8,430 matches
-
toată seriozitatea, le-aș purta pe toate cele 1000, chiar dacă - la nevoie - ar trebui să le atârn și de sulă. Trece la următorul, fără să i se clintească vreun mușchi pe față, deși în jurul său toți râd și își dau coate. Iar tu se pare că te-ai pus sub protecția lui Anubis? Grav, gladiatorul interpelat încuviințează în tăcere. — Frumos, rostește cu glas imparțial Rufus. Sper să-ți și fo losească. Se încruntă și-și acordă o clipă de gândire: — Bun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu nimfa lui, a ajuns astăzi al nimănui... — Și ce-ai vrea să fac eu? se impacientează gazda. Asta e treaba edililor. — Grădinile Capenei sunt un cuib de cerșetori, se jeluiește în continuare omul. Ce să zic, te doare-n cot de trecutul nostru istoric, se uită chiorâș Germanicus la el. Tu pari a fi din soiul celor care se pricep să facă alb până și din ce-i negru. Un escroc nerușinat, asta ești. Unul dintr-ăia pentru care banul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clienți, mârâie cu o strâmbătură Agrippa. Prudent, preferă să nu-și continue ideea cu voce tare. Din stăpâni s-au transformat acum în sclavi și vin să felicite un prezumptiv moștenitor la domnie, fără să le pese că se nghesuie cot la cot cu cerșetori în zdrențe și papuci. Tovarășul său continuă încetișor: — Parcă s-au născut actori. De zâmbești, râd în hohote lângă tine. De ești trist, își smulg părul din cap de disperare. Dacă aprinzi oleacă focul, dârdâie înfrigurați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu o strâmbătură Agrippa. Prudent, preferă să nu-și continue ideea cu voce tare. Din stăpâni s-au transformat acum în sclavi și vin să felicite un prezumptiv moștenitor la domnie, fără să le pese că se nghesuie cot la cot cu cerșetori în zdrențe și papuci. Tovarășul său continuă încetișor: — Parcă s-au născut actori. De zâmbești, râd în hohote lângă tine. De ești trist, își smulg părul din cap de disperare. Dacă aprinzi oleacă focul, dârdâie înfrigurați, iar de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-n prima zi, iar el se află întotdeauna la mijloc, neputând să le mulțumească nici pe una, nici pe alta. — Nu din vina mea, răspunde Antonia și se urnește din loc. — Nu ți-e frig așa, cu mâneci scurte până la coate? o în treabă fiul și face semn unei slujnice să-i aducă mantia. Femeia acceptă să și-o pună pe umeri. Apoi spune: Ați văzut ce nenorocire s-a întâmplat ieri la amfiteatru? Înainte ca Iulius Herodes să-și compună
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fereastră spre stradă, lumina irizată a soarelui pătrunde aici printr-o deschizătură mare în zid. Zăbrelele fixe din marmură sunt umplute cu lamele subțiri de piatră translucidă, mică și sticlă colorată, aranjate în forme geometrice. Tiberius se așază, își sprijină cotul pe masă și-l îndeamnă: Spune repede, că n-avem timp. Mă așteaptă o zi grea. Seianus lasă pentru o secundă capul în piept, apoi scoate de sub cingătoare un papirus pe care i-l întinde cu o mână tremurând de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pe nesimțite, înverșunarea din el devine tristețe. Și Mariamne respecta sabatul, de parcă ar fi fost cine știe ce aniversare divină, și se lăsa cuprinsă de o nepăsare prostească. Degeaba îi scutura mâna moartă, îi făcea în taină cu ochiul, o îmboldea din coate sau o trăgea de haină. Zadarnic. Alerga desculță să sărbătorească împreună cu coreligionarii ei Ziua Domnului. Tot ce plănuiseră să facă împreună rămânea pe altădată. Înghite cu greutate nodul de amărăciune din gât. Chiar trecând peste împotrivirea familiei, cum ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el, îl ia iritat la rost: — Ce te-ai împiedicat de țâncii ăia? Velleius se înroșește. Răspunde încurcat: — Nu i-ai recunoscut? Sunt copiii celor mai mari familii din Roma... — Ei și? ridică Tiberius din umeri plictisit. Îl doare-n cot de toți Lentulii, Metelii, Valerii și Fabii de pe lumea asta. Încep amândoi să-și croiască drum prin îmbulzeală. Pe trep tele altarului se profilează deja fasciile lictorilor. Din fericire, sacrificiul nu a început încă. Ajung în sfârșit lângă incintă. Zidul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura asta complicată, bombăne el posac. Își strecoară totuși brațul pe după talia ei. În spatele lor, Velleius Paterculus scoate aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă, avertisment să se liniștească. În sfârșit, apar opt lecticari, înveșmântați în uniforma somptuoasă a Fabiilor. Își croiesc cu greu drum printre oameni. Duc pe umeri o băncuță de două locuri, acoperită cu un baldachin ar cuit. Marcia Medullina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici nu mă uit la poze, ci aștept doar zgomotul mașinii lui Geraldine. Nu se aude nici un zgomot, aud în schimb cum claxonul sună scurt de două ori, iar când dau perdeaua la o parte, aproape că-i pot vedea cotul lui Geraldine, care stă în ușă și bate darabana pe melodia pe care presupun că o fredonează. Geraldine și mașina ei se potrivesc de minune. Ambele sunt strălucitoare, șic, au exterioare lucioase și motoare care torc. Geraldine s-a aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rupte de țigări Rizla. Bea o bere, dar nu Heineken, astea sunt ale colegilor săi de apartament. Bea Budweiser Budvar original, și studiază știrile. Când încep reportajele, își trage picioarele de pe măsuța de cafea și se apleacă în față, cu coatele pe genunchi, legănându-și alene cutia de bere între picioare; ochii îi sunt însă fixați pe ecranul televizorului, iar când vorbește reporterul, Ben îl imită în mod repetat, până când vocea lui aproape că nu poate fi separată de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se cufundă în canapea, își așază jacheta de-a lungul spetezei și răsuflă cu zgomot. Bun loc, se gândește el, uitându-se în jur. Ia o gură de bere, își scoate cartea din buzunar și se lasă pe spate, un cot sprijinit pe brațul canapelei: o mână i se odihnește chiar deasupra frunții, împingându-i părul înapoi, iar cu cealaltă ține cartea. Berea se odihnește pe masă. Dacă un fotograf de la Vogue ar fi intrat acum în bar, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
amuzantă sau nu. ― Ei bine, mâncarea e gata, spune el. Nu vrei să aprinzi lumânările cât o aduc eu? Așa că fac alene ce mi s-a spus, iar când Brad vine cu două farfurii în mâini, apasă un întrerupător cu cotul și lasă camera în întuneric, cu excepția celor două lumânări de pe masă și a focului scânteietor din șemineu. ― Așa e mai bine, spune el, așezându-se. ― Mult mai bine, aprob eu. Acum de-abia te pot vedea, mai spun. Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de ani de viață românească, București, 1928, p. 237. 56 ***, Istoria Românilor, vol. VII, tom I, p. 224; Mihai Ionescu-Dobrogeanu, op. cit., p. 347. 57 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 216. 58 Mihai Ionescu-Dobrogeanu, op. cit., p. 328; Al. P. Arbore, "Cotul Bugeacului. O încercare de reconstituire istorică a unui ținut dobrogean", în Analele Dobrogei, nr. 3, Constanța, 1921, p. 358. 59 Tudor Mateescu, Permanența și continuitatea românilor în Dobrogea, Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, București, 1979, p.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghiază, Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază, Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. Și bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece, Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braț alb; Abia candela cea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj; Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii, Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. {EminescuOpI 131} {EminescuOpI 132} Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechiu, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați; Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvîrtim uitând cu totul {EminescuOpI 133} Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
colț Luceafărul așteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. Il vede azi, îl vede mâni, Astfel dorința-i gata; El iar privind de săptămâni, Ii cade dragă fata. Cum ea pe coate-și răzima Visând ale ei tâmple, De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. {EminescuOpI 168} Și cât de viu s-aprinde el În orișicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. Și pas cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
le mărunțeau într-un pisălog de piatră până se făceau făină. Îmbrăcat ca și țăranii în haine de lucru hangiri, samuraiul privea valea. Din când în când îi striga pe țărani și stătea de vorbă cu ei alte ori muncea cot la cot cu ei rânduind în jurul casei sale lemnele de foc ca într-un zid. În vale, gardurile de acest fel se numeau uluci. Țăranii aveau și ei bucuriile lor. În toamna aceea muriseră doi bătrâni din sat, dar familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
într-un pisălog de piatră până se făceau făină. Îmbrăcat ca și țăranii în haine de lucru hangiri, samuraiul privea valea. Din când în când îi striga pe țărani și stătea de vorbă cu ei alte ori muncea cot la cot cu ei rânduind în jurul casei sale lemnele de foc ca într-un zid. În vale, gardurile de acest fel se numeau uluci. Țăranii aveau și ei bucuriile lor. În toamna aceea muriseră doi bătrâni din sat, dar familiile sărace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din dreapta și din stânga sa. Când suita trecu prin fața șirului de slujbași, cineva rosti numele tatălui său: Nu ești tu fiul lui Gorozaemon? Vorbise seniorul Shiraishi. Samuraiul își plecă respectuos capul. Am auzit multe despre tine de la seniorul Ishida. Am luptat cot la cot cu tatăl tău în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Shiraishi plin de supunere. Pe când jumătate din slujbași, câți se alăturaseră convoiului, se pierdeau din vedere printre munți, cei rămași îl invidiau pe samurai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din stânga sa. Când suita trecu prin fața șirului de slujbași, cineva rosti numele tatălui său: Nu ești tu fiul lui Gorozaemon? Vorbise seniorul Shiraishi. Samuraiul își plecă respectuos capul. Am auzit multe despre tine de la seniorul Ishida. Am luptat cot la cot cu tatăl tău în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Shiraishi plin de supunere. Pe când jumătate din slujbași, câți se alăturaseră convoiului, se pierdeau din vedere printre munți, cei rămași îl invidiau pe samurai pentru cuvintele deosebite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de unde Își luau zborul dimineața cocoșii de nisip. Nu vrei să-ți citesc ceva? Întrebă ea. Stătea Într-un șezlong așezat lângă patul lui. — Uite că a Început să bată puțin vântul. — Nu, mersi. — Poate vine camionul. — Mă doare-n cot de camion. — Pe mine nu. — Ție Îți pasă de atâtea lucruri pe care eu nu dau doi bani. Nu-s chiar așa de multe, Harry. — Ce-ar fi să bem ceva? — Cică-ți face rău. Scrie În Black că alcoolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câmpie și apoi cotiră spre malul râului. Peduzzi vorbea repede, știind câte ceva despre toate și făcând mereu cu ochiul. Cum mergeu unul lângă altul, soția Îi simți la un moment dat mirosul respirației purtat de vânt. O dată o Împunse cu cotul. Uneori vorbea În dialectul din d’Ampezzo și apoi o dădea pe cel tirolez. Nu-și dădea seama pe care dintre ele Îl Înțeleg mai bine tânărul domn și soția sa, așa că era bilingv. Însă În timp ce tânărul domn Îi răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Închise ochii. Mereu mă simt așa de la vin. — Ți-e rău? — Nu, mă simt bine, da’ cumva ciudat. Da, știu ce zici, spuse Nick. — Te cred. — Mai luăm o sticlă? — Eu nu mai vreau, spuse George. Stătură așa, Nick cu coatele pe masă, George sprijinit de perete. — Helen e Însărcinată? Întrebă George, dezlipindu-se de perete și aplecându-se spre masă. — Da. — Când o să-l facă? — Pe la sfârșitul verii. — Și ești bucuros? — Da. Acum sunt. — O să vă-ntoarceți În State? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]