3,537 matches
-
în creier, încet, după ce făcuse o gură în craniu. În fond, cântecul lui înrudit cu ouăle cerute de judecător, mici lumi degustate la doi pași de cadavru. Nu întâmplător cei doi, Mierck și Mateziev, fără să se cunoască dinainte și contemplându-se reciproc, s-au înțeles perfect. Nu e, în definitiv, decât o chestiune de murdărie comună.“ - Philippe Claudel, Suflete cenușii Aici e Teatrul LUNI Mihaela Michailov Dragi parlamentari care vreți să-i luați lui Voicu Rădescu spațiul și lui Otto
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
a designerilor Tord Boontje și Alexander McQueen. Mitologiile vechi ale soarelui și lunii dansând sunt reactivate în versiune postmodernă de Susanne Schmogner și Jane Haidachers. Este o lume de basm cristalină, populată cu ingeri florali și alte stranii personaje. Poți contempla aici o ireală și nostalgică lume apusă a misterelor și fanteziilor. Totul devine posibil grație unui alt limbaj, la fel de universal și fascinant ca și muzica. Este vorba de poezia luminii. Ea însoțește sublima muzică a sopranei Jessye Norman. Aria de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
limita" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului ca „infinitate non definită" (după cum o denumește Assunto în studiul Interpretări ale spațiului). Poetul aspiră, prin urmare, la crearea unor imagini detașate de orice contingență reală („Dar stând aici și preajma contemplând-o,/creează mintea-mi."). Spațiul poetic, devenit proiecție a fanteziei creatoare, se organizează conform viziunii specifice a artistului. în Vis parizian de exemplu, Baudelaire descrie un astfel de spațiu, rod al propriei imaginații, în care succesiunea de „scări și arcade
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
molcomă monotonie De marmură, metal și ape. Un Babilon de scări și-arcade Se întindea la nesfârșit; Havuzuri împroșcau cascade Pe aur mat sau șlefuit; Și mari șuvoaie-apăsătoare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, strălucitoare, Pe niște ziduri de metal" Contemplând, iscodind „zări depărtate", mintea poetului creează spații „nesfârșite", imagini și sugestii ce uimesc prin forța lor plasticizantă. Această deschidere către „metaspațialitate" se conturează pe de o parte la nivelul conținutului imagistic -fantezia creatoare a artistului făurind contururi de orizonturi și
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
prin simbolul crucificării. Familia, ca univers matricial, se înscrie într o sferă a sacralității, prin perspectiva regenerabilității, cu sau fără implicarea mitului fericirii prin iubire. Pentru Ilie Moromete, trece în plan secund, mai importantă decât aceasta fiind libertatea de a contempla lumea. El descoperă mitul libertății născut din bucuria contemplării lumii, ceea ce îi oferă o reală independență, pe care doar transcendentarea ți-o poate asigura. Chiar dacă trăiește și vede altfel lumea, nu-și poate ascunde nostalgia paradiziacă a mitului fericirii prin
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
în încăperea ce i se rezervase în Biserica Armenească, unde a rămas și se găsește și astăzi... Personal, în anul 1939, am avut satisfacția să-l văd și trebuie să mărturisesc că aș fi putut rămâne ore întregi să-l contemplu fără să mă satur. Și iarăși timpul trecea fără vreun semn de afară. Într-o zi, cam pe la sfârșitul lunii octombrie, un nou arestat este adus în camera noastră. Veștile aduse de el confirmau primele: situația se înrăutățise între americani
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a comunității catolice maghiare, pe strada Iuliu Maniu, colț cu Piața Unirii. La etajul întâi, locuia familia Tripon, cu care Cotuțeștii întrețineau oarecari relații sociale, căci la moartea bătrânului Tripon am fost și eu dus de ai mei să-l contemplu pe catafalcul așezat în mijlocul casei, între marile sfeșnice ardente și între scunzii palmieri funebri, ceea ce m-a impresionat teribil ca spectacol. Domnișoara Tripon s-a căsătorit cu politicianul Valer Pop, unul dintre autorii români ai arbitrajului de la Viena. Au avut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
studentele de alături nu părea să aibă treabă, totuși mi-l închipuiam în tot felul de situații lubrice, în pat (câteodată, când tocmai plecase de acasă și lăsase ușa deschisă ca să i se facă curățenie în odaie, intram să-i contemplu așternutul răscolit și mirosind încă a trup de bărbat), luând imaginar locul uneia dintre partenerele plăsmuite de fantezia mea deșănțată. Mătușă-mea Virginia îl ținea în pensiune („cost“, „vipt“), împreună cu alte două-trei persoane ce veneau din oraș, cărora în bunătatea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în fața destinului. Ce deosebire între cele două bunici! Când ne-a vizitat și ea la Aiud, dar numai pe noi, și nu marginal și în trecere protocolară, „mama tină“ - și ea văduvă acum (bunicul fusese al doilea mort ce-l contemplasem pe catafalc - și coroanele de zambile roz și violet care-l înconjurau mi-au făcut insuportabil până azi mirosul insinuant-dulceag al acestor mesagere ale viermilor convocați la ultimul ospăț) - nu mai contenea cu mulțumirile la adresa celei care, zicea ea, îi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
construcții militare, între păduri și apa Ialomiței. Părinții mei au plecat pentru o scurtă escapadă la Constanța, „la mare“, spre dezamăgirea băiatului lor, care rata astfel ocazia de a se bucura și el de priveliștile acvatice nesfârșite, numai în poze contemplate până atunci, dar mulțumit totuși de ambianța plăcută unde fusese temporar abandonat. Tanti Marioara continua să mă iubească la nebunie (nu mă scotea din „păpușă“, ca pe vremuri la Oradea și la Cluj), răsfățându-mă în fel și chip, iar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
volume cu prilejul unei vizite la București - și visam la Ida Rubinstein, iar pe scena clujeană văzusem La figlia di Jorio, de același autor, montată de un regizor venit din Italia): poate și din cauza sfântului, al cărui trup martirizat îl contemplasem în diferitele-i ipostaze din pictura veche. Grigore Popa, care și-a făcut meteorica apariție la catedră, cu un an în urmă, ca și Mihai Beniuc (nu știam atunci că sunt poeți), mi se părea foarte frumos. Înalt, foarte zvelt
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sanctuar. Spre deosebire de alți scriitori, însăși materia textelor lui era întrețesută cu fire sacre: tematică, vibrație transcendentă în chiar modul cum el își aborda materialul. Se înțelege prin urmare cu ce simțăminte m-am îndreptat eu atunci spre locuința marelui om, contemplat de mine pe soclul unei opere deja considerabile. Îmi dam seama că se întâmpla ceva ezoteric, inițiatic (faptul că avea o nepoată, rude, familie nu constituia în ochii mei decât o aparență înșelătoare). Blaga locuia atunci pe strada Avram Iancu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
reală, îmbucurătoare și de mirare continuitate după atâtea decenii - cât o lungă viață. Nu m-am recunoscut însă decât în metafora ce-l cuprindea pe Sfântul Sebastian. Adolescența mea, fascinată de imaginea frumosului martir, al cărui trup nud l-am contemplat în versiunea pictorilor Renașterii, între care cel mai viu s-a întipărit 207 1. „Roza vânturilor“ e, de fapt, titlul rubricii permanente de pe prima pagină a revistei Jurnalul literar, iar nu al tabletei „Puterea de suferință“, atribuită lui I. Negoițescu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de pe strada Câmpineanu, unde știam că se țineau vestitele cenacluri. Împins de un irezistibil îndemn, am pus masivul op al lui Călinescu în încăpătoarea mea servietă și am pornit să caut pe strada Câmpineanu casa minunată a cărei fotografie o contemplasem ca pe un locaș al muzelor. Spre decepția mea, n-am găsit casa „Sburătorului“: aveam să iau la cunoștință peste câteva ceasuri că ar fi fost cu neputință s-o găsesc, fiindcă fusese dărâmată... Verificând atunci într-o carte de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sănătoasă și agreabilă [...] cu condiția ca statul să nu eșueze în misiunea sa în materie de echipamente publice"118. A conduce orașul însemna așadar a face să crească din pământ aceste noi cetăți "în care orașul era invitat să-și contemple modernitatea și forța"119. Marile ansambluri simbolizau accelerarea progresului tehnic și creșterea în putere a raționalității economice. Realizarea lor reprezenta un indiciu al mutației în desfășurare, de la ruralul artizanal la industria modernă. Vechea artă a constructorilor se pierdea în fața utilizării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
erijeze în princi piu orice formă de imoralitate. Știe să prețuiască virtutea altora; îi aduce laude frumoase; o respectă și nu caută vreodată s-o corupă prin vreun sistem vicios. S-ar părea chiar că găsește un soi de plăcere contemplând-o. El nu are, ca Bonaparte, ideea funestă că virtutea nu este de găsit nicăieri, că nu este decât o viclenie sau o afectare mai mult. Pe Domnul de Talleyrand l-am auzit adesea omagiind acțiuni care erau o amară
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a deveni un alter ego, deși insuficient, fiindcă nu e nici pe jumătate așa de frământat de viață, pasiune, hotărâre. Ceea ce au în comun e venerația pentru moarte. Deși mult mai puțin impresionant, Hawksmoor dă numele lui romanului. El își contemplă investigația ca pe o istorie (să fie acesta un îndemn indirect al autorului?): ... chiar dacă nu a fost priceput începutul, trebuie să citim mai departe. Trebuie să vedem ce urmează. Ceea ce și facem. Dyer nu a fost și nu va fi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cere ca serviciul să-i fie făcut, vehicolele refac drumul înapoi la punctul de plecare, pacienții (eroul e medic) sunt readuși la viață din propriile cadavre. Logica e contrazisă cu încântare iar cronologia (pe care eul interior o păstrează pe când contemplă întoarcerea la începuturi) devine sursa multor efecte comice. Toate cele făcute se desfac lent sub ochii noștri, iar acea parte a eroului care e prinsă înăuntru (de obicei "Eu") judecă tot ce vede, ca și cum abia a deschis ochii pe patul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
casa, priveliștea și viața, dar sunt două inteligențe distincte. Independența mentală schimbă tot. Nici măcar tandrețea nu poate declanșa comuniunea, poezia nu e o alianță. Peisajul general al poeziei lui Fainlight e cetatea. Observations of the Tower Block (Observând blocul turn) contemplă mulțimea de ferestre ale locului care adăpostește nenumărați indivizi: Pete de lumină. Oricât de târziu mă culc ori mă scol, ard lumini. Nopți de nesomn, când mă uit pe geam, altcineva din clădire e și el treaz. Lumea copilăriei poetei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adeseori. Nu e totuși un spirit rural. Trecutul și prezentul sunt legate de oraș. Author! Author! (Authorul! Autorul!) dezvăluie planul ei ascuns, care e "propria mea poveste". Scrie poezie fiindcă vrea să înțeleagă "ce și de ce s-a întâmplat". Se contemplă rătăcind printre magazine, parcuri, străzi, ca "un personaj oarecare / în acest scenariu extravagant, / dintr-o poveste care continuă încă". Handbag (Geanta) e un poem cu o structură interesantă, incredibil de direct și totuși indirect în cele din urmă. Poemul începe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
neiertătoare / Sub o stea ce împroașcă foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare greutate. Larkin este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înșine, mai autentice, mai captivante. Într-un album cu fotografii găsim imaginea de copil a iubitei. Fotografia e o artă "care dezamăgește", exclamă Larkin. Trecutul e o temă nouă. Sufletul poetului aleargă să recupereze anii pierduți, se oprește în loc, se contemplă. Se naște poemul: Să fie doar trecutul? Florile, poarta Parcuri încețoșate, motoare, sfâșie Doar fiindcă s-au dus; tu Îmi strângi inima fiindcă a trecut vremea peste tine. Propozițiile curg natural, făcute parcă pentru muzică. Ritmul e atent modelat: curgerea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
el de la mine. Îmi place să redau realitatea în întreaga ei complexitate năucitoare, dar nu văd în lector un rival ori o victimă. Ar fi prea comod. Și în orice caz, lectorul meu nu mă înfruntă, ci îmi șade alături, contemplând lumea în paralel cu mine. Nu fac decât să discut cu lectorul ca prieten tot ce văd, tot ce-mi trece prin cap. LV. E drept că nu aderi la niciun curent de bună voie, că ești extrem de independent. Te-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
creatorul implicit". Nu-mi propun să comentez aici poziția religioasă a "autorului real". The British Museum Is Falling Down satiriza doctrina catolică, mai ales în ce privește sexul, din interiorul credinței. How Far Can You Go (intitulată Souls and Bodies în SUA) contemplă mai detașat și mai ironic declinul credinței, în teorie și practică, și pune la îndoială puterea ei de a supraviețui. Paradise News a fost scris dintr-un unghi implicit postcreștin ceea ce nu înseamnă non-creștin sau anticreștin. Credința simplă în transcendent
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nu în ideile din noi; nu pot exista gânduri de vreun fel (reprezentări imaginare, etc.) fără ca omul să nu știe despre ele. Gândirea este, în sensul cel mai larg al lui Descartes, echivalentă cu aptitudinea, spre a o putea contempla, spre a o putea imagina pe dinăuntru. În fond, "ideea" lockeniană este echivalentă cu "gândirea" carteziană, fiecare vede altfel, însă, cum acestea își găsesc locul în suflet. Descartes a vorbit totuși de existența unor adevăruri matematice și metafizice care nu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]