am luat-o, am făcut o beție. Toată ceata murdară de glod a ieșit afară să se culce. Ne-am ogoit și ne-am culcat într-o liniște de mormînt sub cerul liber(clar de lună). Ne-am trezit brusc toată ceata pen-tru că ningea. Am fost goniți dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
luat-o, am făcut o beție. Toată ceata murdară de glod a ieșit afară să se culce. Ne-am ogoit și ne-am culcat într-o liniște de mormînt sub cerul liber(clar de lună). Ne-am trezit brusc toată ceata pen-tru că ningea. Am fost goniți dar nu puteam certa sau jigni luna! Caută pe Tegotei să ceară satelor geților să coase și să strîngă cît mai multe togi noi. După dezgheț, apele au crescut și am dat bărci oamenilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
-i fie soață lui Octavian iar fiul lui Cotizo să o ia de nevastă pe fiica lui Octavian. Pentru a-și vedea nata, fiul lui Cotizo plea-că la Roma(T 47) dar pe drumul de întoarcere este atacat de o ceată de lifte iar o săgeată îl rănește rău în piept. Este adus pe corcie pînă acasă și imediat moare. Cred că vicleanul Octavian a pus la cale această mișelie a uciderii fiului lui Cotizo pentru ca alianța să fie anulată. Dacă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
din Eleusis în-ființat după Pausanias, de către hiperboreeni, adică geții din nordul Istrului care erau vecinii poetului. Rufus Festus spune că Eumolpiada era vechea denumire pen-tru orașul macedonean Philipopolis.Pontice lll, 2 ,, Aici vă cunosc acum și sauromații și geții, iar cetele de barbari laudă un astfel de curaj. Cînd acum de curînd am adus vorba despre cinstea noastră(căci am învățat să vorbesc în limba geților și a sarmaților) un oarecare moșneag ce se găsea din întîmplare în acea mulțime, la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
zvâcnesc cu adevărat liric doar incidental. Când motivul religios devine prilej de retrăire a unor emoții din altă vârstă, lirismul este autentic, însă emană nu atât din religiozitate, cât din candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
regăsite în alte sate. În cadrul cercetării de teren realizate noi 97,3% din respondenți afirmă că mai există în satul lor tradiții și obiceiuri din strămoși, pe care oamenii le păstrează în continuare, amintind: * obiceiul de Sf. Ion 54,6% * cetele de feciori 15,7% * colindele de Crăciun 11,4% * dansul și cântecul popular 5% * obiceiurile de Bobotează 4,3% * portul popular 1,3% Cea mai cunoscută sărbătoare a Tălmăcelului (Udatul Ionilor) se păstrează și astăzi, dar locuitorii evocă nostalgic și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
exprimării prin tradiții, acestea fiind un mod de interrelaționare și comunicare în sat. Sărbătorile de iarnă. Ineditul și unicitatea culturii populare a Tălmăcelului se manifestă cu precădere în cadrul sărbătorilor de iarnă. Ele debutează la Sfântul Nicolae, cu constituirea celor două cete de feciori (cei ce au făcut și cei ce n-au făcut armata) și a stelarilor (copiii din clasa a șaptea). Obicei extins în toată Țara Oltului și nu numai (Herseni, 1997), cetele de feciori au o organizare puțin diferită
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
la Sfântul Nicolae, cu constituirea celor două cete de feciori (cei ce au făcut și cei ce n-au făcut armata) și a stelarilor (copiii din clasa a șaptea). Obicei extins în toată Țara Oltului și nu numai (Herseni, 1997), cetele de feciori au o organizare puțin diferită în satele Mărginimii. Mai mult, cetele din Transilvania prezintă o asemănare etno-culturală puternică cu cele din Moldova. Ceata nu este doar un fenomen cultural, ci ea reprezintă, în opinia lui Herseni, afirmarea unor
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
făcut și cei ce n-au făcut armata) și a stelarilor (copiii din clasa a șaptea). Obicei extins în toată Țara Oltului și nu numai (Herseni, 1997), cetele de feciori au o organizare puțin diferită în satele Mărginimii. Mai mult, cetele din Transilvania prezintă o asemănare etno-culturală puternică cu cele din Moldova. Ceata nu este doar un fenomen cultural, ci ea reprezintă, în opinia lui Herseni, afirmarea unor valori sociale, culturale și pedagogice, a coeziunii comunitare, a comunicării și comportamentului moral
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din clasa a șaptea). Obicei extins în toată Țara Oltului și nu numai (Herseni, 1997), cetele de feciori au o organizare puțin diferită în satele Mărginimii. Mai mult, cetele din Transilvania prezintă o asemănare etno-culturală puternică cu cele din Moldova. Ceata nu este doar un fenomen cultural, ci ea reprezintă, în opinia lui Herseni, afirmarea unor valori sociale, culturale și pedagogice, a coeziunii comunitare, a comunicării și comportamentului moral. Fenomen cultural aflat în disoluție azi, după unii autori (Gangolea, 1995), el
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
după unii autori (Gangolea, 1995), el reprezintă totuși una din manifestările complexe din sfera socialului și etnograficului și poate unul din ultimele obiceiuri, care presupun manifestarea întregii comunități, sau a unei părți a acesteia, păstrate. În Tălmăcel, până în ajunul Crăciunului, cetele își definitivează organizarea și își stabilesc rolurile și repetă repertoriul de colinde. În Ajunul Crăciunului, merg la colindat. Stelarii încep colindatul în dimineața zilei de Crăciun. Cea mai cunoscută însă prin unicitatea și originalitatea ei, este Sărbătoarea Ionilor (Udatul Ionilor
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
prin unicitatea și originalitatea ei, este Sărbătoarea Ionilor (Udatul Ionilor), al cărei renume a depășit de mult timp granițele Mărginimii. Ea constituie și un prilej de reîntâlnire a fiilor satului. Pregătirile încep din a doua zi de Crăciun. Feciorii din ceată se pregătesc pentru a deveni călărași în ziua de 7 ianuarie. În dimineața acestei zile se împodobesc caii și carul (carele) cu "țoale și chindeie" și de asemenea călărașii și fetele ce participă și ele la ritual. După terminarea slujbei
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
spre râu, pe lângă biserică, cobori în jos. No acolo se duce și se udă toți Ionii. Îi ia pe sus, îi duce și-i înmoaie cu picioarele în apă. După aia merg la cămin și continuă până târziu, fac jocul cetei. " (A.M., 56 ani Tălmăcel). "La Sf. Ion depinde de la an la an. Nu în fiecare an e la fel. Depinde și de leat, de ambiția băieților. Anul ăsta (n.n. 2003) o fost numa' un car. Mai demult erau două care
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de un singur membru al familiei, și doar în 1,5% din familii, acesta este îmbrăcat de toți membrii familiei. În ce privește tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă, și în Ludoș, ca în toată zona de sud a Transilvaniei, a existat obiceiul cetelor de feciori, care se pregăteau pe tot parcursul lunii decembrie pentru a colinda casele în Ajunul Crăciunului. În sat sunt încă cunoscute deși mai puțin practicate obiceiurile de căsătorie: tocmeala între părinți pentru a stabili zestrea, hora din curtea bisericii
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
2003 surprinde regretul oamenilor pentru dispariția acestor obiceiuri. Astfel, 45,1% dintre cei ce au răspuns consideră că în Ludoș există tradiții din strămoși și pe care oameni le păstrează în continuare, amintind printre acestea: * Colindele de Crăciun 21,2% * Cetele de feciori 10,1% * Dansul și cântecul popular 6,3% * Obiceiurile de nuntă 3,7% * Portul popular 1,5% La întrebarea " Cine mai respectă aceste tradiții?" răspunsurile sunt: toți oamenii (și bătrânii și tinerii) 47,3%, doar bătrânii 29,3
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
două sate, relevând diferențe mari între acestea). 52,1% din ludoșeni spun că au existat în satul lor tradiții care azi nu mai există (30,9% nu știu), amintind printre acestea: șezătorile (10,6%), hora de duminică (5,8%) și cetele (care nu mai sunt cum erau) (5,8%), obiceiurile de nuntă (5,3%), cântecele și jocurile populare (2,6%). Doar 8% din ludoșeni afirmă că există în satul lor obiceiuri care nu mai există în alte sate, cum ar fi
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și superioare drepturilor gospodăriilor alcătuitoare, drepturi exercitate printr-un organ de conducere numit obște. (Stahl, 1959) Sau, o altă definiție O formă de conviețuire socială, pe un trup de moșie, a unui grup biologic închis, deseori legat prin rudenie de ceată, trăind în gospodării familiale, asociate într-o obște, care are dreptul de a se amesteca în viața fiecărei gospodării, potrivit regulilor devălmășiei și conform mecanismului psihic al obștei pe bază de tradiție difuză. (Stahl, 1946) Devălmășia semnifică folosirea în comun
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de devălmășie. Există astfel mai multe tipuri de devălmășie: * Devălmășia absolută care apare în satul arhaic, un sat cu o obște democratic egalitară și cu o populație omogenă alcătuită exclusiv din băștinași (Iorga numea aceste sate genealogice), formând o singură ceată, închisă nebăștinașilor, cu o economie naturală. Folosirea trupului de moșie se face prin "stăpânirea locurească" fiecare familie are dreptul să-și creeze singură terenul prin defrișări, după puterile și nevoile ei, sub supravegherea cetei (fiecare familie are dreptul de a
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
aceste sate genealogice), formând o singură ceată, închisă nebăștinașilor, cu o economie naturală. Folosirea trupului de moșie se face prin "stăpânirea locurească" fiecare familie are dreptul să-și creeze singură terenul prin defrișări, după puterile și nevoile ei, sub supravegherea cetei (fiecare familie are dreptul de a tăia copaci din pădure oricând și oricât dorește). (Stahl, 1998: 13) Este un sistem de proprietate arhaic, despre care Stahl spunea în deceniul 40 că nu mai exista decât în Vrancea și a funcționat
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
presupune o "stapânire pe sumă de stânjeni" fiecare familie are o întindere de teren egală. * Devălmășia inegalitară apare în satul devălmaș umblător pe bătrâni, este un sat cu o obște în care s-au produs diferențieri de avere, alcătuit din cete multiple de neam și care au drepturi inegale asupra diverselor categorii de pământ, în funcție de avere. Este un sat în care au pătruns nebăștinași, iar economia este preponderent una de schimb. Devălmășia inegalitară este rezultatul creșterii populației și dezvoltării modalităților de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de exploatare a pământurilor, care au declanșat o serie de procese sociale, ce au schimbat modul de organizare al satului. În acest tip de sat, proprietatea asupra pământului se stabilește în funcție de apartenența la neam pentru a descuraja intrarea nebăștinașilor în ceată. "Pământul se împarte în atâtea părți câți strămoși întemeietori (bătrâni, moși) se presupune că au existat" (Stahl, 2000: 145). Iar aceste părți de pământ sunt împărțite în mod egal gospodăriilor alcătuitoare. Cu alte cuvinte, în devălmășia absolută, proprietatea asupra pământului
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a discuta astfel despre obștea sătească, organul administrativ al satului, cel care coordonează toate aspectele vieții acestuia economice, sociale, juridice. Obștea și implicit tipul de proprietate suferă transformări de-a lungul timpului, trecându-se de la obștea alcătuită dintr-o singură ceată de neam, cu drepturi depline asupra satului și care coordona întreaga viață a acestuia și până la forme sociale actuale, care aproape se golesc de conținut, ele nemaipăstrând aproape nimic din drepturile și îndatoririle de odinioară. Obștea nu este un fenomen
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Editura Științifică și Enciclopedică. Herseni, Traian. 1985b. Forme specializate de gospodărie, în Irimie, Cornel, Dunăre, Nicolae și Petrescu, Paul (coord.) Mărginenii Sibiului. Civilizație și cultură populară românească. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Herseni, Traian. 1997. Colinde și obiceiuri de Crăciun. Cetele de feciori din Țara Oltului (Făgăraș). București: Editura "Grai și suflet Cultura națională". Higley, John, Pakulski, Jan și Wesolowski, Wlodzimierz. 1998. Postcommunist Elites and Democracy in Eastern Europe. London: Macmillan Press Ltd. Hillery, G. 1955. Definitions of community: Areas of
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
atât pentru persoane cât și pentru obiecte, însă forma grup este cea mai apropiată de înțelesul noțiunii din psihologia socială. În sens de grup social, termenul are în țara noastră o circulație mai redusă, fiind întrebuințați termeni ca: colectiv, echipă, ceată. Același lucru se întâmplă și în alte țări pentru că termenul de grup nu are încă un sens bine stabilit pentru toți psihologii, sociologii,pedagogii. El cuprinde „ansamblurile sociale de talii și structuri foarte variate de la colectivitățile naționale până la bandele cele
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități sufletești și trupești, fiind apte pentru zugrăvirea monstruosului: mârșăvia, scârnăvia, trândăvia, gângăvia, gârbovirea, cîrnia, pleșuvia, curvia, năucia, prostia, tâmpirea. Altele trezesc ideea teroristă a invaziilor (gloată, grămadă, ceată, norod, pîlc), evocând calamitățile (potop, pojar, vifor, prăpăd, răzmeriță, răscoală, răzvrătire, pribegire) cu sonuri înspăimîntătoare (răcnire, hohotire, plescăire), sau trezind groaza infernală și escatologică (primejdie, taină, clătire, nălucire, prăpastie, beznă, iad). Cu puținele ungurisme apar notele unui grup imigrat făcând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]