3,263 matches
-
au montat utilaje noi în instalația de care s-a ocupat. S-a retras, în loc să intervină și să pună în discuție procedeul aplicat de șef. Dacă el ar fi făcut asta, s-ar fi descoperit eroarea, n-ar mai fi crăpat presa nu s-ar fi dus pe gîrlă niște bani... Dar de ce?! Nouă să ne fie bine!... Noi avem orgoliu, zice, uitîndu-se spre Graur. Da, da! se înfurie, amenințîndu-l pe Graur cu mîna întinsă, între tine, doctorul în științe, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să te vizitez deseară, îi spune femeia blondă. Oricum, vreau să rezolv cu filamentele... Fii fără grijă. Tovarășul Vlădeanu va rezolva problema. La revedere! Rămîn singur cu doamna blondă și am senzația că, dacă nu-mi ies puțin din pepeni, crăp; crăp ca un pepene galben în zori. "Tovarășul Vlădeanu va rezolva problema", o imit eu pe Brîndușa. Uite-așa se pasează pisica. Femeia blondă pare contrariată. Eu încep să rîd încet și-i întind mîna. Vlădeanu. Cristina, murmură femeia, ridicînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te vizitez deseară, îi spune femeia blondă. Oricum, vreau să rezolv cu filamentele... Fii fără grijă. Tovarășul Vlădeanu va rezolva problema. La revedere! Rămîn singur cu doamna blondă și am senzația că, dacă nu-mi ies puțin din pepeni, crăp; crăp ca un pepene galben în zori. "Tovarășul Vlădeanu va rezolva problema", o imit eu pe Brîndușa. Uite-așa se pasează pisica. Femeia blondă pare contrariată. Eu încep să rîd încet și-i întind mîna. Vlădeanu. Cristina, murmură femeia, ridicînd puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bun. Ba nu e bun deloc! sare Liliana. Că dacă or să vină numai femei frumoase, pot să pun cruce contractelor... Tu te alegi cu priviri dulci, iar eu cu penalizare. Crăpa-v-ar fierea la toți bărbații să vă crape! Că am să-i fac deseară un scandal lui bărbatu-miu, să mă țină minte! Așa sînteți voi: cum vedeți o femeie mai frumoasă, uitați de toate... Lasă, Liliana, zic eu, și tu ești frumoasă și nu trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și asta nu e bine. Nu e bine pentru că nu e în firea mea să fac scandal probabil că-n privința asta sînt și eu un laș ca toți lașii; uneori mi-e ciudă pe mine că-mi vine să crăp, dar ce să fac?! Singura soluție ar fi să mă uit în oglindă și să-mi dau palme. Afară, în curtea combinatului, mă liniștesc. Nici n-aș putea altfel; ploaia a stat, norii s-au risipit, iar soarele rînjește din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
superioare absolvenți ai Universității! se poartă astfel?!... Îmi aud tîmplele zvîcnind puternic, îmi simt obrajii cum îmi ard și nu-mi doresc decît să ies din acest birou, să fug cît mai departe. Altfel, dacă mai întîrzii o clipă, voi crăpa de rușine. Mă trezesc pe scara de serviciu, așezat pe treptele de beton, cu obrazul între palme, fierbinte încă, un obraz de om pălmuit, palme adunate în timp și date acum, toate deodată, să-mi fie spre învățătură. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
satisfacția că doamna blondă se va întoarce fără marfă. Se va înfuria, va veni aici din nou și va obține, prin Brîndușa, acordul directorului general pentru cele două tone; între timp, voi vinde întregul stoc de rezervă. Doamna blondă va crăpa de ciudă. Ba poate că nici n-o să se înfurie. Pe ea n-o doare soarta celor două tone de filamente. Ea a venit aici ca s-o vadă pe Brîndușa. Cei ce vor suferi vor fi alții: muncitorii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că trebuie să-mi controlez mașina înainte de-a urca la volan. Ce s-o fi întîmplat? se întreabă Dinu privind spre combinat. S-o fi spart vreun traseu de abur supraîncălzit, zice Florea și deschide portiera, urcînd la volan. ,,Crape dracului totul!" zic eu în gînd, înveninat de cele întîmplate. Trec pe partea cealaltă a mașinii și urc lîngă inginerul Florea, pe locul unde, dimineață, stătea doamna Teona. "...ca o floare de magnolie gata să se desfacă..." mă lovește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu orașul, vă rog!... Stai aici, lîngă mine, să auzi discuția, îmi arată spre pat, aproape ordonîndu-mi, cu glasul tremurînd de furie. Imposibil! murmură ea. Cine știe ce-ai înțeles tu... Cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rămînă acolo. Va veni cineva să-l ia. Mulțumesc, bună ziua! În telefon, se aude un sunet sec. Smulg receptorul din mîna doamnei Cristina, care încă mai stă nedumerită, formez centrala combinatului și cer interiorul de la instalația de filamente. O fi crăpat vreun cuptor sau o fi explodat vreun traseu cu abur supraîncălzit... Cine știe ce s-o fi întîmplat... Aud țîrîitul des al telefonului pe interior și simt, cu fiecare clipă care trece, cum amețesc, gata să mă prăbușesc. Alo! se aude, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ventilatorul să fie lăsat la intrarea din mijloc a secției. Cei de la Protecția muncii să verifice instalația și să-și dea acordul de pornire. Mașinile pompierilor să fie trase lîngă instalație, în poziție de lucru; asta pentru cazul că ar crăpa vreo conductă cu hidrogen și ar lua foc. Legăturile electrice cu dispecerul central vor fi făcute de grupa de electroniști condusă de tovarășul Nelu Arbore. Pentru montajul exterior e nevoie de o grupă de zece-cinșpe mecanici și șase sudori: trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bilet. Normal ar fi să mă bucure căsătoria ta cu Livia, Mihai. În felul ăsta n-o să mă mai lase soțul... Dar eu nu-mi întemeiez fericirea pe nefericirea altuia, Mihai! Așa-i, încuviințez eu. De ce să fiu nefericit, cînd crăp de fericire?! Să vă citesc un bilet lăsat sub ușă de o colegă, dacă întindem discuția, măcar să ne amuzăm... Ascultați aici: "Mihai, încep eu să citesc biletul Cezarei, te-am tot căutat la telefon, dar n-am dat de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și după masă să ne așezăm amândouă pe divanul tău, să ne luăm cafeaua și țigara, să vorbim. Visez cu ochii mari râsul tău clar, sonor, flori multe, vii, roșii, galben-ruginii, soneria ta imperioasă și glasul tineresc: „Mi-e foame, crăp de foame“. Și eu, cu reproș: „Tu pourrais soigner tes expressions“. Ți-aduci aminte? M’am urcat în pat repede, după o baie mai mult rece; afară picură monoton pe brâul de metal al balconului. Așa va fi și mâine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mânuța ta cu degete lungi și delicate. Mama II 2 ianuarie [1948], sâmbătă, ora 8 dimineața [...] Înțelegi, Mica, dacă lucrurile s-ar fi petrecut înainte de război, aș fi venit să te văd... dar așa, îi spun inimii mele: Poți să crăpi, na, că n-ai s-o mai vezi. Să știi asta, să-ți porți crucea. Și mi-o port. Uite că iar sunt lașă și termin scrisoarea cu văicăreli. Te iubesc, zilele trec repede, vezi, deja sunt aproape patru luni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am intrat în nebunia alegerilor și, cum sunt responsabilă politică, trebuie să iau parte trup și suflet la succesul acestor scumpe idei care au devenit într-atâta ale mele, încât trebuie să lupt pentru izbânda lor, cu riscul de a crăpa de oboseală. Să știi că nu mă plâng: îmi place munca mea, Doamnă Marchiză, dar sunt îngrijorată fiindcă mi se pare că sunt nedemnă, că poate altcineva ar avea mai multă pricepere decât mine și ar face mai mult bine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
portarul, a mamei Paulinei; trebuie să alerg să obțin declarații favorabile de la Sanda M[ovilă], Camil, Cella S[erghi], Lucia D[emetrius], Petraș[incu], Șerbu etc. Mor de oboseală și de tristețe. Sunt sfârșită, sfârșită, așa de sfârșită, c-ar crăpa și pietrele de mila mea. Și, în paralel, după-amiaza ore, ședințe în cinstea Marelui Nostru Prieten St[alin], pavoazarea școlii, fotomontajul, cinematograful, expo ziția, cercul literar, petițiile prin care cer autentificarea declarațiilor. Mă tem să nu-mi pierd mințile. În
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu duioșie. Îmi vine să bat în glasvand și să strig: „Brută, brută, de trei ori brută!“ Din prima seară și-a adus o femeie, care probabil o să facă baie în cadă. Asta are să pună mâna pe tot; Doamne, îmi crapă capul și n-am cui să-mi spun durerea, n-am pe nimeni, pe nimeni, pe nimeni. Am să fiu oare în stare să rezist până la capăt? Am să mă obișnuiesc și cu asta? Duminică, 2 aprilie [1950] Buretele muiat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
actual. Brrr, ce franceză, nu-i așa, fata mea? Numai atâta mai știu, și, mai mult, mi-o păstrez printr-o metodă nouă: monologul. Am să-mi aduc aminte și pe patul morții de izolarea asta cumplită, de singurătatea care crapă pereții și țâșnește în afară, sub formă de stalactite și stalagmite, făcând zidurile să arate ca niște arici. Dar în acest tablou apocaliptic, înăuntru, trandafirul strălucitor al iubirii mele pentru tine, draga mea... Am să fac o baie rece înainte de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În 1936, Mihail Sebastian nota următoarele În jurnalul său : „Aseară, pe strada Gabroveni [...], atmosferă de luptă. Negus torii ovrei lăsaseră În jos obloanele și așteptau pe agresori, deciși să reziste. Cred că e singurul lucru de făcut. Dacă e să crăpăm, cel puțin să o facem cu bâta În mână. Nu e mai puțin tragic, dar e - oricum - mai puțin ridicul” <endnote id="(156, p. 67)"/>. Vehiculate de presă și de politicieni, motivele răzmerițelor antievreiești din noiembrie 1918 au fost aceleași
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Atunci când jidovii s-adună și intră la cușcă, se pun pe rugăciuni și nu mănâncă decât pască plămădită cu sânge de creștin [...] Jidovii atunci se roagă pentru ploaie, că, dacă nu plouă, unul din ei, În fiecare târg, „trebuie să crape”, să moară. Când plouă pe această vreme, se aude : „Ce bucurie trebuie să fie pe capul jidanilor, că plouă !”. Prin unele părți se zice că jidovii se roagă la aceste sărbători ale lor să nu ploaie, și, dacă plouă, din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care ia sufletele oamenilor” <endnote id="(36, p. 151)"/>. S-ar putea să existe o legătură Între descântecele prezentate mai sus și credința populară conform căreia, dacă nu plouă de „sărbătorile jidovești”, câte un evreu din fiecare târg „trebuie să crape” <endnote id="(36, p. 113)"/>. Eresuri similare se regăsesc În Bucovina și În Moldova : „Se crede că, [atunci] când intră jidovii În Sărbătoarea cuștilor, va ploua” sau „Când plouă, din fiecare sinagogă trebuie să moară un individ [evreu]” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Huși”. d.g. Raport de activitate pe anul 1976 La sfârșitul acestui an, bucuros de marile realizări personale pe linia pazei cuvântului scris, Petru Necula a Întocmit un amplu document, de data asta nesecret ca să-l citească și dușmanii și să crape de ciudă, na, Întins pe cinci pagini și jumătate A4 la care adăugase și un apendice statistic. Datorită importanței deosebite a textului trimis Bucureștiului, vom cita „in extenso” din el, spre bună aducere aminte a celor (proaste) ce-au fost
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Am venit să căutăm în istoria ta străveche mărturiile eroilor tăi și urmele realizărilor lor, care i-au făcut mai puternici și vestiți la vremea lor. Am sosit pentru a da viață pietrelor și cărămizilor tale, pentru a umple ulcioarele crăpate de timp cu un nou șuvoi de viață și pentru a ne convinge că tot ceea ce am citit despre tine, în Cartea Sfântă, este o realitate și nu o poveste. Bună dimineața, Hațor, bună dimineața! Arheologii români au venit la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
matale. L-am văzut și pe moș Vasile Arghir, vecinul nostru cu via; el mi-a spus că de luni se apucă de cules poama tirează, că-i coaptă, și dacă vine vreo ploaie, cum boabele sunt subțiri la coajă, crapă și mucegăiesc. Am și văzut unii butuci unde ciorchinii au prins mucegai, rosti Maricica dovedind că a învățat bine lecția viei și vinului; − Da’ despre nohan ce-a spus? întrebă el, să vadă dacă în discuția cu vecinul Arghir s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
activi în viață, o lume care nu se mai mișcă, o lume care preferă să se uite la „corasoane” decât să trăiască propriile povești. Eu îi spun „viață la second- hand”. Acești oameni se vor umfla pe canapea și vor crăpa. Nu actorul trebuie să controleze acțiunea, ci acțiunea trebuie să-l controleze pe actor (Hausvater). Când plecăm, ne continuăm personajul. La fel și când intrăm. Pregătirea interioară! Mama - introdusă ca să testeze reacția, atitudinea lor. El nu fuge, ea manipulează situația
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]