3,298 matches
-
comandor sau din conducere. Au aspectul unei flamuri albastru deschis, de proporție 2:3, pe care se regăsesc o ancoră, drapelul românesc în canton și un număr de stele de aur în cinci colțuri, potrivit rangului. Excepție face marca unui comandor de unitate navală, ea neprezentând stele și având o formă triunghiulară. Protocolul drapelului României este stabilit în cadrul Legii nr. 75/1994. Protocolul drapelelor și pavilioanelor militare este stabilit prin regulament intern. Legea amintită conține următoarele prevederi: Drapelul României trebuie arborat
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
sfârșitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alecsandrovic, a fost condamnat la două luni de închisoare, cu suspendare. În martie 2008 părintele a fost decorat de către ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Belgrad, Ion Macovei, Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Comandor, înaltă distincție conferită de președintele României, Traian Băsescu. Înaltă distincție a fost decernata de către București "în semn de apreciere deosebită pentru atașamentul și angajamentul său constant față de promovarea identității culturale, lingvistice și religioase a românilor din Șerbia". Cu toate acestea
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
Cosma a obținut numeroase Discuri de Aur și Platina în întreaga lume: Franța, Germania, Japonia, Anglia, Elveția, Belgia, Italia, Olanda, Scandinavia, etc. Vladimir Cosma este Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare, Mare Ofițer al Meritului Cultural Român și Comandor al Ordinului „Des Arts et des Lettres”. L’Aide cu Cristiana Reali, Bruno Todeschini și Patricia Barzyk. Martha în Memoriam cu Mathieu Demy, Virginie Ledoyen și François Vincentelli. - Versiunea filmului La 7ème Cible (1984) - env. 9’ - versiunea integrală (2001) - env
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
Nisa (2004) și București. Mai multe premii au încununat activitatea sa: cel al Asociației de Studii Elenice (1958), Marele Premiu al Academiei Franceze pentru răspândirea limbii franceze (1989), Medalia de aur a orașului Atena (1999), Premiul Herder (2001). A devenit Comandor al Legiunii de Onoare și al Ordinului „Phoenix”.
Evanghelos Moutsopoulos () [Corola-website/Science/307409_a_308738]
-
locotenent - colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model al Armatei Române (1932), atașat militar la Viena (1938 ianuarie 1 - 1939), comandor (1938), general de brigadă (divizie) (1938), comandant al Brigăzii 20 Infanterie din A. Iulia (1939-1940), director al Personalului în Ministerul Apărării naționale, 1941 (ian.), comandant al Diviziei 1 gardă din Corpul 3 Armată - zona de operații pe Prut, în Basarabia
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
în grad de ofițer, cu panglică, de Virtute militară, Medalia „Victoria în Marele Război pentru civilizație (1916-1918), Ordinul „Steaua României”, cl I (1922), în grad de ofițer (1930), „Furajera Mihai Viteazul” (1931), Ordinul austriac „Pentru merit”, în grad de mare comandor (1938), Medalia Centenarului Regelui Carol I (1939), Ordinul „Mihai Viteazul” (1941), Ordinul „Virtutea maritimă”, cl. I, II, III (1944). Este învinuit pentru crime de război, condamnat între ianuarie 1946 - ianuarie 1956, dobândind reabilitare politică, fiind decorat cu Ordinul „23 August
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
corespunzător de benzină. Viteza medie de zbor nu a scăzut sub 160 de km/oră. Echipajele au constituite astfel încât la bordul fiecărui avion să fie unul dintre participanții la primul raid unul nou venit în echipă astfel: avionul YR-ACK locotenent - comandorul George Davidescu și căpitan - comandorul Gheorghe Jienescu; avionul YR-ACL locotenent - comandorul Alexandru Cernescu și căpitanul Gheorghe Olteanu; avionul YR-ACM locotenent - comandorul Mihail Pantazi și maistrul mecanic Anton Stengher Iată cum s-a desfășurat cronologic acest raid: Reîntoarcerea în țară s-
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
de zbor nu a scăzut sub 160 de km/oră. Echipajele au constituite astfel încât la bordul fiecărui avion să fie unul dintre participanții la primul raid unul nou venit în echipă astfel: avionul YR-ACK locotenent - comandorul George Davidescu și căpitan - comandorul Gheorghe Jienescu; avionul YR-ACL locotenent - comandorul Alexandru Cernescu și căpitanul Gheorghe Olteanu; avionul YR-ACM locotenent - comandorul Mihail Pantazi și maistrul mecanic Anton Stengher Iată cum s-a desfășurat cronologic acest raid: Reîntoarcerea în țară s-a făcut pe aerodromul Băneasa
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
160 de km/oră. Echipajele au constituite astfel încât la bordul fiecărui avion să fie unul dintre participanții la primul raid unul nou venit în echipă astfel: avionul YR-ACK locotenent - comandorul George Davidescu și căpitan - comandorul Gheorghe Jienescu; avionul YR-ACL locotenent - comandorul Alexandru Cernescu și căpitanul Gheorghe Olteanu; avionul YR-ACM locotenent - comandorul Mihail Pantazi și maistrul mecanic Anton Stengher Iată cum s-a desfășurat cronologic acest raid: Reîntoarcerea în țară s-a făcut pe aerodromul Băneasa unde sunt întâmpinați de o mulțime
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
fiecărui avion să fie unul dintre participanții la primul raid unul nou venit în echipă astfel: avionul YR-ACK locotenent - comandorul George Davidescu și căpitan - comandorul Gheorghe Jienescu; avionul YR-ACL locotenent - comandorul Alexandru Cernescu și căpitanul Gheorghe Olteanu; avionul YR-ACM locotenent - comandorul Mihail Pantazi și maistrul mecanic Anton Stengher Iată cum s-a desfășurat cronologic acest raid: Reîntoarcerea în țară s-a făcut pe aerodromul Băneasa unde sunt întâmpinați de o mulțime de oameni. Eroii sunt întâmpinați de înalte personalități ale vremii
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
căror lipsă era acut simțită. Un an mai târziu, în 1898, a mai primit și alte însărcinări, precum comanda Diviziei de Mare nou-înființate, fiind avansat la gradul de căpitan-comandor. A urmat apoi la 10 mai 1899, înaintarea la gradul de comandor. La data de 1 aprilie 1901, comandorul Emanoil Koslinski a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române, fiind înaintat la gradul de contraamiral în anul 1906. În această calitate, el a executat mai multe călătorii și misiuni
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
mai târziu, în 1898, a mai primit și alte însărcinări, precum comanda Diviziei de Mare nou-înființate, fiind avansat la gradul de căpitan-comandor. A urmat apoi la 10 mai 1899, înaintarea la gradul de comandor. La data de 1 aprilie 1901, comandorul Emanoil Koslinski a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române, fiind înaintat la gradul de contraamiral în anul 1906. În această calitate, el a executat mai multe călătorii și misiuni navale în străinătate (Franța, Suedia, Rusia). El
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
multe călătorii și misiuni navale în străinătate (Franța, Suedia, Rusia). El a avut o contribuție importantă la înființarea Diviziei de Dunăre, având în dotare patru monitoare cuirasate și opt vedete fluviale, nave pentru care directorul Marinei din Ministerul de Război, comandorul Petre Demetriade, reușise să obțină creditele necesare. Contraamiralul Emanoil Koslinski a decedat la 27 martie 1909, după 8 ani de conducere a Marinei Militare Române, fiind înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu. În ziua înmormântării, crucișătorul "Elisabeta" a tras
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
calitate reușind să rezolve în mod diplomatic și prin respectarea codului internațional privind extrădarea, cazul marinarilor revoluționari ruși de pe cuirasatul "Kneaz Potemkin", care a ancorat în portul Constanța, în vara acelui an. În anul 1907 este înaintat la gradul de comandor, după care s-a aflat succesiv la comanda Arsenalului Marinei și a Diviziei de Dunăre, până în anul 1911, când a fost numit șef al Secției Marinei din cadrul Ministerului de Război. Deține această funcție atât în timpul campaniei militare din 1913, an
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. Deține această înaltă funcție până la 3 noiembrie 1920, când părăsește cadrele active ale marinei cu gradul de viceamiral. Constantin Bălescu a încetat din viață în anul 1929. Cu prilejul înmormântării sale, comandorul Ioan Bălănescu, viitor comandant al Marinei și viceamiral, a rostit o alocuțiune în care a elogiat personalitatea viceamiralului Bălescu: În prezent, numele său este purtat de către Puitorul de Mine 274 “Vam. Constantin Bălescu“, de Școala de Aplicație a Forțelor Navale
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
C.M.M., șeful Direcției Construcții Înzestrare, șeful Secției Tehnice Construcții și Reparații Navale din cadrul Direcției Înzestrării Materiale a M.F.A., locțiitor al Șefului Direcției Tehnice Comenzi și Fabricații pentru probleme tehnice, locțiitor al comandantului F.M.M., cu sediul în Mangalia. Între anii 1957-1959, comandor ing. Grigore Marteș a fost comandant al Academiei Tehnice Militare. A realizat mai multe inovații, care au avut rolul de a îmbunătăți din punct de vedere tehnic navele. De asemenea, a publicat o serie de lucrări în domeniul ciberneticii aplicate
Grigore Marteș () [Corola-website/Science/307464_a_308793]
-
torpilorul "Zborul", ofițer secund pe canoniera "Stihi", respectiv "Cpt. Dumitrescu", comandant de companie în cadrul Batalionului de Recruți al Bazei Navale, șef de cart pe canoniera "Alba Iulia", șeful Serviciului Hidrografic, subdirector la Oficiul Hidrografic și Aerofotogrametric, comandant pe canoniera "Lt. Comandor Stihi", comandantul canonierei "Cpt. Dimitrescu", comandantul canonierei "Stihi", șeful Oficiului Hidrografic, ofițer secund și comandant secund al distrugătorului "Regina Maria", șeful Biroului IV din C.F.N.M., director de studii la Școala Navală, comandantul Grupării Navelor de Mare. Din data de 25
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
canonierei "Cpt. Dimitrescu", comandantul canonierei "Stihi", șeful Oficiului Hidrografic, ofițer secund și comandant secund al distrugătorului "Regina Maria", șeful Biroului IV din C.F.N.M., director de studii la Școala Navală, comandantul Grupării Navelor de Mare. Din data de 25 august 1949, comandorul Emil Grecescu a girat comanda Marinei Militare Române, fiind numit pe funcție prin D.C.F.A. nr. 2739 din 24 iulie 1951. A fost înaintat, la 22 iunie 1951, la gradul de contraamiral prin Prin H.C.M. nr.118/1951. A condus Marina
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie 1996, comandorul Atanasiu a fost înaintat la gradul de contraamiral (cu o stea). În perioada 1 mai 1997 - 1 ianuarie 2002, contraamiralul Traian Atanasiu a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Marinei Militare. În această perioadă, a fost avansat la
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
la Pitești (iul. - sept. 1945), cursul academic superior de perfecționare comandanți și șefi de state majore de mari unități de pe lângă Academia Militară Generală (ian. - iul. 1953) Grade militare: soldat (apr. 1943), caporal (1943), sergent (1945), sergent major (sept. 1945), locotenent comandor (oct. 1949), căpitan de rangul 2 (aug. 1950), căpitan de rangul 1 (1951), contraamiral (2 oct. 1952), în rezervă la 6 mai 1968, viceamiral (r) - 8 mai 1971. Funcții: funcționar de bancă (sept. 1936 - mai 1941), internat politic (mai 1941
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
a treia oară în funcția de comandant al Corpului Flotilei Române, deținând această funcție până la 1 aprilie 1901, când s-a retras la cerere din marină, cu gradul de contraamiral. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în gradul de comandor. În mai 1898, a fost adoptată Legea de organizare a Marinei Militare, care a avut în vedere evoluțiile ce s-au produs în ultimele decenii în această arma. Noua lege a statuat, pentru prima dată, gradele specifice Marinei Militare: amiral
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
1898, a fost adoptată Legea de organizare a Marinei Militare, care a avut în vedere evoluțiile ce s-au produs în ultimele decenii în această arma. Noua lege a statuat, pentru prima dată, gradele specifice Marinei Militare: amiral, viceamiral, contraamiral, comandor, capitan comandor, locotenent comandor. În aceasta situație generalul Ion Murgescu a fost trecut printre primii în corpul ofițerilor de marină, gradul de general fiindu-i echivalat cu acela de amiral. La 10 mai 1911 a fost înaintat la gradul de
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
fost adoptată Legea de organizare a Marinei Militare, care a avut în vedere evoluțiile ce s-au produs în ultimele decenii în această arma. Noua lege a statuat, pentru prima dată, gradele specifice Marinei Militare: amiral, viceamiral, contraamiral, comandor, capitan comandor, locotenent comandor. În aceasta situație generalul Ion Murgescu a fost trecut printre primii în corpul ofițerilor de marină, gradul de general fiindu-i echivalat cu acela de amiral. La 10 mai 1911 a fost înaintat la gradul de viceamiral în
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
Legea de organizare a Marinei Militare, care a avut în vedere evoluțiile ce s-au produs în ultimele decenii în această arma. Noua lege a statuat, pentru prima dată, gradele specifice Marinei Militare: amiral, viceamiral, contraamiral, comandor, capitan comandor, locotenent comandor. În aceasta situație generalul Ion Murgescu a fost trecut printre primii în corpul ofițerilor de marină, gradul de general fiindu-i echivalat cu acela de amiral. La 10 mai 1911 a fost înaintat la gradul de viceamiral în rezervă. Viceamiralul
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
a comandat Bateria a 6-a din Regimentul 3 Obuziere. La 1 aprilie 1917 este avansat căpitan. Între 1918 - 1919 a fost profesor și Șef al Biroului Mobilizare. După terminarea Școlii Superioare de Război este avansat maior. Între anii 1934-1936, comandorul a deținut funcția de comandant al Școlii pregătitoare de ofițeri naviganți Cotroceni. Lucrează la Marele Stat Major la Biroul Instrucție fiind foarte apreciat de generalul Cihoski. În decursul carierei sale, pentru meritele sale, a fost apreciat de comandanții lui primind
Ramiro Enescu () [Corola-website/Science/307478_a_308807]