KorAP: Find »[drukola/base=cină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

și reluă antrenamentul care, dincolo de aparența jocului, presupunea un efort enorm. Soarele apunea când Valerius se întinse pe salteaua lui de paie. Nu-i era foame și-și simțea mușchii arzând din cauza efortului. Mestecă încet felia de pâine care constituia cina și rămase nemișcat, cu capul pe sacul în care păstra panglica albă a Velundei. Proculus stătea lângă el. — Povestește-mi despre durere, Valerius. Proculus aprinse o lampă și o puse pe podea. Lângă ea așeză o clepsidră. Se uită o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
când în când, voma ca să-și golească stomacul și să se poată îmbuiba în continuare. Listarius îl servea. Împăratul voia să-l aibă mereu alături și-i încredințase, pe lângă funcția de bucătar, pe aceea de paharnic și servitor personal. După cină, îl chemă pe Manteus, care sosise la Cremona împreună cu gladiatorii săi în ziua precedentă. Manteus îl asigură că Valerius, medicul, fusese bine antrenat și avea să le ofere cremonezilor spectacolul emoționant al propriei sale morți. De asemenea, îl informă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
rămâneau secrete. Acum, înainte de a intra în arenă, publicul voia să-i vadă de aproape pe cei care aveau să ucidă sau să fie uciși a doua zi. Se știa că în timpul acestor banchete - care, pentru mulți gladiatori, constituiau o cină funebră - publicul putea să-i ia în râs pe cei care se arătau speriați, se lamentau, se îmbătau ca să uite că urmau să lupte, își făceau testamentul sau încredințau altora mesaje pentru familiile lor. Se știa că aproape toți gladiatorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

părul la soarele din ce în ce mai puternic, în timp ce îi era pregătit micul dejun. Când venea vorba de mesele sale, toate eforturile lui Pinky de a se cățăra în copac cu castroane și farfurii se soldaseră mai des cu accidente decât cu succese, cina ajungând fie pe iarbă, fie mai rău, împroșcând și scurgându-se, pe biata purtătoare a mâncării. — O, nu, spunea Sampath plin de tristețe, iar mațele care-i ghiorăiau îi țineau isonul. Era nevoie de mai multe încercări până să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
pălăria pe ochi. Obosise și, la fel de repede și de ușor ca un copil, adormi. O tăcere plină de șoapte se așternu peste musafiri. Kulfi se ridică fără nici un sunet și se îndepărtă în vârful picioarelor ca să se apuce să pregătească cina lui Sampath. În Shahkot, gătea doar din când în când, în momentul în care inspirația urca din adâncurile subconștientului ei, se năpustea și o înghițea asemeni unui val de maree. Dar cum să împace visele sale sălbatice cu viața pașnică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
de a o înveseli, un rânjet fioros de culoarea curry-ului. Uimită de galbenul strălucitor, Pinky se opri preț de o clipă. — În fine, ce mai contează la vârsta mea? spuse Ammaji mulțumită de reacția nepoatei sale. Supse din dinți aroma cinei. Că sunt galbeni, albaștri sau negri, tot e mai bine decât fără dinți, nu? Dar Pinky, văzând cum încerca Ammaji s-o păcălească să nu mai plângă, reveni la smiorcăiala sa, răzbunându-se. — Offff, offff, offf, se tânguia ea. 10

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
în care se întorcea din nou cu spatele, spionul nu se putea abține să nu mai încerce o dată... Din cauza problemelor pe care le provocau mesele lui Sampath, domnul Chawla decise să permită accesul vizitatorilor doar în intervalul dintre prânz și cină, între doisprezece și jumătate și opt și jumătate seara. Dat fiind accesul limitat, popularitatea lui Sampath și reputația sa de ermit crescură. Totuși, stratagema accesului restricționat n-a mai putut fi aplicată la venirea maimuțelor. 12 — Priviți, strigase Pinky într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
chestia ca fiind adevărul curat. Locul nebunului ăstuia e la azil, dar priviți cum dau fuga toți la el să-i ofere cadouri. Vorbi atât de mult timp și cu atâta lipsă de pasiune că, pentru mulți din public, ora cinei deja trecuse. Un membru se aplecă în față și spuse la urechea altuia: — Cam exagerează, nu ți se pare? De ce e el așa de supărat de toată povestea? Numai că spionul se simțea implicat personal și revoltat personal, așa că-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
cu substanțe halucinogene pe care și-o procurase... Sunetele venite dinspre stomacurile celor din public atinseră un nivel asurzitor. Într-adevăr, omul ăsta exagera. Vorbea despre mâncare când ei ar fi trebuit să se afle chiar în clipa aceea în fața cinelor aburinde. A zis că a fost înțepat în braț cu un ac de păr? întrebă omul din public care se neliniștise în urmă cu o oră și jumătate. Sau în cap? Totuși, are dreptate, efectul pe care l-a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
și fusese dezamăgit să afle că domnul perceptor districtual era burlac, dar slujba aceasta, își zicea, l-ar putea pune din nou în legătură cu domnișoara Jyotsna... — Am să vă conduc la noua dumneavoastră locuință, domnule. Eu însumi am făcut aranjamentele pentru cină. Bucătarul a rămas de la Raj, domnule, și voia să vă facă niște cotlete cu cremă caramel. Am zis: „Nu faci nimic. De ce-am scăpat noi de britanici? Ca să mâncăm în continuare cotlete și cremă?“ Va trebui să fiți foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
doar cu un prieten apropiat - în ziua aceea, timiditatea îi dispăruse în mod miraculos - dar problema nu fusese rezolvată. Nu trebuia să-și uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

M-a sunat acum un minut. Zi. De ce ai venit? — O, dar am drum pe aici destul de des. În cele din urmă am primit un film mai ca lumea — Exact. Mi-a spus Ossie ceva. Diseară am câțiva invitați la cină. Vrei să vii? — Da? Despre cine e vorba? Mă tem că cei mai mulți vor fi scriitori. — Scriitori? am făcut eu. Am eu un scriitor la Londra care stă chiar pe lângă mine. Când ne întâlnim pe stradă, se uită la mine ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-mă înapoi? Și care erau acele teribile cuvinte pe care trebuie să le fi spus? Nu era pentru prima oară când mă târam iar spre ajunul plecării mele la New York. Ce se întâmplase? Am invitat-o pe Selina la o cină într-un restaurant scump. Ne-am certat cumplit din cauza banilor. Ajunși acasă, a urmat o ședință amoroasă de rămas bun, bogată în amănunte, cu o Selină plină de talente și suferință, și eu mai carnal ca oricând. După care, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
intrare și m-am ridicat în picioare, cu mâinile înfundate în buzunarul cu bani. — Ți-ai mai tras-o în ultima vreme? În fine, seara a ajuns la momentul promis, la faza pentru care era destinată. Tocmai ne întorseserăm de la cina pe care o luaserăm la Kreutzer. Localul era locul nostru tradițional de întâlnire. Kreutzer constituie un decor scump pentru reuniunile noastre, pentru preludiile noastre sexuale, pentru minciunile noastre. Carnea a fost din belșug și vinul grozav. Am băut coniace și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ceva bună dispoziție, și ai depășit măsura) și am întrebat-o dacă aș putea să o invit la un prânz. La urma urmei, am subliniat eu, întâlnirea pentru prânz pe care nu o mai încercaserăm încă. Un aperitiv, micul dejun, cina - dar nu prânzul. I-am spus că „voi înțelege pe deplin“ dacă s-a hotărât să pună capăt unei povești care îi provoca doar neplăceri și să spună că e de ajuns. Nu-mi voi îngădui să-mi cumpăr prânzul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Boulevard, beat, șucărit, șontâcăind în căutare de ceva pileală. După băuturi și prezentări și câteva minute de vorbărie zgomotoasă, de parcă noi trei am fi fost zei sau maimuțe sau astronauți, Fielding a comis fapta cea rea. A plecat la o cină ușoară cu Butch și Caduta, la Cicero. Mai târziu se jură că mă avertizase asupra acestei probleme cu o seară înainte. Fără îndoială că așa se întâmplase, fără îndoială că așa a fost. I-am aruncat o privire disperată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
sau după o privire sceptică de pe stradă, îmi spun: „Bun. Shakespeare arăta ca un căcat“. Face minuni. — Hei, Fat Vince, spusei eu, ce ai mâncat la micul dejun în dimineața asta? — Eu? Niște heringi marinați. — La prânz? — Drob. — Și la cină ce ai de gând să mănânci? — Creier. — Fat Vince, tu ești un om bolnav. Fat Vince are în grija lui tancurile de bere și cerșetorii care mai dau buzna în Shakespeare. Timp de treizeci și cinci de ani m-am tot învârtit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
spun ceva, nu pricepi. Selina își descheie haina își încrucișa brațele și râmase acolo supărată opunându-mi-se cu toată puterea străzii. — Iisuse, spunea ea, nu știi tu. Pentru numele lui Dumnezeu, culcă-te și încearcă să-ți revii înainte de cină. De fapt, unde mergem? — Ba nu, o să fiu în formă, am spus eu sau am scâncit - adu-mi doar niște ceai sau altceva... Selina a întors situația în favoarea ei, Selina asta. Tare aș vrea să știu cum a reușit. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
persoană pornografică, atunci ți se întâmplă lucruri pornografice. Am luat-o spre vest prin frumosul East Side, cu decorativele lui lăzi de gunoi, cu copertinele lătărețe ale magazinelor cu fațada îngustă, cu mirosul fierbinte al gunoaielor înnegrite și am luat cina împreună cu Fielding Goodney și Doris Arthur, pe care i-am întâlnit, din întâmplare, într-un restaurant zgomotos și neaerisit al presei, doar la cinci străzi de agitatul Harlem. Scenariul lui Doris fusese aranjat de dactilografi. I-am sărutat mâna. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
încurcam cu toate decoratoarele și fetele de la machiaj și salutam echipele talentate. Ceea ce îmi sporea mult reputația. Martina părea întotdeauna încântată să mă întâlnească. Poate că încă de pe atunci visa să facă sex cu un tip necioplit. Așa că, spre sfârșitul cinei, Martina era lângă mine și turna ultimul pahar de vin, mi-am plimbat mâna pe fusta ei și i-am spus: — Hai, dragă, știi cât de mult îți place... Relaxează-te. Eu nu am reușit. De fapt, toată seara mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și unu citesc poezie rusă - în traducere, din păcate. Un prânz frugal, apoi istoria artei până la trei. După care, timp de o oră, filozofie - nimic tehnic, nimic greu. De la patru la cinci: îmi consolidez cunoștințele de germană. După care, până la cină, mă odihnesc și citesc tot ce-mi place. De regulă, Shakespeare. Da, tocmai reciteam o carte zile trecute. Ferma animalelor. Ce părere ai? — Deși pare ciudat, n-am citit-o. — Dar... dar 1984? — A, o să mă apuc de ea când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
sus se părea că seamănă cu o fofoloancă. Bagă de seamă, în ultima vreme toate alea mi se par cam în felul ăsta. Sunt de o săptămână acasă și Selina păstrează încă distanța. Își urmează neabătută politica, această Selina. În timpul cinei, luată în restaurante din ce în ce mai scumpe, sunt tratat de ea cu aceeași atitudine anti-sex, de la supă până la desert. Trece printr-o stare foarte emotivă, îmi spune ea. E într-o situație foarte delicată. La început, am crezut că se păstra pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Am o teorie. Ele hotărăsc, nu-i așa? Fetele hotărăsc. Totul e hotărât, totul e acut în vedere. E una din acele nopți când îți faci apariția cu o orhidee și iei un loc la masă pentru spectacol și o cină clasa întâi, iar ele îți servesc „delicatesa“ cu ochiul și cu gura. Nu are nici un rost dacă ele nu au hotărât dinainte. Hotărârea e luată de ele, cu mult înainte. Au ele motivele lor profunde. Ceea ce nu are nici o legătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pântecul fierbinte. Adulmecă tot ce vrei, am spus eu. Nu vreau să-ți fie frică de mine. N-aș suporta așa ceva. Când m-am ridicat în picioare, am văzut că Martina urmărea scena din ușă cu ochii curioși. Spre sfârșitul cinei pe care am luat-o în Village, la un restaurant vegetarian, unde personalul seamănă cu niște ortodontologi și mâncarea are termen de garanție pe viață și în toaletă se înalță un stejar chiar din vas, am făcut ceva din adâncul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ciorapi și portjartiere, bikini și pantofi cu barete pe gleznă: dar aici e vorba de estetică. Mâine vom merge la noua mare expoziție a lui Monet sau Manet sau Money, sau ceva de genul ăsta. Deci iată-mă, după o cină ușoară, stând în camera de zi a Martinei, bând vin și încruntându-mă la Freud, când sună telefonul... Acum nu mai am sentimente filiale față de Caduta Massi. Acum mi s-au aprins călcâiele după ea: „Îmi ești ca un fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]