66,018 matches
-
asemenea total În toată smerenia Sa dumnezeiască<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Scrieri I, Editura “Christiana”, București, 1999, p. 70 footnote>. Acest lucru Îl surprinde Sfântul Simeon Noul Teolog atunci când vorbește despre Maica Domnului ca Mireasă: „Asemănatu-s-a Împărăția cerurilor, Împăratului care a făcut nunți fiului său și a chemat pe mulți. De care Împărat vorbește, dacă nu de Însuși Tatăl Său și Dumnezeu? Și cui altcuiva a făcut nuntă, dacă nu Fiului Său Unul-Născut și Domnului Dumnezeului nostru Iisus
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
toată Iconomia de binecuvântări, ca un policandru cu șapte lumânări naintea Marelui tron dumnezeiesc pentru care toți Îngerii și sfinții te preamăresc”<footnote eroschim. Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 43 footnote>. Același autor continuă doxologia astfel: „Și ai la Ierusalimul cerului, grabnic ajutători, Pe toți cei ce sunt ai «lepădării de sine» fiii Tăi sârguitori, Toți cei ai cetelor de aschitei, de pustnici, de anahoreți, spița ta toată de duhovnici Înțelepți, ce au În grija lor comori de binecuvântare, toate cele
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
revelează cele Întâmplate la Cana Galileii (Ioan II, 3-10), când, la rugămintea Maicii Domnului, Mântuitorul săvârșește prima minune. Ca Maică a Domnului, ea este În cea mai mare apropiere de Fiul ei, astfel ea este persoana care face legătura Între cer și pământ și mijlocește Între om și Dumnezeu. Astfel, Maica Domnului este nădejdea tuturor creștinilor, este acoperământul și mângâierea oamenilor, este scăparea și mijlocitoarea Între oameni și Dumnezeu, pentru continua Înălțare a tuturor spre Dumnezeu. Ea e singura care nu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Așa că, cel mai Înalt mijloc de a slăvi pe Maica lui Dumnezeu e de a Întrebuința «imnul tăcerii». Aceasta nu Înseamnă răceală și lipsă de mare evlavie iubitoare, ci, dimpotrivă, cel mai adânc jar al inimii. Să cinstim pe Împărăteasa Cerului, urmând-o deplin În smerenie și supunere până Întru Încât să facem ceea ce și a făcut ea, ca să ne putem Învrednici de Înfierea ei. Fiii Maicii Domnului cunosc plinătatea rodnică și sacră a votului tăcerii. Îndeosebi ei sunt marea armată
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
rămân să-i țin de urât. - E încă lumină - i-am spus. Am dat la o parte perdelele. Eram în toiul lui august și prin fereastră se vedea încinsa câmpie lunară până la capătul celălalt al insulei, și soarele neclintit pe cer. - Nu de-asta - zise fratele meu. Mi-e frică să nu-mi fie frică. Totuși, când ajunserăm la masă părea liniștit, și-și dăduse silința să se dichisească cu atâta grijă încât merită o felicitare specială din partea doamnei Forbes și
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
patrie. Fulvia Flaminea, aproape plutind în aerul rărit parcă din pricina vocii, ne aduse după supă un grătar dintr-o carne albă ca zăpada, cu un miros îmbietor. Mie, care de pe atunci preferam peștele oricărei alte hrane de pe pământ sau din cer, amintirea aceea a casei noastre din Guacamayal mi-a mers la suflet. Dar fratele meu refuză farfuria fără să guste. - Nu-mi place - spuse. Doamna Forbes întrerupse lecția. - N-ai cum să știi, nici măcar n-ai gustat. Aruncă bucătăresei o
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
rog, care istorie a literaturii europene sau universale este făcută cu biografii, cu portrete, cu metafore critice. Am citit foarte atent, cu creionul în mînă, A history of Modern Criticism a lui Wellek, în 8 volume. Este o distanță de la cer la pămînt. Dar mi-a dat de gîndit: echivalentul lui Călinescu în critica internațională ar fi, poate, Faguet.(...) Știi de ce tratament se bucură însă Faguet în A History? Jumătate de pagină. Asta ar fi deci cota...". Bineînțeles, e reafirmată superioritatea
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești: vigilența lor de insomniaci responsabili e curată garanție; iar dacă fidelul electorat aude, cumva, noaptea vuiet de bombardiere (americane? engleze?), să fie convins că ei, și numai ei, le-au permis zborul pe cerul înstelat de deasupra patriei. Ce tot ai, domnule, cu Iliescu? sînt întrebat, jumătate glumă, jumătate serios. Și ca întrebarea să aibă și-un moț, urmează, de fapt, schepsisul ei: ești în criză de subiecte? nu mai poți picta? N-am
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
o perioadă de uitare, așa e, de exemplu, carne: folosit de Heliade-Rădulescu pentru a desemna trupul, el este reutilizat în poezie abia de Voiculescu sau Ion Barbu, căutători de vocabule inedite. Putem depista și cuvintele cu cel mai mare succes: cer, cenușă, cărare, drum, casă, ceață cîntec, clopot, cuvînt, dimineață, fîntînă, floare, foc, fum, dar nu și flacără, ș.a.m.d. Dicționarul, cu toate precauțiile necesare în fața unui instrument care nu-și propune și nici nu are cum fi exhaustiv, este
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
cu acela din basm, pentru că naratorul se întoarce acasă, în ciuda tuturor avertismentelor. Iar literatura pare să fie produsul acestui timp degradat, de restriște, de dinaintea împlinirii sorocului: "Și, până să deschid lada fatală, scriu acest text, scrijelesc această poveste, mărturisire. în ceruri, există cronicile akașiene: memoriile lui Dumnezeu, în care scrie totul. Poveștile noastre sunt crâmpeie din acele , atât cît ne îngăduie Dumnezeu să aflăm din ele și din marea taină a lumii." Vasile Andru, Cel mai îndepărtat paradis, Ed. Dacia, 2001
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
al piesei lui Mușatescu Titanic-vals, în care persoane angelice și pușlamale, vînători de zestre și mame denaturate, ambițioase vulgare și suflete resemnate se împacă sub semnul unui har, nu al unor eforturi sau combinații, și care le-a venit din cer, sub forma bunăvoinței Providenței". Superb! În treacăt fie spus, deși nu le-a trecut prin minte nici lui Zarifopol, nici lui Ralea, ideea înrudirii dintre Minulescu și Caragiale a dezvoltat-o G. Călinescu în Istorie, unde a văzut în Minulescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
ficțiune narativă etc. Cele două extreme mă atrag într-o mult mai mare măsură, adică, la un capăt, construcția abstractă a unor forme foarte solide și foarte complexe, iar la celălalt construcția minimală a detaliilor - o culoare, un obiect, un cer, o insectă, toată această muncă măruntă, făcută cu lupa, de auscultare a realului; iar la cealaltă extremitate, cum spuneam, acele mari construcții, acel soi de structuri pe care romanul le poate impune realității, care, ea, nu e construită într-un
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
licornă. Finalul exprimă tragedia despărțirii de orașul din inimă: "Mîine plec. Ultima seară la Berlin. Tot organismul meu pare un aparat dereglat. Groaza pe care o simt e groaza tribului african care a văzut într-o zi un avion pe cer și de atunci nu mai trăiește decît așteptînd să-l mai vadă o dată. Aștept telefonul lui. E ultima noastră întîlnire. Ochii îmi strălucesc de bucurie și în mine e un cîine care trage să moară." Rămîne orașul de hîrtie, orașul
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
că uneori pare lumea de pe pămînt? Vă garantez că e o falsă impresie. Este altă lume. Altă viață, alte personaje, altceva. La care eu am acces, citind. într-o noapte, acum cîțiva ani, mă aflam în Africa de Sud. Am privit, reflex, cerul. Era cerul pe care-l știam din copilărie, cînd îl cercetam curios, cu cărțile lui Flammarion în minte. Stelele scînteiau la fel. Constelațiile se grupau în figuri splendide. Spuma Căii Lactee îmi era nespus de familiară. Și totuși, unde erau Carul
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
pare lumea de pe pămînt? Vă garantez că e o falsă impresie. Este altă lume. Altă viață, alte personaje, altceva. La care eu am acces, citind. într-o noapte, acum cîțiva ani, mă aflam în Africa de Sud. Am privit, reflex, cerul. Era cerul pe care-l știam din copilărie, cînd îl cercetam curios, cu cărțile lui Flammarion în minte. Stelele scînteiau la fel. Constelațiile se grupau în figuri splendide. Spuma Căii Lactee îmi era nespus de familiară. Și totuși, unde erau Carul Mare, Steaua Polară
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
cu cărțile lui Flammarion în minte. Stelele scînteiau la fel. Constelațiile se grupau în figuri splendide. Spuma Căii Lactee îmi era nespus de familiară. Și totuși, unde erau Carul Mare, Steaua Polară, Venus? Și ce anume purtau stelele pe care le vedeam? Cerul emisferei sudice sub care stăteam perplex nu era cerul meu. Era la fel de adevărat și de uluitor, la fel de real în toate detaliile, dar era altul. Tot așa și cu ficțiunea din cărți, cu poveștile pe care ni le spun ele: aparțin
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
fel. Constelațiile se grupau în figuri splendide. Spuma Căii Lactee îmi era nespus de familiară. Și totuși, unde erau Carul Mare, Steaua Polară, Venus? Și ce anume purtau stelele pe care le vedeam? Cerul emisferei sudice sub care stăteam perplex nu era cerul meu. Era la fel de adevărat și de uluitor, la fel de real în toate detaliile, dar era altul. Tot așa și cu ficțiunea din cărți, cu poveștile pe care ni le spun ele: aparțin unei lumi paralele, poate însă singura adevărată, reală, fiindcă
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
Constantin Țoiu S-ar crede că pe vremuri în Europa se călătorea mult mai ușor (exceptînd mijloacele de locomoție) și că un scriitor ca Honoré de Balzac s-ar fi plimbat prin țările continentului nostru liber ca pasărea cerului. Cîtuși de puțin. În primul rînd, Balzac nu avea faima de astăzi. În al doilea rînd, birocrația nu a născocit-o secolul XX. În al treilea rînd... Dar să lăsăm faptele să vorbească. Traducem din cartea monumentală a lui André
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
neamurile Europei, cel danubio-carpatic, cu ascendență indo-europeană, ajunse, după o jumătate de secol de dominație atee și de cumplite experiențe economice dezastruoase, plus deceniul următor al "eliberării" catastrofale, deasemeni - la limita sărăciei, făcându-și din ce în ce mai des semnul crucii. Doar - doar cerul, barem, să se îndure, dacă nu programele politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca domnul Iliescu... Dacă și această prefăcătorie penibilă nu ajută... Sentimentele
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
nu arde atunci. Luând două buchete de lumânări, le aprinde din roua de lumină și strigă: „VENIȚI DE PRIMIȚl LUMINĂ!'' Deodată toate clopotele sună iar toată lumea este în extaz. Ți se pare că visezi! Lumea a primit Lumina Sfântă din cer! Mărire ție, Doamne! Mărire ție! Sfânta Lumină este un semn de îmbărbătare pentru creștinii ortodocși, care de-a lungul vremurilor au fost batjocoriți, dar lisus, în multa Lui bunătate, nu ne-a părăsit și nu ne va părăsi niciodată! Lumina
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
guști, fericit, dintr-o sticlă,/ simțind cum îți curge prin vene - în sensul invers/ al sîngelui - un alt sînge, o altă viață: lipsită întrutotul/ de umilințe și de neliniști, de obosesii și de amenințări,/ între care și plînsul înălțîndu-se spre cer, la amiază" (Nimic mai plăcut). Reacțiile actantului pot fi urmărite pe diagrama unor corespondențe amoroase. Lumii erotizate, acesta îi răspunde printr-o multitudine de dispoziții ce exprimă fluctuațiile afectului. Din suprapunerea peisajelor cu simțămîntul erotic - raportul nupțial dintre cer și
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
spre cer, la amiază" (Nimic mai plăcut). Reacțiile actantului pot fi urmărite pe diagrama unor corespondențe amoroase. Lumii erotizate, acesta îi răspunde printr-o multitudine de dispoziții ce exprimă fluctuațiile afectului. Din suprapunerea peisajelor cu simțămîntul erotic - raportul nupțial dintre cer și pămînt este mult grăitor - țîșnește un asemenea entuziasm auroral: "Cîntece. Psalmi. Te simți înaripat: atît de proaspăt/ și de sănătos este aerul. O cununie sacră, măreață/ între pămînt și cer. O minune să te trezești la ceasul/ acesta și
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Din suprapunerea peisajelor cu simțămîntul erotic - raportul nupțial dintre cer și pămînt este mult grăitor - țîșnește un asemenea entuziasm auroral: "Cîntece. Psalmi. Te simți înaripat: atît de proaspăt/ și de sănătos este aerul. O cununie sacră, măreață/ între pămînt și cer. O minune să te trezești la ceasul/ acesta și, în același timp, o povară: ți se umple inima/ de pofta de a trăi de-a pururi, așa cum se umplu fîntînile/ cu apă tulbure - adîncile fîntîni din noi -/ în timpul grăbitelor ploi
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l parafraza, un centru de comandă
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Arghezi. Al doilea registru al "celuilalt Pillat" e unul strict actual, optzecist, caracterizat de neastîmpărul ludic, de o deconvenționalizare a expresiei, alegru și "spiritual". Se simte contemporaneitatea cu Academia Cațavencu! El "corectează" transa contemplativului urcat pe acoperiș pentru a inspecta cerul, împiedică rătăcirea demersului la altitudini incontrolabile. Exemple: Nu e vorba, firește, de vreun maniheism teleportat în literatură" sau: "Un Pillat ce ține în buzunarul ascuns al subconștientului valorile ce-l vor impune mai tîrziu". Sau: "Poezia de tinerețe a lui
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]