7,569 matches
-
Flacăra”, „Năzuința”, „Spre ziuă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, folosind frecvent și pseudonimul Moș Grigore Sfătosu. După obținerea licenței practică avocatura, desfășurând totodată și o intensă activitate publicistică. Cronicar la „Dimineața” (1925-1926), scrie și la „Adevărul”, „Dimineața copiilor”, „Omul liber”, „Clopotul”, „Cotidianul”, „Icoane maramureșene”. „Universul copiilor”, „Cetatea literară”, „Viața literară”, „Opoziția” ș. a. Redactor politic la ziarul „Lupta”, codirector la „Ultima oră”, director de programe radiofonice (1928), e o vreme atașat de presă pe lângă delegația românească la Societatea Națiunilor. Între timp i
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
în 1938, ține altă rubrică, intitulată „Gând, vorbă și slovă scrisă”. Colaborează cu încercări critice și cronică literară la „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Albina”, „Răsăritul”, „Țara noastră”, „Neamul românesc”, „Tinerimea română”, iar mai târziu la „Astra”, „Argeș”, „Tomis”, „Orizont”, „Familia”, „Clopotul”, „Tribuna”, „Presa”, „Muzica”, „Arta și tehnica grafică” ș.a. Conduce, ca redactor, revistele „Îndreptar” (ianuarie-aprilie 1936) și „Da și nu” (martie-decembrie 1936), e redactor-șef la „Orfeu”, revista studenților de la Conservatorul bucureștean. Cărții de debut a lui S., Mișcarea sămănătoristă (1933
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
străinii, trădătorii de țară, „strigoii”, „uscăturile” din emigrație etc. Victimizându-și în exces neamul, supradimensionând virtuți pe de o parte, vinovății pe de alta, T. trimite epistole lirice în cele patru zări: Scrisoare deschisă către toate conștiințele lumii (pavană pentru chimval, clopote și porumbei). Nu altfel se poate caracteriza publicistica lui, unde impulsul festivist coexistă cu o vehemență pamfletară de nestăvilit, îndeobște de un subiectivism extrem, ceea ce a declanșat reacții puternice în lumea literară și politică. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Epistole vieneze
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
poezie în aprilie 1928, ,,Tiparnița literară”, ,,Săptămâna literară, plastică, teatrală”, ,,Vremea”, ,,Meridian”, ,,Floarea de foc”, „Adam”, ,,Azi”, ,,Cuvântul”, ,,Contimporanul”, „Litere”, „Premergătorul”, „Stilet” și „Curierul” (Brăila), „Start”, ,,Omul liber” ș.a. Cronici, recenzii, note critice publică în ,,Bilete de papagal”, ,,Viața literară”, ,,Clopotul”, iar după 1944 în ,,Victoria”, ,,Unirea”, ,,Tribuna poporului”, ,,Viața capitalei”, ,,Veac nou”; în ,,Muzica”, unde în 1951-1952 e redactor-șef, și în ,,Studii și cercetări de istoria artei” scrie studii substanțiale privind trecutul muzical la noi. Din 1950 devenise profesor
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
făcut cunoscut românilor folclorul iberic și a tălmăcit prima parte din Don Quijote de la Mancha de Cervantes, într-o versiune care, fără să strălucească prin calități stilistice deosebite, s-a impus prin cursivitatea și sfătoșenia frazei. Traduceri: Friedrich von Schiller, Cântecul clopotului, Iași, 1872; Hendrik Conscience, Flori de câmp. Recrutul, București, 1873; Fedru, Fabule..., Iași, 1875. Repere bibliografice: Dimitrie Petrino, Părere critică, „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”, 1866, 12; Negruzzi, Junimea, 176, 201-203; Panu, Junimea, I, 75-76, II
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
animal de argint/dintr-o toamnă a așteptării/din mâna copilului începe plânsul de fiară/și vacarmul ce se alcătuiește să mă vândă.../apropie-te/fierul securii/nu înnoptează-n butuc/câmpia bate cu pumnii în/șinele căii ferate/și clopotele zâmbesc pe ascuns/pustiul după fiecare descăpățânare/înlocuind adevărata ureche-a schitului de peste vale/la marginea orașului eșafodul/cu strălucirea lui/ademenește trupurile cronicarilor”. Un gen particular de experiment, de creație poetică „în tandem”, este de observat în volumul Mâța
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
candoarea agonizantă („cum să scap de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
Plaiuri năsăudene”, „Tribuna literară” (București), „Vremea nouă literară” (Buzău), „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Zarathustra”, „Universul literar”, „Cuvântul literar”, „Luceafărul” (Sibiu) ș.a. Din 1955 își publică versurile și articolele în „Scrisul bănățean”, semnând Marian Virgil, în „România literară”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Clopotul” (Botoșani), unde iscălește și Valeriu Leonte, ș.a. Primele volume de versuri ale lui V., Mătănii pentru fata ardeleană și Întoarcerea lângă pământ (1942), marcate de nostalgia Transilvaniei, sunt înrâurite de stilul incendiar și vindicativ al lui Aron Cotruș. Eliberată de
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
bun, mult temuta și buna / Arcadie Felix încoronată cu vin, / Stoluri de dropii și plopi; cu o apă ca luna / Care se roade în stânci și se roade vara în rădăcini. Și noi toți deluroși, plini de iarbă în coaste, / Clopot albastru în fugă de cer pe sub rai / Tropot uscat de copite mari tălpile noastre, / Sfinții-n biserici murind și noi vara pe cai” (Felix, în Zeii neatenți), spațiu elementar al asprimii și durității existenței rurale - filon „realist” ce urcă până la
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
cere, chiar dacă sunt și chestiuni nerezonabile. Psihologii subliniază că nu e bine să-i oferi copilului tot ce-și dorește: există o frustrare educativă necesară pentru a-l învăța să se autodisciplineze. Da părinții supraprotectori își țin copiii sub un clopot de sticlă și nu le creează reflexe sănătoase de reacție la dificultățile vieții. Uneori este indicat să-ți lași copilul să găsească singur rezolvări, fără să-i ușurezi sarcina. Fii detașat, dar perseverent Deseori, părinții au obiceiul de a-și
PARENTINGUL ESTE O ARTĂ. In: Arta de a fi părinte by Elena Şufaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1409]
-
ta îmi închide drumul ca un mal,/ Și-mi simt gândurile în pietrișul umed căzute”). Modul personal, inconfundabil, se anunță prin ineditul asocierilor din unele construcții imagistice: „păsările ploii”, „vântul răscolește cerul ca pe-o carte deschisă”, „porumbeii albi ai clopotelor”, „liniștea e aceeași batistă de melancolie și mătase”, „sufletul țipă sub tristețe ca lemnul sub ferăstrău”, „era o tristețe în noi ca o luntre în trestii”. Cu cel de-al doilea volum, Colomba, V. se detașează de modele, construindu-și
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
ospăta după cuviință, încât organizează o petrecere homerică, ce ține patru zile. Pentru a pune iapa sfinției sale la adăpost de orice primejdie, o urcă în clopotniță. Uitând de ea, o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului stârnite de captivă, o hrănesc și o adapă cu alcool tare, îmbătând-o. Cele mai poetice istorisiri ale lui V. se cantonează într-o lume a eresurilor, cu tărâmuri de basm chiar. O țărancă bolnavă de cancer crede că a
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cere, chiar dacă sunt și chestiuni nerezonabile. Psihologii subliniază că nu e bine să-i oferi copilului tot ce-și dorește: există o frustrare educativă necesară pentru a-l învăța să se autodisciplineze. Da părinții supraprotectori își țin copiii sub un clopot de sticlă și nu le creează reflexe sănătoase de reacție la dificultățile vieții. Uneori este indicat să-ți lași copilul să găsească singur rezolvări, fără să-i ușurezi sarcina. Fii detașat, dar perseverent Deseori, părinții au obiceiul de a-și
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
modelate după abordarea călinesciană a Jocului secund: „Îndoit prealiniștitul / Numele l-a scris pe apă, / Cupe pline - asfințitul / Blestemat model să-nceapă; / Dorului pierdut în fieruri / Testament călcat în tropot, / Cântecul s-a rupt din ceruri - / Mult mă doare gândul clopot”. Existența paradoxală a poetului, ființând în lume și totuși neaparținându-i („Îndoit prealiniștitul”) refuză să ia parte la istorie („Numele l-a scris pe apă”) întrucât întreaga realitate sublunară este creația imperfectă a unui «demiurg rău» („Blestemat model să-nceapă
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
ceruri”) - poposit în «vârsta de fier» a creației („Dorului pierdut în fieruri”) și oprit de a avea o relație directă cu transcendența („Testament călcat în tropot”) - îi produce celui exilat o durere străină de sensibilitatea mundană („Mult mă doare gândul clopot”). O interpretare postmodernă, demnă de atenție, îi aparține Lidiei Vianu, care, părăsind sfera strictă a esteticului, deschide căile criticii către complexitatea politicului: în această perspectivă, tensiunea hermetică definitorie pentru întreaga creație a lui S. de până în 1989 este un simptom
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
Au Balcon de l’exil roumain à Paris), Paris-Montréal, 1999; Ceruri nomade (Jurnal din exilul parizian. 1990-1996), tr. Micaela Slăvescu, București, 1999; ed. (La Roumanie revisitée. Journal 1990-1996), Paris, 2001; Maison pour un mirage, [Paris], 2003. Traduceri: John Hersey, Un clopot pentru Adano, București, 1946; Remus Luca, Ana Nucu, București, 1955; Emil Cioran, Des Larmes et des saints, Paris, 1986; Lucian Blaga, L’ Étoile la plus triste, Paris, 1992. Repere bibliografice: Matei Cazacu, „Duiliu Zamfirescu”, „Limite”, 1982, 34-35; Horia Stamatu, Poezia
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
fotografice se transformă în viziuni tenebroase: „se înfiripă zgomote care de-abia înspre zori / au sânge de zgomote Doamne, scrâșnetul ușii / este un geamăt al lumii - / nemărturisit și ascuns în pietre spălate de foc // și când se scoală cu toții iar clopotul anunță nașterea luminoasă a graiului / și satul plutește în aburul laptelui fiert / plec în somn și purificat mă închid / în fluturii rechemați în unghere” (De profundis, II). Impactul expresionist, niciodată anulat, va fi amortizat progresiv în versurile din următoarele două
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
românească”, primul text fiind un articol despre Thomas Hardy. La revista ctitorită de G. Ibrăileanu va deveni, din 1940, redactor-șef, în 1944-1946 director, alături de Mihai Ralea. Colaborează la „Arhiva pentru știință și reformă socială”, „Convorbiri literare”, „Bilete de papagal”, „Clopotul”, „Revista literară”, „Minerva”, „Dimineața”, „Adevărul” și „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Cuvântul” și „Cuvântul literar”, „Realitatea ilustrată”, „Cinema”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Națiunea” lui G. Călinescu ș.a., semnând și Margareta Popescu sau M. Suchianu. Din 1939 este directorul săptămânalului „Film
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
încadrate în tradiționalism. Ciclul Steaua pe care stăm din volumul Albe (1937) reflectă frământări de ordin social, vestind „ziua de mâine”, menită să alunge „ziua de azi”, „strâmbă și proastă”. Tot astfel, ciclurile Steaua care nu cade și Horia din Clopotul de aur (1939). Adresându-se fiului, ca Tudor Arghezi în Testament, poetul enunță lapidar, într-o formulare de inscripție, îndatorirea acestuia de a păstra neștearsă amintirea chinurilor și umilințelor îndurate de străbuni: „Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
îl impune se produce odată cu tipărirea, în 1948, a romanului Desculț, apărut inițial, în bună parte, în „Contemporanul”. Reeditat în numeroase rânduri, tradus și difuzat peste hotare, va ieși în 1960 într-o versiune mult dezvoltată, alcătuită din trei volume: Clopote și struguri, Printre stele, Carul de foc. El deschide un ciclu, din care fac parte toate celelalte romane și nuvele ale autorului, afară de Șatra (1968). Scris la persoana întâi, Desculț încheagă, din imagini trecute prin sensibilitatea copilului Darie, alter ego
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir, lume multă, înghesuială, clopotele jelesc, preoții cădelnițează, rostesc rugăciuni, un „Doamne miluiește”, repetat până la exasperare, umple văzduhul, bufnițele din clopotniță zboară speriate dintr-un copac în altul, iar în răstimpuri Ilie gornistul, ținând cu tot dinadinsul să aducă Mariei lui Tudor, mamă a doisprezece
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
acest chip emoțional, și retrăită, a doua oară, în momentul elaborării ei. Alte explicații teoretice prozatorul nu cunoaște. EUGEN SIMION SCRIERI: Poeme simple, București, 1927; Moara piticilor (în colaborare cu Ion Rotaru), București, 1931; Albe, București, 1937; Taifunul, București, 1937; Clopotul de aur, București, 1939; Pomul roșu, București, 1940; Iarba fiarelor, București, 1941; Oameni cu joben, București, 1941; Anii de fum, București, 1944; Zile de lagăr, București, 1945; Secolul omului de jos, București, 1946; Complotul..., București, 1947; Desculț, cu ilustrații de
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Însemnările și amintirile unui ziarist, I-II, București, 1955; Cefe de taur, București, 1956; Iarbă, București, 1957; Poeme simple (1923-1943), postfață Sorin Arghir, București, 1957; Rădăcinile sunt amare, I-V, București, 1958-1959; ed. (Vântul și ploaia), I-III, București, 1969; Clopote și struguri, București,1960; Printre stele, București, 1960; Carul de foc, București, 1960; Darie, București, 1960; Costandina, pref. Aurel Baranga, București, 1962; Jocul cu moartea, București, 1962; ed. pref. Aureliu Goci, București, 1994; Versuri, pref. Radu Popescu, București, 1962; Pădurea
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
a rămas aici când/ Era satul pădure și veneau haiducii de mâncau pe furiș./ Pe Săliște cântă cucul, cimitirul are un aer important, împăcat cu sine./ E bine să fii mort aici, între codri locul e ferit, nici nu trage,/ Clopotul nu te deranjează, că nu sună decât de sărbători,/ Și duminica dimineață când cade în misticism./ Bang-bang - cine o mai fi murit? - de răsună morții și stafiile./ Cântă păsările și e un miros de lilieci înfloriți,/ Cum trebuie să fi
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
abia clătinitor Șoptește din văzduh cuvinte: E glasul celor din morminte, E zgomotul zburării lor! Și pomii frunțile-și scoboară Că Duhul Sfânt prin aer zboară. E liniște. Și din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe până-n văi străbate - Și clopotele cântă rar: Ah, Doamne! Să le-auzi din vale Cum râd a drag și plâng a jale! Biserica, pe deal mai sus, E plină astăzi d lumină, Că-ntreaga lume este plină Deacelași gând, din cer adus: În fapta noastră
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]