4,544 matches
-
heavy metal-ului". Pe acest album este inclusă melodia "Mother North", cea mai cunoscută melodie a formației și "probabil cel mai mare hit black metal din ultimii 20 de ani". În 1997 Kveldulv părăsește formația, Satyr luându-i locul la chitară. Formația va rămâne un duo din acest moment, dar va apela frecvent la membri temporari atât pentru înregistrări cât și pentru concerte. În 1998 Satyricon a contribuit la tributul adus lui Darkthrone sub forma compilației Darkthrone Holy Darkthrone cu un
Satyricon (formație) () [Corola-website/Science/309510_a_310839]
-
epocă a muzicii cu mesaje subliminale. Muzica rock psihedelică împrumută uneori tehnici ale muzicii concrete; se fac experimente în acest sens mai ales în muzica de film. Se folosesc efecte de ecou, amplificarea suprasaturată (care duce la distorsionarea sunetului de chitară, orgă) ș.a. Părțile vocale au o scriere pe mai multe voci, în cele mai multe cazuri omofonă (ritmul coincide, doar înălțimile diferă), însă uneori și polifonică (cazul celebrei formații americane Beach Boys, dar și a românilor Sideral sau Phoenix). Forma muzicală este
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
numeroase evenimente și festivaluri importante din lumea metalului. Primele semne că formația urma să ajungă cunoscută au început în anul 2002, odată cu lansarea albumului Comalies, album care a atras imediat atenția mass-media. Cristina Scabbia (voce) Andrea Ferro (voce) Cristiano Migliore (chitară) Marco Biazzi (chitară) Marco Coti Zelati (bass) Cristiano Mozzati (baterie) Raffaele Zagaria Claudio Leo Leonardo Forti
Lacuna Coil () [Corola-website/Science/310442_a_311771]
-
festivaluri importante din lumea metalului. Primele semne că formația urma să ajungă cunoscută au început în anul 2002, odată cu lansarea albumului Comalies, album care a atras imediat atenția mass-media. Cristina Scabbia (voce) Andrea Ferro (voce) Cristiano Migliore (chitară) Marco Biazzi (chitară) Marco Coti Zelati (bass) Cristiano Mozzati (baterie) Raffaele Zagaria Claudio Leo Leonardo Forti
Lacuna Coil () [Corola-website/Science/310442_a_311771]
-
a primit recenzii bune și foarte bune din partea criticilor. "Site"-ul Lords of Metal i-a acordat 92 de puncte din 100; criticul Michiel Barten (Lords of Metal) a precizat: "„În vreme ce claviaturile și aranjamentele orchestrale sunt strălucite, după părerea mea, chitarele nu sunt îndeajuns de convingătoare. De la bun început, acest fapt e determinat de poziția dezavantajoasă în cadrul mixajului (în comparație cu claviaturile și orchestra), dar și de aportul modest la melodică și în desfășurarea temelor muzicale, acesta limitându-se la riff-uri construite pe
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
piese în care apare vocea Simone Simons sunt de fapt versiuni alternative ale cântecelor incluse pe "Consign to Oblivion", care a fost lansat în același an. Mark Jansen a descris albumul fiind o parte din Epica, însă „fără cântat, fără chitare, fără bas, fără tobe.” De-a lungul anilor 2005 și 2006, Epica a pornit în primul turneu de amploare de-a lungul Americii de Nord, cântând alături de formația Kamelot. După încheierea turneului, bateristul formației, Jeroen Simons a părăsit grupul, dorind să experimenteze
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
depăși diferențele de suprafață și de a-și descoperi adevărata natură, universal valabilă. La producerea albumului a ajutat Sander Gommans, care a creat grohăiturile de pe cântecul „Death of a Dream ~ The Embrace That Smothers part VII”. Olaf Reitmeier a introdus chitare acustice în cântecul „Chasing The Dragon”. Amanda Somerville, Gialt Lucassen și Jaff Wade se numără printre vocile ce apar pe album. Cu ocazia acestui disc, Mark Jansen își încheie colecția de cântece „The Embrace that Smothers”: patru dintre piesele incluse
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
include progresiv în compozițiile lor; cu o atmosferă ce aparține totuși de tipul gotic. Criticul Eduardo Rivadavia (Allmusic) comentează la adresa stilului muzical al formației: „atracția ține de sondarea contrastului clar-obscur în echivalent sonor. Tensiunea chinuitoare dată de riff-urile apăsătoare de chitară și de bateria foarte energică vin în contact cu sonoritatea complexă, însuflețită și dulce a aranjamentelor pentru coarde sau orchestră.” Epica folosește aceeași marcă aplicată de alții formații de metal simfonic și gotic: „două extreme: grohăituri și brutalitate într-o
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
apărută în Germania în 1988, pe discul single „Tuareg/Mr. G's Promises”, sub numele de „Tuareg”, și în același an pe discul maxi-single „Tuareg”, alături de o versiune „Tuareg-extended version”. Înregistrările s-au făcut în Germania, în componența N. Covaci - chitară solo, Josef Kappl - chitară bas, keyboards, programming & samples. A fost reînregistrată, sub numele original, în 2000, pe albumul „În umbra marelui U.R.S.S.” (greșit tipărit „În umbra marelui urs”; reeditat cu numele corect în 2003), în componența N. Covaci - chitară
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
1988, pe discul single „Tuareg/Mr. G's Promises”, sub numele de „Tuareg”, și în același an pe discul maxi-single „Tuareg”, alături de o versiune „Tuareg-extended version”. Înregistrările s-au făcut în Germania, în componența N. Covaci - chitară solo, Josef Kappl - chitară bas, keyboards, programming & samples. A fost reînregistrată, sub numele original, în 2000, pe albumul „În umbra marelui U.R.S.S.” (greșit tipărit „În umbra marelui urs”; reeditat cu numele corect în 2003), în componența N. Covaci - chitară solo, voce, Volker Vaessen
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
chitară solo, Josef Kappl - chitară bas, keyboards, programming & samples. A fost reînregistrată, sub numele original, în 2000, pe albumul „În umbra marelui U.R.S.S.” (greșit tipărit „În umbra marelui urs”; reeditat cu numele corect în 2003), în componența N. Covaci - chitară solo, voce, Volker Vaessen (sau V. Hildermann ?) - chitară bas, C. Brylankowski - claviaturi, și probabil Erlend Krauser, S. Dankelmann sau F. Tienemann la chitară electrică. Compusă prin 1973 de Mircea Baniciu, pe versurile lui Vasile Alecsandri. A apărut în 1974 pe
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
samples. A fost reînregistrată, sub numele original, în 2000, pe albumul „În umbra marelui U.R.S.S.” (greșit tipărit „În umbra marelui urs”; reeditat cu numele corect în 2003), în componența N. Covaci - chitară solo, voce, Volker Vaessen (sau V. Hildermann ?) - chitară bas, C. Brylankowski - claviaturi, și probabil Erlend Krauser, S. Dankelmann sau F. Tienemann la chitară electrică. Compusă prin 1973 de Mircea Baniciu, pe versurile lui Vasile Alecsandri. A apărut în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” (reeditat în 1999 pe
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
R.S.S.” (greșit tipărit „În umbra marelui urs”; reeditat cu numele corect în 2003), în componența N. Covaci - chitară solo, voce, Volker Vaessen (sau V. Hildermann ?) - chitară bas, C. Brylankowski - claviaturi, și probabil Erlend Krauser, S. Dankelmann sau F. Tienemann la chitară electrică. Compusă prin 1973 de Mircea Baniciu, pe versurile lui Vasile Alecsandri. A apărut în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” (reeditat în 1999 pe CD). Înregistrare formula N. Covaci - double-six, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, J. Kappl
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
F. Tienemann la chitară electrică. Compusă prin 1973 de Mircea Baniciu, pe versurile lui Vasile Alecsandri. A apărut în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” (reeditat în 1999 pe CD). Înregistrare formula N. Covaci - double-six, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, J. Kappl - chitara bas, voce, Costin Petrescu - baterie, Valeriu Sepi - percuție. A beneficiat și de un videoclip, filmat în anii '70 de TVR, în studiourile „Buftea”, unde mai apare în plus și Günther Reininger și sunetistul Corneliu (Schwartz) Calboreanu
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
electrică. Compusă prin 1973 de Mircea Baniciu, pe versurile lui Vasile Alecsandri. A apărut în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” (reeditat în 1999 pe CD). Înregistrare formula N. Covaci - double-six, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, J. Kappl - chitara bas, voce, Costin Petrescu - baterie, Valeriu Sepi - percuție. A beneficiat și de un videoclip, filmat în anii '70 de TVR, în studiourile „Buftea”, unde mai apare în plus și Günther Reininger și sunetistul Corneliu (Schwartz) Calboreanu. A mai fost înregistrată
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
filmat în anii '70 de TVR, în studiourile „Buftea”, unde mai apare în plus și Günther Reininger și sunetistul Corneliu (Schwartz) Calboreanu. A mai fost înregistrată și în 1990, vara, în formula N. Covaci - double-six, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, J. Kappl - chitară bas, Ovidiu Lipan - baterie, în această versiune apărând pe discul „Aniversare 35”, în 1997. De asemenea, există și o variantă „hard” a piesei, care poate fi ascultată și vizionată pe videodiscul „Phoenix Tour 2006 - Baba Novak
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
de TVR, în studiourile „Buftea”, unde mai apare în plus și Günther Reininger și sunetistul Corneliu (Schwartz) Calboreanu. A mai fost înregistrată și în 1990, vara, în formula N. Covaci - double-six, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, J. Kappl - chitară bas, Ovidiu Lipan - baterie, în această versiune apărând pe discul „Aniversare 35”, în 1997. De asemenea, există și o variantă „hard” a piesei, care poate fi ascultată și vizionată pe videodiscul „Phoenix Tour 2006 - Baba Novak” și pe DVD-ul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
vizionată pe videodiscul „Phoenix Tour 2006 - Baba Novak” și pe DVD-ul „Live at Sala Palatului”. Compusă în jurul anului 1990 de Nicolae Covaci. A apărut în 1992 pe albumul „SymPhoenix/Timișoara”, fiind înregistrată în formula N. Covaci - double-six, V. Vaessen - chitară bas și O. Lipan - percuție, împreună cu Orchestra Filarmonicii Radio din București. Titlul dat piesei se datorează în parte faptului că piesa este scrisă în măsura mai puțin obișnuită de 5/4. (Un exemplu anterior de a se nota în titlu
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
poeților Șerban Foarță și Andrei Ujică și apărută pe albumul „Mugur de fluier” (1974, reeditat în 1999 pe CD). Înregistrările au avut loc în formula N. Covaci - solist vocal, double-six, M. Baniciu - solist vocal, ghitară acompaniament, J. Kappl - solist vocal, chitară bas, clopote, C. Petrescu - percuție, V. Sepi - percuție, G. Reininger - percutie, clopote. O nouă versiune a fost înregistrată în 1992 pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara”, în formula N. Covaci - chitară solo, double-six, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, O.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
double-six, M. Baniciu - solist vocal, ghitară acompaniament, J. Kappl - solist vocal, chitară bas, clopote, C. Petrescu - percuție, V. Sepi - percuție, G. Reininger - percutie, clopote. O nouă versiune a fost înregistrată în 1992 pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara”, în formula N. Covaci - chitară solo, double-six, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, Ulli Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”, Orchestra Filarmonicii Radio din București. Prelucrare folclorică din 1971 a lui Nicolae Covaci; apărută în 1972 în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
solist vocal, chitară bas, clopote, C. Petrescu - percuție, V. Sepi - percuție, G. Reininger - percutie, clopote. O nouă versiune a fost înregistrată în 1992 pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara”, în formula N. Covaci - chitară solo, double-six, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, Ulli Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”, Orchestra Filarmonicii Radio din București. Prelucrare folclorică din 1971 a lui Nicolae Covaci; apărută în 1972 în debutul albumului „Cei ce ne-au dat nume” (reeditat
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
percuție, V. Sepi - percuție, G. Reininger - percutie, clopote. O nouă versiune a fost înregistrată în 1992 pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara”, în formula N. Covaci - chitară solo, double-six, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, Ulli Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”, Orchestra Filarmonicii Radio din București. Prelucrare folclorică din 1971 a lui Nicolae Covaci; apărută în 1972 în debutul albumului „Cei ce ne-au dat nume” (reeditat în 1999 pe CD). A fost interpretată
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
corul „Song” și „Grupul de popi”, Orchestra Filarmonicii Radio din București. Prelucrare folclorică din 1971 a lui Nicolae Covaci; apărută în 1972 în debutul albumului „Cei ce ne-au dat nume” (reeditat în 1999 pe CD). A fost interpretată la chitară solo de N. Covaci. Aparută și pe discul-compilație „Evergreens”, din 1993. Varianta ce i-a inspirat, cântată din bucium, a fost introdusă la începutul spectacolelor Cantafabule (extended), din 1998. Compusă de Nicolae Covaci și având versuri scrise de Dinu Olărașu
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), inițial „City of Angels” din anii '80, când făcea parte din proiectul de operă-rock „Empire of Vampires”. Varianta în engleză a fost înregistrată în 1999, în formula Nicolae Covaci - chitară solo, Malcolm J. Lewis - solist vocal, iar în limba română în 2005, în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, Ovidiu Lipan - percuție, C.Gram - chitară electrică , I.Contraș - percuție
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
80, când făcea parte din proiectul de operă-rock „Empire of Vampires”. Varianta în engleză a fost înregistrată în 1999, în formula Nicolae Covaci - chitară solo, Malcolm J. Lewis - solist vocal, iar în limba română în 2005, în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, Ovidiu Lipan - percuție, C.Gram - chitară electrică , I.Contraș - percuție , voce. Compusă prin 1968 de Nicolae Covaci și Florin (Moni) Bordeianu; text Victor Cârcu. Apărută pe discul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]