5,945 matches
-
lansat din nou. — Nu putem să ne căsătorim, Randall. Îmi pare rău - mai ales pentru faptul că mi-am dat seama de asta abia cu câteva minute înainte de nuntă. Dar sunt convinsă că asta e decizia corectă. și chiar eram convinsă. Finalmente - după un an de confuzie, de dubii, de bănuieli din ce în ce mai pronunțate - știam din nou cine eram și știam ce trebuia să fac. Randall a clătinat încet din cap. S-a aplecat și m-a sărutat pe obrazul care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care locuiau în Rossiter Grove erau cu o treaptă deasupra celor din Parkview Avenue, iar soții care erau biochimiști și aveau un an sabatic lucrau și la Universitate. Universul Evei Wilt era construit din asemenea nuanțe. — Știi, nu sunt deloc convinsă că aș putea trăi cu un trandafir oratoric, zise Sally Pringsheim. Simfoniile sunt în regulă în sălile de audiție, dar nu cred c-o să mor dacă n-am așa ceva în vaze. Eva o fixă cu privirea, cuprinsă de un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a nu știu câta oară, să se folosească o pompă. Un inspector de poliție și un șef de la pompieri se holbau îndelung în puț. — Sunteți sigur că ați văzut corpul unei femei acolo jos? întrebă inspectorul. Sunteți absolut convins? — Absolut convins? schelălăi șeful de echipă. Desigur că sunt absolut convins! Doar nu credeți că...Spune-le, Barney! Uite, și el a văzut-o! Barney îi povesti inspectorului chiar mai plastic decât înainte. Avea părul așa, vedeți, și mâna-i era ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu cât un medicament avea un gust mai scârbos, cu atât mai mare era probabilitatea să fie eficient -, atunci era limpede că își îmbunătățea modelul comportamental psihosexual în salturi, arzând etapele. Pe de altă parte, Eva nu era întru totul convinsă că papiloterapia era ceva foarte simpatic. Reușea să-și înfrângă obiecțiile numai prin exercitarea unei forțe volitive considerabile și chiar și atunci simțea un curent subteran de îndoială legat de gradul de bună-cuviință implicat de niște atingeri atât de senzoriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se uită înăuntru, la jucăriile din cameră. Presupun că i-ai măcelărit și pe copii, zise el sumbru. — Copii? se miră Wilt. Nu știam că au vreunul. — Ei bine, dacă n-ai făcut-o, începu inspectorul, care era un familist convins, amărâții ăia mici or să aibă ceva pentru care să mulțumească. Nu prea multe, după cum arată treaba, dar totuși... Wilt își strecură capul pe ușă și se uită la ursul de pluș și la căluțul de lemn. — Sunt ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ducă adevăratele victime. N-aș fi deloc surprins să aflu că și-a petrecut duminica folosindu-se în mod ilegal de crematoriu. Orice-ar fi făcut, fiți sigur că a făcut-o cu meticulozitate. Dar domnul Gosdyke nu se lăsă convins. — Tare aș vrea să înțeleg cum de puteți să fiți așa de sigur, zise el. — Domnule Gosdyke, reluă obosit inspectorul, v-ați petrecut două ore cu clientul dumneavoastră. Eu mi-am petrecut cu el cea mai mare parte a săptămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
domestic. Pe marile întinderi australiene s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând, totuși, se părea, plăcerii de a instrui. — O ferocitate neîntâlnită nici la lupi. Ucide chiar când e sătul. Doi câini ucid într-o noapte o mie de oi. O mie!... Fără zgomot, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bună pentru farse. Farse romantice, atât, peltea și gamete. Se reîntâlniseră, până la urmă, vârstele se încolăciseră iarăși. Amurg ploios, friguros, crezi că vei scăpa și de data asta, să se încurce trenurile, adresele, fantomele, să mai amâni, să scapi. „Eram convinsă că n-ai să vii...“ Evitase, într-adevăr, se învârtise de câteva ori în jurul casei, să amâne. „Poți scoate trenciul, doar n-ai să stai așa, în mijlocul camerei.“ Apartament în curs de amenajare, proaspăt văruit. Ieșiră pe terasă, sub coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
explicații, cum știi. Dictatorul nu mai are nevoie de colaboratori cu mari calități. Tehnica oferă mijloace de informare care mecanizează activitatea subordonaților. Simpli executanți docili ai ordinelor...“ Tolea tăcea, visa, dormea, nu se obosea să dea vreun semn de prezență. Convins că, până la urmă, logoreea vecinului Gafton avea să dea în clocot. Guralivul se apropia, excitat, chiar de subiectul-tabu. „Ai avut dreptate, domnule Vancea... Printre tablourile scoase din țară de Carol al doilea, era și un Tizian. Chestiunea n-are, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inima are să vă îndemne să mai înmuiați regulile ca să ajutați un copil. N-aveam de gând să-i spun ce gândeam cu adevărat. Îmi plăcea sau nu, eram încă enoriașă în tâmpita lui de parohie și trebuia să mă prefac convinsă de ce spun. Am crezut că întrevederea a luat sfârșit, dar, când m-am ridicat să plec, a întins mâna dreaptă și mi-a făcut semn să mă așez la loc. Am fost cu ochii pe tine, femeie, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-se doar din când în când să întrebe „Nu-i așa, George?“. Și tata doar dă din cap. Dă din cap mai ceva ca Noddy 1. Dar cred că o face doar ca să nu aibă bătăi de cap. E adeptul convins al unei vieți comode. Cel puțin asta e părerea mea. Până la urmă, nu se poate să fie de acord cu ea asupra tuturor lucrurilor, nu? Adică nu are și el părerile lui? Deseori mă întreb ce-o vedea mama la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zi nu voi mai fi nevoită să-i cer mamei permisiunea să ies cu cineva la un pahar. Și atunci eu și Paul ne vom căsători și vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Doamne, ce naivă eram pe-atunci. Eram convinsă că ne vom reîntâlni cândva. Dar nu s-a întâmplat niciodată. A emigrat în America imediat ce a terminat facultatea și cam asta a fost. L-am tot căutat de-atunci. Nu în mod activ, desigur. Dar de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
toată firea se tem de zbor. Se pare că e frica de a pierde controlul situației. Cât avionul țâșnește pe pistă, încerc să stabilesc contactul vizual cu omul înspăimântat din fața mea. De fapt, mă uit așa de insistent încât sunt convinsă că ceilalți pasageri or să creadă că îl plac. În cele din urmă ridică privirea, iar eu îi fac cu ochiul, spunându-i din buze „E în regulă“. Se relaxează în mod vizibil. E clar că se simte în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
grozavi. Încep să dau înapoi în viteză. Vreau să spun că prietena mea, Debbie, o știi pe Debbie, cea cu părul negru? Se tot pupăcește cu un pilot de vreo câteva săptămâni și e înnebunită după el. Amy nu pare convinsă. —Să înțeleg deci că ești cu un pilot? mă hotărăsc eu să trec la subiect. Amy parcă nu ar fi în apele ei, dar pare mulțumită în același timp. Păi, totul e foarte pe ascuns... începe să vorbească încet. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de aici. Intru în grabă într-o cafenea, îmi iau o cafea la pachet și mă îndrept spre scara rulantă. În magazinul Banana Republic, vânzătoarea îmi spune „Bună“ cu un zâmbet atât de larg încât, o fracțiune de secundă, sunt convinsă că o cunosc. Apoi îmi aduc aminte că în SUA majoritatea vânzătorilor te întâmpină astfel, așa că o salut doar, cu un zâmbet la fel de larg. Mi se pare drăguț că sunt așa de veseli. Uneori, în Irlanda, vânzătorii se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bine. Am vrut doar... să mă liniștesc un pic. O, Doamne, Connor, a fost un coșmar. Începe să-mi tremure brusc vocea, ceea ce e total ridicol, fiindcă acum mă aflu În perfectă siguranță. La un moment dat, am fost ferm convinsă că am să mor. Când am văzut că nu apari... Se oprește și mă fixează preț de câteva clipe. Cred că atunci am realizat, pentru prima oară, cât de mult țin la tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acum o mie de ani ! spune Lissy cu un aer superior. Nu i-ai spus niciodată lui Simon că sperai să te ceară de nevastă... — Ba nu speram ! spune Lissy, colorându-se vizibil. Ei, bine, OK, poate că da... — Ești convinsă că tipul ăla cu față tristă, care stă În apartamentul de lângă noi, e Îndrăgostit de tine... — Ăsta nu e un secret ! spune, dându-și ochii peste cap. — A, da ? Să-i spun, atunci ? Mă aplec un pic, spre fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Să nu spui nimănui. Să nu spui nimănui. Să nu spui nimănui că azi-noapte ai avut o Întâlnire cu Jack Harper. Nu că aș avea de gând să spun cuiva. Dar, când ajung a doua zi la serviciu, sunt aproape convinsă că o să-mi scape fără să vreau. Sau că unul sau altul se va prinde imediat. Vreau să spun că sunt destul de sigură că mi se citește pur și simplu pe față. Pe haine. Din felul În care merg. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat absolut tot ce știa că mi-ar plăcea. Iar eu am crezut că e pe bune - fiindcă Îmi doream din suflet să cred asta. — Tu chiar ești convinsă că totul n-a fost decât o stratagemă ieftină ? Lissy Își mușcă buza. Evident c-a fost o stratagemă, spun printre lacrimi. M-a urmărit peste tot pe unde m-am dus, s-a uitat cu atenție la tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa până mâine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dându-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adâncul sufletului, sunt de fapt o feministă convinsă, răspunde Jemima. Noi, femeile, trebuie să ne apărăm drepturile. Știi, Înainte de a se mărita cu tata, mami a fost prietenă cu un cercetător științific, care a lăsat-o efectiv cu ochii În soare. S-a răzgândit cu doar trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu mai sufăr după el. Azi mi-a stat inima doar o singură dată, când mi s-a părut că-l văd pe hol, dar mi-am revenit destul de repede. Astăzi Încep o viață nouă. Sinceră să fiu, sunt destul de convinsă că e posibil să dau peste un tip drăguț chiar diseară, la spectacolul de dans al lui Lissy. Vreun avocat Înalt și zdrobitor de frumos. Da. Și el va veni să mă ia de la serviciu cu mașina lui absolut superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s‑a enervat foarte tare; mi‑a spus că poate să îmi facă una oricând, dacă vreau). Cunoști vreun tip Peter? — Nu, zice Suze. Nu cred... Dar poate ne luăm un motan și îl botezăm Peter! Da, zic nu prea convinsă. Poate... Oricum, mai bine mă duc și mă pregătesc pentru mâine. A, era să uit, zice Suze, întinzându‑se după o bucățică de hârtie. Vezi că te‑a sunat Luke. Da? spun, încercând să‑mi ascund bucuria. E o surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atât de sigură pe ea, că‑mi sare inima de bucurie. Sigur că da. Ăsta trebuie să fie răspunsul. N‑am zis și eu? Nu v‑am zis cum e Alicia? Singura problemă - micul meu dubiu - e că nu sunt convinsă că Suze e sută la sută obiectivă. Are așa un dinte mic împotriva Aliciei, de pe vremea când au început amândouă să lucreze pentru Brandon Communications, cam în același timp - dar Suze a fost dată afară după trei săptămâni, iar Alicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dar merg mult pe jos. — Frumos! zice Tony. Unde, pe bandă? În parc? — Mai mult prin magazine. — OK... zice neîncrezitor. — Dar de multe ori car lucruri foarte grele, îi explic. Sacoșe, chestii de‑astea. — Am înțeles, zice Tony, nepărând prea convins. Păi... vreți să vă arăt cum funcționează aparatele? — Nu‑i nevoie, spun sigură pe mine. Mă descurc. Zău, nu am de gând să‑l las să mă plictisească explicându‑mi cum funcționează fiecare aparat. N‑oi fi chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Deci doamna Sherman are un fiu? zice, dându‑mi părul spre spate. Da, spun ridicând privirea, șocată. Nu v‑a vorbit niciodată despre el? — Din câte‑mi amintesc, nu. Și vine aici de ani de zile... Ridică din umeri. Eram convinsă că n‑a avut niciodată copii. — A, da? spun și mă întind înapoi, încercând să nu‑mi trădez surpriza. Când ies, o oră și jumătate mai târziu, mă simt fantastic. Am sprâncene nou‑nouțe, picioare catifelate și strălucesc prin toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]