3,409 matches
-
nume, pătrunde adânc în masiv până în apropiere de confluența pârâului Haitii cu Neagra Sarului, de unde se abate către nord-est, pe lângă Piciorul Cerbului (1.650 m) și piciorul Țiganului (1.700 m), până în valea Călimanului. Limita estică marchează contactul dintre munții cristalini ai Bistriței și masivul vulcanic al Călimanului. De la localitatea Panaci ea se îndreaptă către sud-est de-a lungul pârâului Călimanelul și străbate depresiunile Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmărind valea Secului și cea a Topliței
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
aproximativ 25 bar (2,5 Mpa). Este adesea greu să se facă distincția dintre heliul solid și lichid, deoarece indicele de refracție din cele două faze sunt aproape la fel. Solidul are un punct de topire ridicat și o structură cristalina, dar este extrem de compresibil; aplicând presiunea într-un laborator, poate descrește volumul cu mai mult de 30%.. , cu o greutate modulara de ordinul a 5 × 10 Pa acesta este de 50 de ori mai compresibil decât apa. Heliul solid o
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Curmătura Comarnicelor (1570 m), iar la est, de munții calcaroși Vânturarița(1885 m), Buila(1849 m) și Piatra(1643 m). Munții situați între hotarul nordic al localității și culmea muntoasă Arnota-Buila-Vânturarița au o structură geomorfologică ce are la bază formațiunile cristaline autohtone numite și "seria de Lotru" cu o vechime de peste 200 milioane ani, intercalate cu roci sedimentare mai noi(circa 100 milioane ani), adică situate între carbonifer și cretacicul de mijloc.Pe ansamblu se constată o mare diversitate de roci
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
numite și "seria de Lotru" cu o vechime de peste 200 milioane ani, intercalate cu roci sedimentare mai noi(circa 100 milioane ani), adică situate între carbonifer și cretacicul de mijloc.Pe ansamblu se constată o mare diversitate de roci: șisturi cristaline filitoase, granite, gresii, conglomerate sedimentare. Culmea muntoasă Arnota-Buila-Vânturarița are un caracter singular și inedit în peisajul montan al Pietrenilor, fiind alcătuită exclusiv din calcare jurasice cu o vechime de aproximativ 136 milioane ani,prezetând un aspect peisagistic deosebit, incluzându-se
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
podiș situat în părțile de est și nord-est ale României, continuându-se și dincolo de Prut, în Republica Moldova și Ucraina. Limite acestei forme geografice sunt: În era precambriană-proterozoic, ca urmare a orogenezei baikaliene, apare ca uscat Platforma Est-Europeană constituită din șisturi cristaline. Aceasta se prelungea în nordul Podișului Moldovei, coborând în trepte spre Carpații Orientali. În era mezozoică-cretacic, ca urmare a orogenezei alpine, partea sudică a Podișului Moldovei suferă un proces lent de scufundare, fiind invadată de apele mării. De-a lungul
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
sedimentare. Podișul pare ca uscat la sfârșitul erei neozoice și începutul erei cuaternare treptat, de la nord la sud. În a doua parte a erei cuaternare-holocen, agenții exogeni, în principal apele curgătoare, au definitivat aspectul actual al Podișului Moldovei Peste fundamentul cristalin se găsesc straturi groase de roci sedimentare, depuse de-a lungul Erelor Mezozoică și Neozoică (calcare, gresii, marne, argile, pietrișuri, nisipuri), înclinate ușor spre sud-est (în jumătatea de nord) și spre sud (în jumătatea de sud), dar și straturi de
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
nici la Giovanni-Marco Isolano ori Cesare Porta (1598-1599), nici la Hoefnagel. Toți indică prezență vechiului zid medieval în această zonă la sfârșitul secolului al XVI-lea. Aspectul său compozit - calcar de Betfia, piatră profilată din vechile construcții medievale, cărămidă, șisturi cristaline, gresii - a determinat ipoteza că ea ar fi fost construită de garnizoana austriacă rămasă în cetate până prin 1606. Teama de un atac fie din partea turcilor, fie din partea adversarilor transilvăneni, i-ar fi determinat să treacă ei la construcția acestei curtine
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
7) acționează asupra mozaicului prin permutarea triunghiurilor evidențiate (și a celorlalte). Prin acțiunea grupului, șablonul grupului este legat de structura obiectului asupra căreia acționează. În subdomeniile chimiei, cum ar fi cristalografia, grupurile spațiale și grupurile punctuale descriu simetriile moleculare și cristaline. Aceste simetrii stau la baza comportamentului fizic și chimic al acestor sisteme, iar teoria grupurilor permite simplificări ale analizei mecanice cuantice a acestor proprietăți. De exemplu, teoria grupurilor este folosită pentru a arăta că tranzițiile optice între anumite niveluri cuantice
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
stări fundamentale posibile legate una de cealaltă prin operații de transformare de simetrie a moleculei. Analog, teoria grupurilor ajută la prezicerea schimbărilor proprietăților fizice care au loc atunci când un material suferă o tranziție de fază, de exemplu, de la o formă cristalină cubică la una tetraedrală. Un exemplu este cel al materialelor ferolectrice, în care trecerea dintr-o stare paraelectrică într-una feroelectrică are loc la temperatura Curie și se leagă de o trecere dintr-o stare paraelectrică de înaltă simetrie în
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
Reziduurile trebuie tratate cu tert-butanol și cu etanol, înainte de a fi diluate cu apă și neutralizate. Potasiul metalic reacționează viguros cu toți halogenii pentru a forma haliții corespunzători potasiului, care sunt săruri albe și solubile în apă cu o morfologie cristalină în sistem cubic. Bromura de potasiu și iodura de potasiu sunt folosiți în emulsiile fotografice pentru a fi corespondenții haliților fotosensibili ai argintului. Hidroxidul de potasiu este o bază puternică, fiind folosită în industrie în neutralizarea acizilor puternici și slabi
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
se umplu cu apă în timpul ploilor ocazionale. Munții din Sahara sunt: Hoggar, Tassili n'Ajjer și Tibesti cu vârful Emi Koussi (3415 m), si sunt de asemenea gropi (cratere) făcute de meteoriți, cea mai mare atingând diametrul 31 km . Fundamentul cristalin, acoperit de gresii și calcare paleozoice, mezozoice și terțiare, apare la suprafață în vest, precum și în masivele muntoase centrale. Sunt caracteristice dunele de nisip, hamadele (în zonele montane și în platourile vulcanice din Libia și din Mauritania), regurile și ergurile
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
cu alte cuvinte, „eleată”. Sub protecția misterioasă a Marelui Anonim blagian, am fi înclinați să rostim la prima concluzie, dacă nu ne-am aminti celebra polemică din epocă asupra paternității metaforei de „spațiu mioritic”... Cu un asemenea ideal al perfecțiunii cristaline, poemele lui Dan Botta poartă o răceală nordică în chihlimbarul ușor parnasian sub care sunt propuse: „Drumurile mediane,/ Plaiuri și savane,/ Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele ovale”. Deși poet adevărat, subtilul cărturar greșește, sub vraja barbiană
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
pentru o forma β stabila la temperaturi și presiuni inalte. Pe măsura ce fierul topit se răcește, acesta se cristalizează la 1538 °C în forma sa alotropica δ, care are un cristal cu structura centrata cubic. Continuarea racirii acestei structuri cristaline, se schimba la 1394 °C, cand structura este cunoscuta drept fier-γ sau austenit. În funcție de domeniile de temperatură la care sunt stabile și de structura cristalină, este acceptată astăzi existența a 3 stări alotropice ale fierului solid: Notă: La nivel mondial
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
sa alotropica δ, care are un cristal cu structura centrata cubic. Continuarea racirii acestei structuri cristaline, se schimba la 1394 °C, cand structura este cunoscuta drept fier-γ sau austenit. În funcție de domeniile de temperatură la care sunt stabile și de structura cristalină, este acceptată astăzi existența a 3 stări alotropice ale fierului solid: Notă: La nivel mondial nu s-a ajuns încă la un acord complet în privința poziției exacte a diferitelor puncte caracteristice ale fierului (și nici a punctelor caracteristice din diagrama
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
proporții în solvenți organici, precum sulfură de carbon ( formula 29), cloroform (formula 30), benzen (formula 31), etc. La presiunea de 55 GPa, bromul tranzitează într-o structură metaloidă; la presiunea de 75 GPa, el trece în stare de agregare solidă, cu o structură cristalină ortorombică, iar la presiunea de 100 GPa, se transformă într-o structură ortorombică monoatomică. Bromul este un bun izolator electric având rezistivitatea electrică 7,8×10Ω·m, cu toate acestea nu este utilizat ca material dielectric în electrotehnică din cauza reactivității
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
extrase împreună cu petrolul din sonde conțin până la 0,5% ioni Br. În minerale, cu abundență relativ scăzută, bromul se găsește legat în diverse minerale în asociere frecventă cu elemente ca argintul , mercurul, arsenul, plumbul, sulful, formând o serie de minerale cristaline cu diverse structuri. Sunt cunoscute peste douăzeci de specii de minerale cu conținut de brom. În tabelul din stânga sunt prezentate cele mai răspândite minerale de acest fel, cu prezentarea denumirii mineralogice, formulei chimice, masei moleculare și a conținutul masic procentual
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
este diatomică, iar disocierea termică a acesteia are loc la temperaturi mai mari de 680 °C. La 1600 °C, disocierea este totală. Iodul în stare solidă cristalizează în sistem ortorombic cu fețe centrate având simbolul oF8 în notația Pearson, structura cristalină fiind similară cu cea a fosforului negru. Structura cristalină a iodului molecular nu prezintă proprietatea de alotropie. O altă proprietate fizică a iodului este solubilitatea scăzută în apă: în condiții fizice normale, solubilitatea relativă a iodului în apă este de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
la temperaturi mai mari de 680 °C. La 1600 °C, disocierea este totală. Iodul în stare solidă cristalizează în sistem ortorombic cu fețe centrate având simbolul oF8 în notația Pearson, structura cristalină fiind similară cu cea a fosforului negru. Structura cristalină a iodului molecular nu prezintă proprietatea de alotropie. O altă proprietate fizică a iodului este solubilitatea scăzută în apă: în condiții fizice normale, solubilitatea relativă a iodului în apă este de 1:6000, la temperatura de 20 °C este de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
în cămăruțe, care sunt adăugate treptat în timpul creșterii, iar cele mai simple forme sunt tuburi deschise sau sfere goale. Depinzând de specie, cochilia poate fi făcută din compuși organici, boabe de nisip și alte particule cimentate împreună ori din calcit cristalin. Un singur individ poate măsura de la 100 μm până la 20 cm lungime și poate avea unul sau mai mulți nuclei în celulă. Foraminiferii se mișcă, pentru a-și prinde prada, cu o rețea de extensii subțiri a citoplasmei numite reticulopode
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
de curent poate fi înțeles în două forme: ca electroni încărcați negativ, și ca lipse de electroni, încărcate pozitiv, numite . Aceste sarcini și găuri sunt înțelese în termeni de fizică cuantică. Materialul de construcție este cel mai adesea un semiconductor cristalin. Dispozitivele cu semiconductori au devenit o ramură de sine stătătoare după inventarea tranzistorului în 1947. Dispozitive semiconductoare obișnuite sunt tranzistoarele, circuitele integrate, microprocesoarele, și RAM-ul. Un tip specializat de RAM numit flash RAM este folosit în unitățile de stocare
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
particule i-au adus titlul de membru al Royal Society. Interesul pentru știință nutrit de William Bragg, împreună cu pasiunea fiului său, Lawrence, pentru acest domeniu au dus la punerea bazei unei noi ramuri științifice: analiza difracției radiațiilor X pe rețele cristaline, urmând observația lui Max von Laue, care arăta că lungimea de undă a radiațiilor X este de același ordin de mărime cu distanța dintre atomii vecini dintr-o rețea cristalină. Ei au evidențiat și faptul că acestea sunt un instrument
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
unei noi ramuri științifice: analiza difracției radiațiilor X pe rețele cristaline, urmând observația lui Max von Laue, care arăta că lungimea de undă a radiațiilor X este de același ordin de mărime cu distanța dintre atomii vecini dintr-o rețea cristalină. Ei au evidențiat și faptul că acestea sunt un instrument bun pentru a studia structura cristalelor. Metoda difracției radiațiilor X pe cristale a permis determinarea experimentală a lungimii lor de undă și a spectrului acestora, aceste cercetări aducându-le Premiul
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
a devenit cea mai vândută carte după momentul apariției. Sala de conferințe a Colegiului King William este numită în onoarea sa. Bragg este, de asemenea, lectorul seriilor numite "Romanes Lecture", oferite la "Universitatea din Oxford" în anul 1925, numite "Starea cristalină" ("The Crystalline State"). Începând cu 1992, "Institutul australian de fizică" a instituit un premiu numit Bragg Gold Medal for Excellence in Physics care se acordă celei mai bune teze de doctorat realizată de un student la o universitate australiană. Acest
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
mare cantitate de meteoriți și timp de mai mulți ani a scris rezumatul literaturii despre meteoriți în "Jahresbericht der Chemie"; a deținut cea mai mare colecție particulară de pietre și metale meteorice. Wöhler și Sainte Claire Deville au descoperit forma cristalină a borului, iar Wöhler împreună cu Buff compușii siliciului cu hidrogenul și un oxid cu valență scăzută al siliciului. În timpul șederii la Cassel, Wöhler a pus la punct un procedeu de obținere a nichelului metalic pur, iar împreună cu alți doi prieteni
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
mulți compuși bivalenți, iar în cea mai mare parte aceștia sunt anorganici. Simbolul chimic al cadmiului este Cd. Densitatea cadmiului este de 8,65g/cm3, duritatea 2. Cadmiul are un aspect argintiu metalic, este un metal moale, ductil, electropozitiv, structura cristalină este hexagonală, starea de agregare este solidă și este foarte rezistent față de agenții de coroziune. Cadmiul nu apare în mod natural, principalele minerale de cadmiu sunt greenochitul (sulfura de cadmiu CdS), având 77% cadmiu, otavitul (carbonat de cadmiu CdCO3) și
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]