3,741 matches
-
se rupea inima că îl făceam pe bărbatul meu să sufere așa de tare. — Totuși ai plecat fără să te mai uiți în urmă... Da, pentru că, după un alt cot al destinului aveam să-l întâlnesc pe Sergiu, spuse Ioana, cufundându-și privi rea într-o amintire care-i lumină deodată toată ființa. Aventura plecării Cu talentul și vraja unei Șeherazade, Ioana mă fermeca seară de seară până târziu în noapte și, cum istorisirile ei deveneau din ce în ce mai captivante, aș fi ascultat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dovedească, fără dubii, că orice comunicare între imagine și realitate este, în cazul lor, imposibilă. G. s-a bărbierit orbește, fiindcă, străin, cel de dincolo se așezase pe marginea căzii, proptindu-și bărbia în palme și lăsând impresia că este cufundat în gânduri... „Trebuie să merg neapărat la doctor”, și-a zis, fără prea mare încredere, G. „Nu se poate așa ceva, e imposibil...” Și ce să-i spună doctorului? Nimic; se va așeza în fața oglinzii din cabinet și... Dar dacă doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu unul oarecare, ci unul cât se poate de serios. În primul rând, pielea sa era în joc. Profesia, cariera, viitorul lui. Însăși soarta sa. El condusese ancheta. O băgase rău de tot pe mânecă locotenentul major Silveșteanu. Se găsea cufundat în rahat până la urechi. Deci, cel mai interesat să-l determine pe inculpat a se înclina. Îi dărui țigări Kent ! I le aprinse. Se învârti în jurul lui ocrotitor, surâzându-i prietenos. Îl luă pe după umeri. Îl mângâie pe creștet. Mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
fi chiar foarte bine. - Însă bărbații din ziua de azi... Olga gândi că nu strica să pună și puțină otravă în cupa fericirii prietenei sale. În situația dată, Ina avea de partea ei tot cerul și pământul, pe când Olga se cufundase cu toată ființa în infern. Ea mască bine supărarea, dar se vedea limpede că era profund marcată de vestea primită. Luându și drept aliat pe un reprezentant din Imperiul întunericului, proiectă o cumplită răzbunare. Cum și în ce fel, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un bob de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
săvârșit Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere 10 Prin pustiuri rătăcit, Pomenește câteodată Pe acel ce te-au iubit Mă lepăd de toată lumea Mă cernesc, mă-nstrăinez 15 Mă cufund în întuneric Lumină să nu mai văz. Ochii facă-se izvoare Și curgă necontenit Despice-se inimioara 20 În bucăți ca de cuțit. Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt Aruncat în toată lumea În văzduh și pre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vânt Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ 25 Eu ș-atunci în neființă Am să fiu înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. * Mă lepăd de toatî lumea, Mă cernesc, mă-nstrăinez, Mă cufund în întunerec, Lumina să nu mai văz. 5 Ochii facă-se izvoară Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți ca de cuțit. * Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt, Aruncat în toată lumea, În văzduh și pe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fi recitat o lege: — Nimeni nu știe. Câmpii nesfârșite, acoperite de zăpadă multe luni, care odată cu dezghețul se acopereau de mâl; vara, nopțile erau mai scurte decât la Roma; iarna însă, soarele întârzia să se ridice pe cer și se cufunda în negură. — Caii care se împotmolesc în mlaștini, pânda în codru... Băiețelul privea. De-a lungul întregului orizont se mișca doar fluviul compact și puternic pe care geografii latini îl numiseră Rhenus. — Apa aceea se îndreaptă spre apus cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Apoi îi îmbrățișă pe cei doi fii mai mari, tulburați, cărora încă nu le venea să creadă, cu chipurile brăzdate de lacrimi, dar nu avu putere să le șoptească ultimele sfaturi adresate tinereții lor lipsite de experiență. Din ce în ce mai des se cufunda în toropeală. „Cine știe“, gândea Gajus, care îl veghea întins pe jos, „unde se duce spiritul lui, ankh-ul despre care vorbea bătrânul preot de la Sais“. Apoi se trezea; dintr-o suflare se ghicea un ordin, o cerere. Îl chemă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Arminius, populares și bătrânii republicani care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai lui Tiberius și ai Liviei, toți strigau într-un glas că ucigașul era Calpurnius Piso și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se cufundă parcă în ireal, ceea ce-i ușura durerea. Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
găsit. După câteva ore, întreaga Romă fu de acord că acea sinucidere generoasă îl apăra pe comanditarul otrăvirii. Tiberius îndură umilința fără nici un cuvânt, fără nici o tresărire. Însă în timpul uneia dintre tăcerile sale teribile - putea să tacă zile în șir, cufundându-se în spaima care-i dădea târcoale - hotărî că toți cei care se bucurau acum urmau să aibă curând motive să plângă. Și zvonurile nu-l mai îngrijorau, fiindcă procesul fu declarat închis. În lipsa sentinței, tăcerea veșnică a celui mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al așa-numiților populares, pe care mulți îi numeau acum Juliani. Acest fapt i se părea lui Tiberius mai primejdios decât era în realitate, iar vechilor prieteni ai lui Germanicus le dădea speranțe deșarte. Cel de-al doilea, Drusus, se cufunda într-o neîncredere melancolică și se închidea în camera lui ore în șir. Când fu întrebat cum își petrecea timpul, răspunse că-i studia pe marii juriști ai Republicii și, nemulțumit, adugă usturător că Roma avea nevoie de așa ceva. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i adusese alinare împăratului. Pentru el, ușurarea după spinoasele probleme de stat nu o reprezentau jocurile de la circ, petrecerile care i-au făcut celebri pe alți împărați, iubirile mereu noi și exotice, spectacolele cu gladiatori sau cursele de cai. Se cufunda în lectura vreunui codex sau volumen, singur cu glasurile solemne, cunoscătoare din vechime. Mintea lui era stearpă; în timpul exilului din Rhodos nu găsise altceva mai bun de făcut decât să aprofundeze misterele artei magice chaldeene. Îi plăceau miturile vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apără pe Sejanus; numeroșii săi complici, înspăimântați, se dezlănțuiră zeloși împotriva lui. El nu scoase o vorbă. În unanimitate, senatorii îl condamnară la moarte pentru trădare împotriva poporului roman. După o oră, Sejanus fusese executat, iar cadavrul lui disprețuit era cufundat în râu. Povestea Antoniei fusese scurtă, rostită cu glas scăzut, aproape pudic, însă îngrozitor de precis. Gajus ascultase privind-o țintă, fără s-o întrerupă, fără să rostească o vorbă. Avu senzația că a înghițit un lichid fierbinte: descoperise cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă l-aș lăsa să trăiască.“ Trăi toate acestea atât de intens, încât mușchii i se încordară, de parcă ar fi prins corpul acela greu și ar fi înfipt până în plăsele lama la baza gâtului, acolo unde pulsează viața. Pe când era cufundat în gânduri, tânărul Helikon se apropie de el și-i șopti: — Uciderea lui Drusus a cutremurat Roma. Poporul s-a adunat în fața Curiei, a aruncat cu pietre... Tiberius se alarmase și, pentru a justifica execuția, scrisese o scrisoare de acuzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acelui tânăr rămânea activă și rece, fără să se sperie. Era aproape admirabil, dată fiind condiția lui. Hotărâse să-l lase în viață și să-i dea treburi umilitoare, care aveau să-i dezvăluie adevărata fire. Sclavul cel cult era cufundat în meandrele Villei Jovis. Însă - fiindcă, așa cum spunea Zaleucos, zeii se joacă cu destinele oamenilor - numele lui ieși la suprafață în ziua aceea înspăimântătoare, în timp ce Gajus încerca să-și impună, cu un efort atât de mare, încât i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus le-a construit, o dezordine ca aceea din ziua de azi. În realitate, ani la rând, pe colina Palatinus, pustie și întunecată, nu se zărise nimeni. Tiberius fusese o prezență metafizică, a cărei viață materială îndepărtată, la Capri, fusese cufundată în taină. Gajus Caesar, în schimb, tânăr, foarte vizibil, aclamat cu pasiune de popor la fiecare apariție, tulbura imaginarul colectiv. În apropiere, în mijocul unui grup de prieteni noi, cu toții optimates, Valerius Asiaticus privi nemilos mișcarea vioaie a curtenilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi la fel cu acelea pe care tatăl tatălui meu le-a făcut pentru ea... Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de aur. Va fi o corabie de aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace. Pe khem, pe sanctuar, voi așeza un splendid cap al Meduzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plini de ură: „În sfârșit!“, ceilalți, optimates, înghețară de spaimă: în spatele farmecului inofensiv al tinereții, tânărul Împărat cu ochi verzi, părul pieptănat cu grijă și glas plăcut ascundea ceva... În noaptea dinaintea procesului, Împăratul suferi din nou de insomnie: se cufunda într-un somn profund, se trezea cu speranța că se iviseră zorii, descoperea că era încă noapte. Și înțelese că de fapt aștepta să vadă chipul unuia dintre oamenii care o trimiseseră pe mama lui la moarte. Arvilius intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convocat pentru că în camerele secrete ale lui Tiberius au fost descoperite niște documente în legătură cu care nu se poate păstra tăcerea. Pauzele dintre cuvinte erau lungi, glasul părea că nu-i al lui. Făcu o pauză mai lungă; întreaga sală rămase cufundată în tăcere. — Este bine să fie citite aici, în public, în fața voastră... patres. Apelativul senatorial aulic veni după o pauză - era respect, ironie sau altceva? Callistus se ridică, luă primul codex, îl deschise și începu să citească, cu glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
El îi vedea doar ochii, îi simțea parfumul și buzele. De mii de ani, în riturile magico-religioase din templele din Phrygia, la Pessinus, pe malurile fluviului Hyalis, preotese purtând bijuterii mângâiau și îmbrățișau în felul acela, în fața mulțimilor fascinate și cufundate în rugăciune, statuile impunătoare ale vechilor zei, Papas, Sabazius, Men. Iar ea, ca și cum ar fi atins statuia unui zeu, îi spunea: — Te iubesc, poți să faci ce vrei cu mine, noaptea asta are să-mi ajungă pentru toată viața. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri, ca în vremea lui Tiberius. Germani Corporis Custodes staționau înarmați, insensibili și nemișcați, cufundați în tăcere, la toate intrările de la Palatinus. Împăratul auzea intrând prin ferestre tăcerea insuportabilă a Romei. Mângâindu-l, mâinile Miloniei încercau să-i alunge și amintirile nopții; simțea alături căldura trupului ei. „Femeile nu știu cât de importante sunt mâinile lor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pierdem timp, declară el deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție confuză și veleitară. Romanii îl iubesc - dragostea stupidă și periculoasă a mulțimii ignorante. Își lăsă ascultătorii să se cufunde într-o tăcere umilită, apoi spuse: — Acordați-mi puțină atenție, vă rog. Adevărata sa apărare o reprezintă nu germanii, ci poporul Romei. Se uitară la el, știind că toate acelea erau adevărate; se temeau. Dar el zâmbi, și tovarășii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oamenilor că, pentru toate nebuniile astea, el a golit vistieriile și că acum nu avem bani nici măcar ca să importăm grâu. Toți îl aprobară. El continuă: — Vă amintiți de vara trecută, de podul peste golful Puteoli? Pentru că importantul port Puteoli se cufunda în nisip, inginerii imperiali construiseră un chei nou, cu o formă nemaivăzută: scufundând în mare corpurile unor vechi corăbii umplute cu harena și pulvis puteolana - un amestec ce se solidifica rapid în apă -, construiseră pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu-i tulbure somnul, și se întorcea fără speranță în patul său gol. În seara următoare, de îndată ce servitorii tăcuți își făceau apariția în minunatele lui camere, aprinzând candelabrele și lămpile, se gândea la ce urma să facă în ceasurile acelea cufundate în beznă și, cu un surâs disperat și ambiguu, întreba: „Ce idei aveți pentru noaptea asta?“ Știa că zeci de băieți și fete frumoase abia așteptau să-i propună jocuri noi, lipsite de pudoare. Anestezia aceea sinistră funcționa câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]