3,237 matches
-
atitudine civică, organizată sau nu, exprimată public, este politică. A fi pentru sau contra unor aspecte ale societății civile și a vieții politice înseamnă politică. O astfel de poziție nu se confundă cu politicianismul, fără scrupule, prin intrigi și combinații corupte și tenebroase. Mulți resping politica tocmai din această perspectivă. Unele precizări suplimentare sunt totuși necesare. Trebuie recunoscut deschis: există, pe de o parte, indivizi, adesea în proporție copleșitoare, cu un foarte slab (sau chiar inexistent) simț civic. Ei aparțin spiritului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu colegii în subordine, pentru a nu mai vorbi de solicitanții modești și debutanți, acest nou ciocoi roșu promotor pe scară largă al culturii oficiale, transformată, în sfera sa de activitate, într-o proprietate personală, exploatată din plin, abuziv și corupt a marcat o epocă. Insolența, siguranța de mișcări și abilitatea combinațiilor profitabile, cinismul și lipsa conștiinței responsabilității personale, convins definitiv că sistemul este etern și situația ireversibilă, definesc un tip, un stil de viață și o epocă. Evident, el nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
munte, în preajma noilor alegeri necesitate de revizuirea Constituției, revizuire propusă de guvernul liberal. Strașnică ocazie pentru C. de a lua în cătare, punând exploziv în sarcasme, parșivul mecanism electoral, cu manevrele lui neloiale, cu intrigi, șantaje, mistificări. E o lume coruptă, unde stăpânesc ipocrizia, felonia, venalitatea, arivismul cel mai sfruntat. Prefectul Ștefan Tipătescu, totuși personajul cel mai lucid din piesă, este și el un imoral, care păstrează aparențele onorabilității. El întreține o veche relație adulterină cu Zoe, nevasta lui Zaharia Trahanache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
general, e de observat că atunci când vine vorba despre ce se întâmplă în România, formulele lui Dorel Dumitru Chirițescu pot fi necruțătoare: "Capitalismul creat de către noi ne seamănă într-totul: este meschin, sărac, lacom, egoist, rău, schimonosit, fără orizont, oligarhic, corupt, împotriva celor harnici, bazat pe cumetrie și respect față de oligarh, care nu are nimic de-a face cu piața, performanța și difuzia prosperității". Cu privire la situația noastră, concluzia sa pare lipsită de speranță: "Putem vedea (...) în cazul României, de la distanță că
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
la coadă este un timp pierdut în întregime, deoarece nu se poate spune că, în vreun fel oarecare, se transferă timp producătorilor pentru a-i stimula să facă mai multe din bunurile necesare pentru a satisface cererea nesatisfăcută.) Dacă politicienii corupți au mână liberă, atunci există de asemenea plăți pe sub masă care trebuie adăugate plăților care se fac pe deasupra mesei. Suma plăților legale, a mitelor ilegale și a timpului pierdut așteptând la coadă, când statul impune prețuri maxime bunurilor și serviciilor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
societățile post-comuniste au fost corupte, ceea ce arată că piețele corup Campaniile de privatizare sunt aproape întotdeauna deturnate. Este un joc prin care se oferă pur și simplu cele mai bune active ale statului celor mai lipsiți de scrupule și mai corupți oportuniști. Întregul joc al privatizării și al introducerii economiei de piață este murdar și nu reprezintă altceva decât un furt de la popor. O varietate de state ex-socialiste care au procedat la campanii de privatizare au avut rezultate foarte diferite. Unele
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de taxe. Mulți nobili au moștenit poziții ecleziastice care aveau în componență arhiepiscopii și abații dar erau complet indiferenți față de îndatoririle lor, acestea fiind de fapt văzute doar ca simple beneficii. Toate acestea au avut drept efect un sistem foarte corupt care, în timpul secolului al XVIII-lea, a atras numeroase critici din partea intelectualilor din Franța și de alte părți. În același timp, Franța era implicată într-o serie de războaie cu alte puteri europene care au dus-o la faliment, toata
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și în alții a creat chiar nedumerire, când a spus că „păcatul se iartă, corupția nu poate fi iertată”. Dar în acest caz ce înseamnă iertarea neobosită a lui Dumnezeu? Ce vrea să spună Papa Francisc când afirmă: „păcătoși da, corupți nu”? Toată reflecția asupra corupției, cultivată cu punctualitate și maturizată încă de pe când era arhiepiscop de Buenos Aires și, deci neimprovizată pentru nimic, cu atât mai puțin lipsită de experiență, fie pe planul cunoașterii fenomenului, fie pe planul discernământului etico-teologic, nu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
corupție. Această distincție reprezintă punctul central al meditațiilor sale pretențioase în individualizarea naturii specifice a corupției, dar la fel de nete în exigența unei schimbări radicale a mentalității, în stilul vieții și al relației, în moravuri și în acțiunea efectivă a persoanei corupte. Dacă fenomenul corupției este calitativ diferită de păcat, e clar că și pentru vindecarea corupției e nevoie de o schimbare radicală a vieții, calitativ alternativă. Dar pentru a înțelege până la capăt punerea în pagină a acestei teme, Papa Francisc face
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
nevoie de o schimbare radicală a vieții, calitativ alternativă. Dar pentru a înțelege până la capăt punerea în pagină a acestei teme, Papa Francisc face o trecere decisivă: de la o lectură impersonală și anonimă a corupției, până la reflecția în inima omului corupt. De la corupție la omul corupt: doar așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
a vieții, calitativ alternativă. Dar pentru a înțelege până la capăt punerea în pagină a acestei teme, Papa Francisc face o trecere decisivă: de la o lectură impersonală și anonimă a corupției, până la reflecția în inima omului corupt. De la corupție la omul corupt: doar așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
inima omului corupt. De la corupție la omul corupt: doar așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă că în omul corupt sunt compromise condițiile de bază, dintre care tocmai prima este cea a recunoașterii propriei stări care a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă că în omul corupt sunt compromise condițiile de bază, dintre care tocmai prima este cea a recunoașterii propriei stări care a condus corupția la habitat sau ethos. De aceea, Papa Francisc încearcă să dea de înțeles că iertarea riscă să devină o cale întreruptă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
condițiile de bază, dintre care tocmai prima este cea a recunoașterii propriei stări care a condus corupția la habitat sau ethos. De aceea, Papa Francisc încearcă să dea de înțeles că iertarea riscă să devină o cale întreruptă pentru omul corupt. E nevoie de ceva în plus: convertirea, în dublul său sens, „cotitură de viață” și „schimbare existențială”. Atunci va fi posibilă reconstruirea condițiilor de bază pentru a primi profeția iertării. Dar noutatea trebuie culeasă și pe plan civil, unde dezbaterea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
precum apa, teritoriul, peisajul, aerul... Un astfel de înțeles fundamental și angajant, pe plan civic, este prezent în mod continuu în amarele considerații ale lui Norberto Bobbio, la sfârșitul anilor optzeci ale secolului trecut, imediat după apariția acelui Stat italian corupt, ce va culmina mai târziu cu explozia organizației Mani Pulite: „Această societate italiană apare ca putrezită și epuizată moral. Toată, nu doar guvernul sau sub-guvernul: între cine stă înăuntrul palatului și cine stă afară există o corespondență. Corupția politicilor și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de șantaje reciproce” 3. Inima zdrobită Există un al treilea înțeles al cuvântului, într-adevăr neprețuit prea mult de etimologie, deoarece prezintă unele lacune lingvistice, dar în același mod este purtător al unei orientări de sens. Este vorba de cel „corupt” ca de cor-ruptum, adică de „inimă zdrobită”, inimă frântă, care în mod obișnuit indică o inimă zdrobită de durere pentru moartea persoanelor dragi sau admirate. Dincolo de această notă lingvistică, este interesant să reluăm această idee a coruptului ca pe a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
vorba de cel „corupt” ca de cor-ruptum, adică de „inimă zdrobită”, inimă frântă, care în mod obișnuit indică o inimă zdrobită de durere pentru moartea persoanelor dragi sau admirate. Dincolo de această notă lingvistică, este interesant să reluăm această idee a coruptului ca pe a aceluia care are o inimă zdrobită, dar nu în sensul nostru modern obișnuit care vede în inimă viața afectivă. Inima poate fi zdrobită într-o manieră mult mai amplă decât afectiv și psihologic, cu scopul de a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
o primă reflecție sistematică asupra corupției, plecând de la situații devenite obiect de largă discuție în țară, a scos bine în evidență acest izvor moral al inimii, insistând asupra faptului că „orice corupție socială nu este altceva decât consecința unei inimi corupte... Nu ar exista corupție socială fără inimi corupte”. Și puțin mai înainte: „O inimă coruptă: aici este centrul problemei”. E nevoie de demararea unei cercetări asupra corupției, cu plecare de la acest punct, altfel ne-am învârti doar în jurul exteriorizărilor materiale
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
situații devenite obiect de largă discuție în țară, a scos bine în evidență acest izvor moral al inimii, insistând asupra faptului că „orice corupție socială nu este altceva decât consecința unei inimi corupte... Nu ar exista corupție socială fără inimi corupte”. Și puțin mai înainte: „O inimă coruptă: aici este centrul problemei”. E nevoie de demararea unei cercetări asupra corupției, cu plecare de la acest punct, altfel ne-am învârti doar în jurul exteriorizărilor materiale ale corupției, însă fără a atinge vreodată izvorul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
țară, a scos bine în evidență acest izvor moral al inimii, insistând asupra faptului că „orice corupție socială nu este altceva decât consecința unei inimi corupte... Nu ar exista corupție socială fără inimi corupte”. Și puțin mai înainte: „O inimă coruptă: aici este centrul problemei”. E nevoie de demararea unei cercetări asupra corupției, cu plecare de la acest punct, altfel ne-am învârti doar în jurul exteriorizărilor materiale ale corupției, însă fără a atinge vreodată izvorul adânc. Bergoglio surprinde, deci, invitația lui Isus
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
democrației, păstrează multe aspecte ale legalității aparente, ce cu greu pot fi sancționate”. Clasificarea din International Transparency (ce poate fi consultat cu ușurință pe net), atribuie anual un punctaj a 177 de țări mondiale pe o scară de la zero (foarte corupt) la o sută (foarte curat), evaluând nivelul corupției percepută de locuitori. În 2013 Italia a obținut un punct în plus, ajungând cota de 43, precum Kuweit și România, și clasificându-se, neîncurajator, pe locul șaizeci și nouă în clasificare. Țările
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
tind să lanseze o dezbatere între Comisie, State membre, Parlamentul European și alte stakeholders), prezentat de comisarul Cecilia Malmström, cu câteva luni înaintea încheierii ultimei legislații, cotează corupția UE în jurul a 120 de miliarde Euro, dintre care jumătate din suma coruptă se găsește doar în Italia, adică circa 60 de miliarde de Euro. O cifră exorbitantă pentru realitatea noastră italiană, care impresionează dacă e pusă împreună cu cea a evaziunii fiscale, care „valorează” pe de-a dreptul dublu, în impozite neplătite. Raportul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de azi), cu un excedent pentru Stat, deci pentru cetățeni, care depășește 2,4 miliarde de euro. „Corupția” legii este mai ambiguă decât „încălcarea” ei, deoarece în primul caz nici o lege nu este încălcată: sunt legile înseși care au fost „corupte”, adică scrise și aprobate pentru profitul clientelei private, împotriva intereselor Statului, sau în interesul unor persoane private spre dezavantajul altora. În fața unei astfel de corupții justiția nu are arme și poate fi combătută doar de politică și de cetățeni. În
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
orice caz - așa pare - oferă o oarecare indicație. Percepția corupției constă într-un dublu aspect: pe de o parte, deoarece acționează „sub acoperire”, trebuie să ținem cont și eventual să încercăm să verificăm când o colectivitate „percepe” prezența unei acțiuni corupte. Pe de altă parte, în special când percepția crește, motivațiile antropologice ne spun ceea ce este, deoarece sentimentele noastre morale se tem efectiv ca de un rău mortal, și pentru că ne temem să nu fim atrași de corupție. Mai mult decât
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
act toată fecunditatea sa, când el imprimă o curbă antropologică în cercetarea asupra structurii interne a corupției, captivând astfel atenția noastră și revitalizând sentimentele noastre morale, civile și religioase. El analizează desigur corupția dar se oprește mai ales asupra omului corupt. Până acum, de fapt, am folosit termenul „corupție” și am vorbit despre ea: studii, cercetări, rapoarte și analize se concentrează, în mod evident, asupra corupției și rămân cel puțin la suprafața unei fenomenologii despre omul corupt. Riscul - după cum știm - constă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]