5,854 matches
-
se înjunghie oamenii între ei. Invidie, orgolii, dușmănii au fost și vor fi. Să fim serioși, nu prea știu cazuri de poeți "îngerași", fermentul poeziei este nebunia, păi nebunia nu prea face casă bună cu moralitatea. Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și divinitate. Piatra Neamț Botoșani, 9 febr. 2012 (Revista "Conta", nr. 9, 2012) Gabriel CHIFU Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul Dragă Gabriel Chifu, ai părăsit Craiova
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
teoretice. Nu în polemică cu ele mă aflam. Pe mine mă interesează logica lor internă, care începe să funcționeze cumva de la sine, la intersecția dintre construcția teoretico-analitică și obiectul care le-a generat. Și, în felul acesta, toate pot fi credibile. O carte de critică spune și ea o poveste. Or, această poveste, formată din supoziții, bănuieli, soluții, ipoteze mă interesa pe mine. Citeam critica literară pentru a descoperi, finalmente, eroul din spatele ei, un autor criticul cu zona lui de neptunic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fel de asumare anacronică a ei nu vreau să par ceea ce nu sunt. Și nici măcar nu e orgoliu în această afirmație. Pe de altă parte, nu e numai atât, căci există, totuși, ideile, punctele de vedere, demonstrațiile care pot fi credibile, sau nu. În fine, din punctul ăsta de vedere ceea ce mă deranjează cel mai mult e impostura. A apărut și un gen de grafomanie critică. Dar să revenim: am scris ani de zile despre poezie nu cred că din cauză că scrisesem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vremea istoriilor literare comise de un singur autor Deși a dat tomuri critice despre perioade întinse din literatura română, încă nu se întrevede o istorie a literaturii române, marca Gheorghe Grigurcu. Mai sunt aceste istorii niște ținte critice posibile și credibile? Cum caracterizați istoriile critice recente, sunt ele niște "împliniri" critice individuale sau sunt niște provocări necesare pentru o literatură încă "neașezată" după perioada comunistă? Nu împărtășesc părerea de oarecare circulație că s-ar fi cam dus vremea istoriilor literare comise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grup, cel al viitorilor nouăzeciști, la aspirațiile căruia rezonam, aici puteam întâlni pe viu autori pe care, altfel, i-aș fi cunoscut doar din cărțile lor și din manualele școlare, aici se visa intens și se puneau la cale proiecte credibile oricât de improbabile erau ele în realitate. Dacă ar fi fost să aleg un alt centru al destinului meu literar, acela ar fi fost Iașiul, dar mi-a lipsit contextul potrivit pentru a ajunge acolo. Cât privește felul în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
talent, sau mediocru), motiv să mă gândesc la ratare, că sunt un ratat dar mă agăț iar de faptul că am avut noroc, de-a lungul vieții am primit premii acordate de jurii literare extraordinare (cu critici mai mult decât credibili), și asta m-a salvat, m-a făcut să cred că merită să continui, că sunt pe o direcție bună și că mă judec eu prea aspru, că nu se poate să se înșele atâția critici de autoritate. De-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu are, sunt sigur, defecte mai mari sau mai mici, pozitive sau negative, decât ale europeanului obișnuit. Cel mai mare defect "pozitiv" al românului este sinceritatea. Românul nu știe să mintă! Dar în numele lui au mințit conducătorii, politicienii. Românul este credibil în orice afacere. Doar că imediat în spatele lui apare "românul erectil", spusa lui Radu Țuculescu, și ăsta îl ia și îl fute cum vrea. Dacă ar exista meseria de poet, cum ar arăta fișa postului pentru o zi de muncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu este o meserie, ci un fel de a trăi, poate chiar o justificare a existenței. Mi-a dat sentimentul libertății, într-o lume în care e dificil să fii un om liber 9 Lucian ALECSA Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și divinitate 19 Gabriel CHIFU Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul 28 Dumitru CHIOARU Câteodată, când mă plictisesc de cumintele Dumitru Chioaru, aș vrea să fiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
locuitori în anul 1756, iar peste 2.000 de locuitori pentru anul 1771. Estimarea trebuie privită cu mare circumspecție, deoarece Ecaterina Negruți dă, pentru 1774, sub 1.000 de locuitori, orașul intrând în categoria celor mici. În concluzie, este puțin credibil ca în numai 100 de ani, de la 1496 la 1590, populația să fi crescut de patru ori, pentru ca în perioada 1646-1756 să stagneze în jurul cifrei de 1.500 locuitori. În statistica așezărilor și a locuitorilor Moldovei, întocmită de autoritățile statului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
orașului Huși, atunci târgul medieval Huși ar fi trebuit să aibă omonime ori nume asemănătoare și în alte zone din spațiul românesc, unde s-au stabilit. Deci, ipoteza originii numelui orașului de la un antroponim Husul, sub aspect logic, este mai credibilă, până când lingviști și istorici vor aduce noi argumente și, eventual, vor formula o nouă ipoteză. Totuși, în România se cunosc localități cu acest nume sau cu nume asemănătoare, așezări în care nu au locuit husiți, iar în zone în care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
economice (orașe și târguri), dar și vistieriei țării. Dimitrie Cantemir, foarte bun cunoscător al situației din Moldova, afirma, la începutul secolului al XVIII-lea, că evreii „nu au altă îndeletnicire decât neguțătoria și să țină hanuri”. Interesantă este mențiunea, puțin credibilă, că moldovenii, în general, nu agreau negustoria, considerând-o o meserie rușinoasă: „Rareori aflii un moldovean neguțător - scrie marele cărturar - pentru că [...] orice neguțitorie o socotesc lucru de ocară, afară de neguțătoria cu roadele pe care le dobândesc de pe pământurile lor”. Dimitrie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
oi da gumă de mestecat. * Votează pe cine vrei, noi îți mulțumim pentru încredere. * Nu contează cine votează, contează cine numără voturile. * În fața urnelor, toți alegătorii sunt egali, dar aleșii sunt și mai egali. * În campaniile electorale toate minciunile par credibile. * Urna de vot este o ladă în care una pui și alta iese. * Cabina de vot este o carceră în care îți închizi speranțele. * Pui ștampila și visezi, dar nu știi pe ce votezi. * Multe-ai vrea să înțelegi, dar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
vrabia. * Dorește moartea vecinului, ca să-i rămână lui capra. Nu avem palme doar pentru a aplauda și pentru a purta mănuși. * Nu toate clopotele bat în aceeași limbă. * Limba de clopot nu e nici maternă și nici străină. * Declarațiile călduroase credibile se fac la rece. * Nu toți radicalii au legătură cu matematica. * Rădăcina pătrată nu e o rădăcină dublă. * Lumea se împarte mai ușor și se adună mai greu. * Tabla scăderii se referă îndeosebi la nivelul de trai. * O eroare determină
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Prin întuneric se spun cele mai frumoase minciuni. * Și gura frumoasă minte urât. * Găunoșenia cuvintelor o demască pe cea a creierului. * Convingătoare nu este frumusețea frazei, ci substanța ei. * Un adevăr spus în cuvinte frumoase e de două ori mai credibil. * Unei femei nu numai nașterea îi provoacă dureri. * Unii bărbați o fac pe cocoșii, dar cotcodăcesc precum găinile. * Bețivul are chef de băut abia după ce s-a îmbătat. * Paharul plin inspiră optimism, cel gol exprimă speranță. * Ca și trăsnetele, nici
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
dovă, unde veniseră de atâtea ori Enescu, Tonitza, Racoviță, sur prinși, toți aceștia, nu în reci atitudini statuare, ci în firescul, în omenescul, în natu ralețea felului lor de-a fi. Asta îi făcea apropiați celor care-o ascultau, familiari, credibili, minunat de vii. Viața aceasta strălucitoare, mirifică, ar fi putut să înghețe, desigur, în imagini convenționale de album de nu era umorul neîntrecutei povestitoare, inteligența, talentul ei de-a învia oameni și vremuri. Acestea trecuseră și în scrisul ei, aceste
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dau lucrării autenticitate psihologică ce se întâlnește destul de rar în literatura de până acum. 7 Întrebat când și din ce motive i s-a interzis lui V. Voiculescu dreptul să mai publice literatură, biografii invocă motive diverse, nu toate fundamentate. Credibilă rămâne părerea fiului său Radu care leagă totul de întâmplarea dureroasă din 1946 când tatăl său a fost scos, epurat de la Radio. Deși adresa de destituire i-a venit acasă abia în 1948, deci, după doi ani de la îndepărtarea din
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mai cu seamă în costumul cel nou. Mă admiră toți bărbații și-mi fac complimente "". Etc. Iar Eminescu rezonează în același mod:"Curat mecanism de teatralitate notează Dan C. Mihăilescu gelozia, infidelitatea, incriminările și disculparea mai mult sau mai puțin credibilă și eficientă umpleau prim-planul scenei sociale de la confluența veacurilor XIX și XX. " Iartă, dar tu știi că de câte ori îmi vorbești de curtezani, îmi înfigi un ghimpe în inimă ", scrie voit mucalit Eminescu la 14 ianuarie 1889"; "La imputări, "Emin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
revoluți din care vrea să-l aducă în actualitate prin prisma unei aprecieri a mentalităților publicului de azi. Între timp, coloratura epică a evocărilor, e străbătută de o fină privire ironică, bonomă sau ranchiunoasă, întotdeauna însă capabilă a crea atmosferă credibilă și o conjunctură din care nu neapărat poetul în sine, cât imaginea lui în conștiința publicului de mai târziu se validează ("În această admirabilă și romantică seară, poetul o conduce acasă pe doamna Micle /Tolla/. Nu e târziu, dar afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ce mașinărie științifică de proporții au pus în mișcare germanii pentru realizarea unei monumentale serii de Opere Goethe; sau rușii cu un Institut de cercetări Pușkin etc.), face trimiterea la textul scrierilor eminesciene, la contextul producerii lor, "încercând a desluși credibil omul și epoca", pentru a ajunge la un Eminescu "eliberat de clișee, ieșit din staza religioasă", el trebuind să intereseze azi "ca scriitor viu", ca prezență "dinamică" în actualitatea literară". Întrebarea, deloc retorică: Ce facem cu/din Eminescu?, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
harul înnăscut de povestitor, însoțit de o conștiință morală exemplară, scriitorul nutrind perpetuu convingerea că experiența sa, ca om, cetățean, scriitor și bun român, într-un cadru locativ și temporal dat, va fi folositoare generațiilor viitoare, el fiind un martor credibil, și nu un model. Intenția reiese clar din Dedicația (pentru copiii săi) care însoțește volumul Zile trăite: "Cui aș putea mai bine să închin această carte care cuprinde descrierea celor mai frumoși ani ai vieții mele decât vouă, iubiților mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a profesorilor de la conducerea universității, vezi Barnett (1964: 126-130). 5. Ca toate cifrele din acest capitol, și aceasta trebuie tratată cu circumspecție. În special în China lui Mao, faptele erau relevante doar în măsura în care contribuiau la ambițiile sale revoluționare. Nicio statistică credibilă nu se păstra, deși multe erau fabricate de susținători și opozanți deopotrivă. Cifre precum cele exemplificate aici sunt simple estimări. 6. Societatea în această perioadă era înpărțită în proletariat, care cuprindea ,,cele cinci categorii roșii" (săracii și țăranii din clasa
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
legitime de licitație, în timp ce Smith se asigura că Poulson câștiga contractele fie angajând consilieri, ca sfătuitori sau consultanți, fie prin mituire pe față. Desigur, Poulson nu era în totalitate dependent de Smith în privința contractelor sale. Un om cu adevărat afabil, credibil și sociabil, el a inițiat multe din contractele sale, unele dintre ele, se pare, pe tren. Dacă aceasta a fost o pură întâmplare sau, așa cum s-a sugerat (Baston 2000: 91), prin informațiile oferite de un om de contact corupt
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
14. În 1998, cifrele indicau doar 0,24%, atrăgând critica aspră a fostului director managerial al FMI, Michael Camdessus. Într-o observație care zece ani mai devreme ar fi fost de neconceput, acesta a afirmat: ,, Scuza extenuării sprijinului nu este credibilă într-adevăr, se apropie de nivelul cinismului absolut într-un timp când, pe parcursul ultimilor zece ani, țările avansate au avut șansa lor de a se bucura de beneficiile dividendului păcii" (FMI 2000: 7). 15. Răspunsul guvernului a fost înfățișat memorabil
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mandat conține elemente care sunt relevante pentru aceasta. În primul rând, a fost introdusă ca o soluție externă la o problemă de corupție instituțională care se dovedise insolubilă pe plan intern. Încercările guvernatorilor anteriori de a crea o unitate anticorupție credibilă cu un statut cvasi-independent în cadrul Poliției eșuase să aducă corupția sub control. Desigur, centrul neîntrerupt de activitate al fostului Birou Anticorupție în cadrul Poliției, care prezenta mai multe probleme auxiliare, a contribuit la aceste eșecuri. Blair-Kerr a semnalat aceste probleme, dând
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
se poarte ca frumoasa frumoaselor, dar când și-a dat seama că a ghicit drumul direct spre mintea frumoșilor, a mers pe el. Am spus spre mintea, și nu spre sufletul lor. Un bărbat vrea să fie lăudat în mod credibil, convingător, cu verbul cel mai sigur și cel mai nobil pentru inteligența sa. Iar femeia, care juca rolul Venerei, accesibilă unui număr restrâns de privilegiați, se pricepea de minune să mângâie punctele critice ale vanității masculine. Frumoșii se îndrăgosteau unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]