3,276 matches
-
Bolo este convins că, grație acestora, îndreptarea moravurilor francezilor este posibilă. Tot ce trebuie e ca tinerele fete să se ferească a flirta, ostracizându-le în același timp pe semi-virgine, pe aceste ființe corupte, putrede. În ceea ce mă privește, conchide clericul, sunt cu totul încredințat că societatea noastră se va reînsănătoși grație inimilor acestor tinere curate, ale tinerelor de astăzi care vor fi mamele de mâine". L'Évolution de l'amour, galante enquête se încheie într-o notă asemănătoare: societatea a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ruse". Autorul mai subliniază starea înapoiată a populației analfabete: țăranii abandonează școlile rusești dar nu frecventează nici învățămîntul în limba română, limbă considerată ca inutilă, pentru că toate manifestările vieții publice se desfășoară în limba rusă... Publicistul judecă foarte aspru pe clerici care, spre deosebire de preoții din Transilvania, varsă lacrimi de crocodil pentru bieții țărani, dînd însă dovadă de servilitate în privința rușilor. Pentru el, speranța unor schimbări se așteaptă de la liberalii ruși care sînt sensibili față de cauza naționalităților. Ca și în toată Rusia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dans le monde européen du XIVe siècle", în Roumanie, Pages d'histoire, nr. 2/1981; "Moldova în epoca Reformei. Contribuție la istoria societății moldovenești în veacul al XVI-lea", în Studii, Revista de Istorie, XI/4, 1958. Plămădeală (Episcop), Antonie, Clerici ortodocși, ctitori de limba și cultura românească, București, 1977. Pascu, Ștefan, Voievodatul Transilvaniei, vol. I; ediția a Il-a, Cluj, Editura Dacia, 1972. Pippidi, Andrei, "À la recherche d'une tradition politique byzantine dans les pays roumains", în Nouvelles Études
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
executa operațiunea comercială (comanditatul) primul limitându-și răspunderea la suma ce reprezintă aportul său dar, pe de altă parte, neavând dreptul de a se amesteca în gestiunea societății. În acest fel se eludează interdicția impusă de dreptul canonic prin care clericii și militarii care adunaseră averi considerabile nu au voie să efectueze acte de comerț sau să ofere bani cu împrumut cu dobândă. Apelându-se la acest contract nu numai că își ascundeau identitatea dar își limitau și riscurile participării la
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
Catedrală. Ultimele trăsuri nobiliare își croiau drum în grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au găsit locul în fața bisericii, și-au dat seama că nu mai văzuseră nicicând atâta lume. Bogați și săraci, oameni de toată mâna, meșteșugari, clerici, doamne elegante și nobili se îngrămădiseră în naosuri și-și făceau loc cu coatele pentru a putea să ajungă cât mai aproape de oficierea slujbei. Răsfrângerea lui Dumnezeu plutește deasupra naturii... Omilia Arhiepiscopului dură mai bine de un ceas, mulțimea nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că râul ar fi dus până-n mare sângele cu care s-ar fi umplut. Alături de Pignatelli se aflau bătrânul frate al lui Campanella și un nepot al său. În perioada aceea, Tommaso era oaspete la monahii Scolopi din Frascati. Un cleric călător, venind de la Napoli și oprindu-se întâmplător la acea mânăstire, povesti despre o răzmeriță feroce izbucnită în Calabria, ba chiar o adevărată revoluție, reprimată, ca și cea de dinainte, din pricina obișnuiților trădători. Tommaso îi ceru amănunte; de fapt autoritățile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acest caz însă, patriarhul face acte de gestiune financiară și, ca atare, cade sub controlul Ministerului Cultelor 11. Nae Ionescu cercetează, din perspectivă canonică, argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, dovedind că Biserica interzice asumarea oricăror atribuții de ordin politic de către clerici 12. Filosoful român subliniază distincția netă care există între puterea spirituală și puterea politică, distincție care este esențială în Ortodoxie. În acest sens, se invocă Canonul 83 Apostolic, precum și comentariul Pidalionului la acest canon 13. Se poate observa încercarea de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tradiționalism regresiv rural și un ecumenism lipsit de "discernământul duhurilor". Ea nu părea deloc a fi alarmată de faptul că teologia își pierdea verticalitatea Predaniei și eșua în diverse sinteze etnocentrice. Aceste derapaje ar fi putut fi ușor evitate dacă clericii ar fi pornit de la sursele tradiției patristice. Astfel, singura posibilitate de înnoire (metanoia) era la nivelul mentalității religioase, a schimbării, în duhul Adevărului revelat. Problema Pascală (1928-1929) După Primul Război Mondial, vechile instituții nu mai corespundeau noilor necesități ale țării
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nivelul calității omileticii lor căldicele există și aici, în plan formal, o serie de stereotipii la care preoții ar trebui să renunțe: de exemplu, în loc de formula canonică, pe linia tradiției patristice, a fraților creștini, marcă esențială a monahismului ortodox, unii clerici optează pentru o adresare improprie, frizând de-a dreptul cacofonia: credincioși creștini, ca și cum ar exista și credincioși necreștini. Apelativul frați creștini este în duhul comunitar și comunional al Bisericii lui Hristos, unde laicatul și clerul formează unitatea de foc a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lucrează lucruri lumești, lenevindu-se despre liturghia lui Dumnezeu și alergând prin casele lumenilor și primind asupră-și încredințări de averi pentru iubirea de argint. Deci, au hotărât sfântul și marele Sinod ca nimic de acum înainte, nici episcop, nici cleric, nici monah, să poată moșii să-și închirieze sau a se băga pe sineși în lumești ocârmuiri de lucruri. Afară numai dacă legi s-ar chema la neapărată epitropie a celor nevârstnici sau episcopul cetății i-ar rândui să poarte
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nici la dregătorie lumească să vie. Sau aceasta îndrăznind-o și necăindu-se ca să se întoarcă la aceasta, care pentru Dumnezeu mai-nainte o au ales, să se anatemizeze". Canonul 11, Primul și Al Doilea Sinod: Dacă vreunul dintre ei (clerici) ar întrebuința lumești dregătorii (...), să se izgonească din ele". Canonul 81 Apostolic: Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul a se pune pe sineși în ocârmuiri publice, ci să se îndeletnicească la trebuințele bisericești. Deci ori să se supună a nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul, a se pogorî pe sineși în POLITICEȘTI și lumești purtări de grijă și ocârmuiri, ci să se îndeletnicească în slujbele și trebuințele Bisericii". Canonul 10 al Sinodului al VII-lea Ecumenic: "Nu este lor (clericilor) iertat a primi asuprăși purtări de griji politicești și lumești, ca unii ce sunt opriți de a face aceasta de Dumnezeieștile Canoane". 13 Canonul 83 Apostolic: "Episcopul, sau Prezbiterul, sau Diaconul, la oaste zăbovindu-se și vrând amândouă a le
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Nae Ionescu în domeniul teologiei este de-a fi pus puțină ordine acolo unde domnea totala dezordine, de-a fi stabilit unele criterii ale adevărului pentru teologii noștri... Iată de ce nevoitorii spre reînvierea trecutului de mândrie al credinței românești drept-credincioase, clerici sau mireni, își îndreaptă, cu recunoștință și cu dragoste nefățarnică gândul spre pricinuitor, spre marele teolog al Bisericii Ortodoxe Române: Nae Ionescu". 1 Jean-Claude Eslin, Dieu et le pouvoir. Théologie et politique en Occident, Paris, Seuil, 1999, p. 100. 2
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
rezolvarea acestui conflict, se exprima și Vasile Vieru la 14 mai 2004. Mai mult, în 2003 era lansat apelul pentru constituirea organizației obștești cultural-spirituale Mișcarea Creștinilor pentru unitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova, de fapt o organizație paramilitară de persecutare a clericilor și credincioșilor Mitropoliei Basarabiei, văzută din nou ca un moft politic al Partidului SocialDemocrat, amestecat în acest joc „politico-fariseic-cameleonist” (!). Interesant cum amestecă comuniștii de la Chișinău noțiuni politice, religioase și ... biologice, însă substratul politic al acțiunii este evident din următorul apel
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
prilejul cauzat de dezordinile morale și de confesiunile sacrilege ale soldaților episcopul dictează, în Omilia 114, câteva reguli de viață religioasă tuturor creștinilor, vizându-i mai ales pe cei care ocupau funcții în administrația publică, și de practică pastorală pentru clericii săi, care, fără prea multe scrupule, căutau să se îmbogățească ilicit, dedicân-du-se unor activități nepotrivite slujirii sacre. Astfel, constata cu durere cum, mulți dintre soldați, după ce au săvârșit furturi pe durata incursiunilor lor și au violat femeile, care refuzau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Să fiți mulțumiți cu solda voastră, nu-i privea numai pe soldații înarmați, ci pe toți militarii care aveau centiron, pe protectorii lor, pe mai marii lor și pe oricine era funcționar în administrația publică. Un îndemn aparte adresa și clericilor, vorbindu-le despre delicatețea misiunii lor: preoții din Torino erau sprijinul însângerat din inima episcopului lor, care se plângea frecvent de comportamentul acestora, dojenindu-i și acuzându-i cu asprime, ba chiar făcându-i negustori, necinstiți și extorcatori ai văduvelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un ton cu totul dur, ton ce îi denunță întreaga preocupare de păstor de suflete și de interes pentru soarta morală a diocezei sale, spunând că: Această sentință, de fapt, care se adresează soldaților, noi putem să o aplicăm și clericilor; de aceea, chiar dacă nu milităm pentru lume, luptăm pentru Domnul Dumnezeu și așa cum a spus Apostolul: „Nici unul dintre cei care s-au înscris în oștirea lui Dumnezeu să nu se mai încurce cu cele lumești (2Tim 2)“. Într-adevăr, noi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
această sentință și clerul creștin. Dacă un preot, nu va mai fi mulțumit de intrările obținute licit din serviciul altarului, după cum poruncește Dumnezeu și practică negustoria, vinde garanții și primește cu bucurie darurile văduvelor, numiți-l mai degrabă negustor decât cleric. Și nu putem nici să ne apărăm, spunând: „Nimeni nu ne-a acuzat vreodată de invadatori; nimeni nu ne-a acuzat de violență“, ca și cum învârtelile nu smulg banii văduvelor căzute pradă acelorași asupriri; nu-l interesează nici măcar pe Dumnezeu, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rescript milanez (313), măsurile legislative au avut efecte modeste. Plecând de la aceste rezultate, și dorind să înăbușe subterfugiile și evaziunile, Constantin a dat un alt decret (320) anulând privilegiilor oferite ecleziasticilor și tuturor acelora care ar fi intrat în rândul clericilor pentru a evita serviciul militar, după data menționată în decret. Ba mai mult chiar, o altă lege stabilea ca dezertorii să nu se mai poată îmbrăca bărbătește, fiind obligați să apară pentru toată viața în public îmbrăcați asemenea femeilor, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de care ți-e și silă, "inocenții" care, prin votul lor turmatec, participă, vai, la jocurile democrației (și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
exprimat fără echivoc de admirația nostalgică pe care Saint-Simon și Auguste Comte o au pentru Evul Mediu. Măreția vremurilor medievale, arată și unul, și celălalt (mai bine zis unul după altul), a constat mai ales în faptul că pe atunci clericul și învățatul se confundau într-o aceeași persoană, că știința și credința se înfățișau spiritului într-o unitate indisociabilă. Renunțînd la "sceptrul științei", clerul și-a pierdut considerația, s-a înjosit, s-a văzut deposedat de ceea ce era prestigiul său
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vechi texte sunt atestate în Imperiul Bizantin. Dintre acestea, versiunea numită în literatura de specialitate Pseudo-Callisthenes a constituit sursa nenumăratelor prelucrări ivite în Evul Mediu. Din Imperiul Bizantin, povestirea a pătruns în Apus prin traduceri latine, dintre care cea a clericului Leon din secolul al X-lea, Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis, a servit ca prototip versiunilor ulterioare. După un text latin s-a făcut în secolul al XIII-lea traducerea sârbo-croată, identificată ca izvor al primei transpuneri românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
măsură o sferă culturală în care circulă curente artistice transeuropene, precum cel roman (secolul al XI-lea), apoi cel gotic (secolul al XIII-lea). Astfel, cu începere din secolul al XI-lea, ea alimentează o intensă piață comună de idei. Clericii comunică cu ajutorul singurei limbi culturale recunoscute, latina, care va fi practicată pînă în secolul al XVII-lea în domeniul filozofiei. În secolul al XIII-lea, apar marile centre: Universitățile. După înființarea Universității de la Bologna, apar multe altele, de la Valencia (1209
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
chinezi, Europa modernă a produs o categorie instabilă și relativ dezrădăcinată de oameni de cultură, care se vor numi filozofi în secolul al XVIII-lea și intelectuali în secolul XX. Acești oameni de cultură sînt într-un anumit sens urmașii clericilor medievali. Clerul semnifică la origine starea ecleziastică, însă din secolul al XV-lea deja clericul devine un individ instruit, un cărturar, un savant, și cu toate că activează în sînul bisericii, se diferențiază de preot. Ulterior cea mai mare parte a activității
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care se vor numi filozofi în secolul al XVIII-lea și intelectuali în secolul XX. Acești oameni de cultură sînt într-un anumit sens urmașii clericilor medievali. Clerul semnifică la origine starea ecleziastică, însă din secolul al XV-lea deja clericul devine un individ instruit, un cărturar, un savant, și cu toate că activează în sînul bisericii, se diferențiază de preot. Ulterior cea mai mare parte a activității culturale va ieși din sfera clerului Bisericii și a Universităților sale, dezvoltîndu-se în general în afara
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]