3,234 matches
-
din comună, de clădirea stațiunii de cercetare în viticultură și de mai multe cruci de piatră din diverse puncte. Începând cu anul 2008, în luna septembrie, în preajma culesului viilor, ANTREC România organizează la Pietroasele „Sărbătoarea Tămâioasei”, care include un concurs culinar, unul de vinuri și o tradițională zdrobire a strugurilor cu picioarele goale de către fetele de măritat. Un artist popular de referință al comunei este Ion Moacă, cioplitor în calcar. Curtea sa plină cu statui din piatră albă se află foarte
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
de la Toronto și John Feigner de la St Louis în SUA (mai restrictiv) au definit criterii mai precise de diagnostic ale anorexiei nervoase. Katherine Halmi a descris diverse aspecte psihologice ale pacientelor cu anorexie, ca de exemplu surprinzătorul interes pentru rețete culinare și pentru gătit celorlalți membri ai familiei (o „obsesie pentru mâncare”) paralel cu abținerea severă de la mâncare. Psihanaliști au emis ipoteze diverse despre originile restricției voluntare a alimentării la bolnavele de anorexie, dorința inconștientă de a fi impregnate (a induce
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
antichitate: în Egiptul antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare și renale. În zilele noastre, rădăcina de cicoare comună este un foarte popular înlocuitor de cafea, iar părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar (frunzele bazale, cu un gust ușor amărui, se folosesc în salate asortate, precum și în pregătirea unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze și italiene). a comună este o plantă originară din nordul Africii, Europa și Asia, al cărei areal natural s-a
Cicoare () [Corola-website/Science/309764_a_311093]
-
Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Buretele (din boletus) are mai multe denumiri românești printre care se se numără și hrib, copită, mânătarcă, mitarcă, pitarca sau pitoancă. Denumirea de "hrib" provine din ucraineana "hryb". Denumirea "mânătarcă" provine (prin intermediarul bulgar) din cuvântul grecesc "manitaria
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
din cuvântul grecesc "manitaria" însemnând "ciuperci" (în genere), a se vedea și termenul mană. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are o aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile. Pălăria ciupercii mature este de 7-30 cm, având culoare roșie-maronie, cu nuanțe de alb în părțile de lângă margini
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
tare, cu gust ușor de alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă. Hribii se consumă proaspeți, ușor prăjiți în unt, cu paste, în rizoto, în supe și în multe alte feluri de mâncare. Sunt un articol culinar specific al bucătăriei tradiționale provensale și vieneze, dar și al bucătăriei tradiționale a altor țări. Sunt exportați în toată lumea și, sub formă uscată, ajung în țări unde nu cresc în mod natural, cum ar fi Australia. "Boletus edulis", la fel
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
emisfera de nord. Pulpa este suculentă, bogată în acizi și în vitamina C, ceea ce a făcut frunctul - datorită conservării ușoare - să fie distribuit în întreaga lume de marinarii care-l utilizau pentru a preveni scorbutul. Fructul este utilizat în scopuri culinare și non-culinare în întreaga lume - în primul rând pentru suc, deși pulpa si coaja (coaja) sunt deasemeni folosite la gătit. Sucul de lămâie conține aproximativ 5%-6% (aproximativ 0,3 M) de acid citric, care îi dă un gust acru
Lămâi () [Corola-website/Science/309456_a_310785]
-
Maramureșului pot fi identificate următoarele etaje de vegetație: Flora și vegetația reprezintă un interes și o importanță deosebită din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere economic, amintim importanța furajeră, meliferă, medicinală, alimentară, decorativă, etc. Dintre speciile alimentare, culinare, amintim: frăguțe, mure, zmeură, soc, cireș pădureț, ciuperci comestibile. Dintre planetele medicinale, amintim: Betula pendula, Crataegus monogyna, Betonica officinalis, Pinus mugo. Unele plante sunt folosite pentru conținutul lor aromatic. Dintre acestea amintim: Carum carvi, Funingirus communis, Mentha s.p., Oxalis acetosella
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
-lea. Orașul devine reședința provinciei în secolul al XIX-lea, atunci când apar primele edificii moderne în Castellon: Spitalul Provincial, Cazino, Parcul Ribalta sau Teatrul Principal. Gastronomia specifică zonei are la bază orezul, peștele și fructele de mare. "Paella", un preparat culinar pe bază de orez, legume și carne sau fructe de mare este felul de mâncare tradițional al regiunii. Varietatea soiurilor de fructe, legume și verderuri permit celor care doresc adoptarea unei diete vegetariene, naturale și sănătoase. Iubitorii practicarii sportului și
Provincia Castellón () [Corola-website/Science/304981_a_306310]
-
de la Snagov și de la Sâmbăta de Sus, în Transilvania, sunt exemple clasice. Bucătăria românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării, în timp, a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă, cuprinde nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul român a intrat în contact de-a lungul istoriei. Bucătăria românească cuprinde atât bucate de zi cu zi cât și preparate speciale de
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
sunt un tip de pastă făinoasă cu ou și cu umplutură la mijloc, originară din Bologna, al cărui nume derivă din limba italiană torta și din dialectul bolognez turtlén. Torellinul de astăzi este urmașul unei lungi tradiții culinare. În cartea “L'economia del cittadino in villa" de Vincenzo Tanara publicată în anul 1664 sunt descriși tortellini "prăjiți cu unt". În anul 1842 navigatorul și bibliograful francez Antoine Claude Pasquin (numit Valery 1789 - 1847) descria o umplutură de «(sego
Tortellini () [Corola-website/Science/305627_a_306956]
-
cu mari șefi de orchestră și dirijori: Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, George Vancu, Ion Luca-Bănățeanu, Florea Cioacă, Constantin Mirea, Nicu Novac. <br> La Moscova, a cântat vreme de un an cu contract, la restaurantul de artă culinară românească „Dunărea”. A dat spectacole îndelung aplaudate la „Balșoi Teatr”, ocazie cu care l-a cunoscut pe Aram Haciaturian, marele compozitor al baletului „Spartacus”. Acesta i-a spus într-o seară artistei că afișul de la Dunărea trebuie modificat: <br> <br
Maria Lătărețu () [Corola-website/Science/306376_a_307705]
-
o secție consulară. În ultimul timp, relațiile dintre Franța și Japonia sunt foarte apropiate, existând numeroase schimburi comerciale și culturale între cele două țări. Cele două țări lucrează împreună în cadrul proiectelor de dezvoltare a energiei nucleare iar ideile culturale și culinare sunt foarte mult împărtășite. Astfel, filmele animate japoneze sunt foarte populare în Franța iar numeroase personaje istorice franceze au servit drept model pentru diverse programe de divertisment japoneze. Totodată Franța este una din principalele destinații ale turiștilor japonezi, iar fostul
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
dar care pot contribui la efecte secundare după consum în exces — conduc la ea" [votca] "ca fiind considerată printre cele mai «sigure» băuturi alcoolice, deși nu în context de putere a intoxicației, care, depizând de tărie, poate fi considerabilă."” Autorul culinar rus William Pokhlebkin a compilat istoria producției de votcă din Rusia pe timpul anilor 1970 ca o parte din cazul sovietic într-o dispută de tranzacție; aceasta a fost mai târziu publicat ca "A History of Vodka". Pokhlebkin a declarat că
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
este Macla Gruescu, o macla coaxiala cu concreșteri radiale, sub formă de cruce, găsită la Ocna de Fier într-o pungă subterană de argilă. O serie de exponate au forme zoomorfe, iar altele aduc aminte de diferite forme din domeniul culinar sau din peisajul montan. O piesă deosebită este cea pe care minerii au botezat-o „Colierul Reginei" (calcit și calcopirita). În aceeași vitrină se află și „Otravă cardinalilor" (realgar și bourdonit), care, datorită urmelor de sulfura de arsen, o substanță
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]
-
finețuri și combinații sofisticate de alimente și mirodenii (precum alte bucătării latine - franceză sau italiană). Este mai degrabă sobră și extrem de ecologică, la fel ca și agricultura, zootehnia și pomicultura, din rodul cărora se obțin principalele derivate alimentare. Nucleul tradiției culinare îl reprezintă lăptăria pastorală mobilă, pe care păcurarii o instalează în munți, în timpul verii, pe perioada pășunatului turmelor de oi. În aceste microfabrici de produse lactate, principalul actor este baciul sau vătaful, singur responsabil de întregul procesu de preparare a
Arta culinară maramureșeană () [Corola-website/Science/314169_a_315498]
-
fi foame după atâta drum”, dar și pentru a facilita o interacțiune de ordin cultural. Astfel, el pune preț pe cel mai eficient mod de a dialoga, indiferent că vorbesc sau nu aceeași limbă. Dialogul intercultural, prin intermediul degustării din produsele culinare, se realizează la nivel non-verbal, cuviintele fiind de prisos. Fiecare gest și impresie manifestată de către musafir e atent cântărită și decodată, în funcție de achizițiile comportamentale ale individului și tradiția locală. Pentru a-i arăta respectul, oaspetele e poziționat la masă „la
Arta culinară maramureșeană () [Corola-website/Science/314169_a_315498]
-
plantă erbacee, plăcut mirositoare, cu flori albe, uneori gălbui, dispuse în umbele mici. Este o plantă bianuală și face parte din familia Apiaceae, fiind înrudit cu pătrunjelul și cu morcovul. Este folosit în anumite zone din Moldova la unele preparate culinare, atât în stare proaspătă (la salate) precum și uscată (ciorbe etc.), având un gust acrișor-amărui specific. ; frunzele ei proaspete servesc la asezonarea ciorbelor. Se poate conserva verde în congelator, prin congelare își păstrează mai bine aroma, sau se poate conserva prin
Hasmațuchi () [Corola-website/Science/314273_a_315602]
-
transparentă. Ei se dezvolta în trei săptămâni. Calcarul produs de manta ajută la creșterea rapidă a cochiliei, care continuă să crească pe întreaga durată de viață a melcului. Melcul de livadă este folosit în alimentație în state cu o istorie culinară aparte, așa ca Franța, Italia, Spania. Se gătește, de obicei, cu tot cu cochilie în ulei încins și se servește cu pătrunjel. Este considerat a fi mai gustos decât alte specii comestibile de melci. În Franța e o specie rar întâlnită, în
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
diferite pentru ceea ce este considerat „fruct”. Unii fructarieni vor mânca doar ce cade (sau va cădea) în mod natural de la o plantă, adică: mâncare ce poate fi culeasă fără a omorî planta. Aceste alimente se constituie în principal din fructe culinare, alune și semințe. Unii nu mănâncă grâne, crezând că este împotriva firii naturii să faci astfel, iar unii fructarieni consideră că este impropriu ca oamenii să mănânce semințe. Alții cred că ar trebui să se mănânce doar plantele care răspândesc
Fructarianism () [Corola-website/Science/314435_a_315764]
-
otrăvire și care permite doar împușcarea lui atunci când porcul doarme sau este inconștient. Termenul de „gătit” se referă la marea varietate de metode, instrumente și combinații de ingrediente care îmbunătățesc aroma sau digestibilitatea mâncării. Tehnica de gătit, numită și artă culinară, necesită de obicei alegerea, măsurarea și combinare ingredientelor într-o ordine bine stabilită, pentru a se ajunge la rezultatul dorit. Tehnicile de gătit pot necesita încălzirea mâncării, care adesea îi transformă componența chimică, schimbându-i aroma, textura, aspectul și proprietățile
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
fierte sau prăjite. De asemenea, mulți vegetarieni recomandă consumarea de alimente vegetale, în principal așa cum sunt găsite în natură. De mult timp mâncarea este produsă în scopul vânzării în instituții numite restaurante. Restaurantele adesea dețin bucătari pregătiți special în îndeletnicirea culinară dar și chelneri, meniți să îi întâmpine și să îi servească pe clienți. Cafenelele sunt de asemenea instituții asemănătoare restaurantelor, dar în care se servesc în general băuturi, adesea cafea (de unde și numele). Numai în Statele Unite ale Americii au fost
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
și a produselor, au intrat în viața de zi cu zi a oamenilor. „Sărbătoarea imperiala manciuriana han” provenea de la curtea imperiala. Deși acest banchet, nu a fost, probabil, niciodată obișnuit, dar a reflectat o apreciere de către chinezii han a obiceiurilor culinare ale manciurienilor. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, toate elementele vieții artistice și culturale naționale au avut parte de recunoaștere și o acceptare din partea culturii mondiale, așa cum se regăsește în Occident și Japonia. Dacă să rămână în vechile forme sau
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
oferă consumatorilor diferite preparate, adesea foarte specializate, după rețete din bucătăriile diferitelor culturi. Unele restaurante sunt integrate în servicii mai complexe, ca hoteluri, aeroporturi, universități. ele clasice sunt acele tipuri de restaurante, care oferă consumatorilor o gamă variată de preparate culinare de bucătărie, produse de cofetărie - patiserie, precum și băuturi alcoolice și nealcoolice. ul clasic oferă consumatorilor meniuri variate, acoperind toată gama de produse ce formează cele trei mese principale ale zilei: micul dejun, dejunul și cina. Restaurantele cu specific sunt acele
Restaurant () [Corola-website/Science/313836_a_315165]
-
nealcoolice. ul clasic oferă consumatorilor meniuri variate, acoperind toată gama de produse ce formează cele trei mese principale ale zilei: micul dejun, dejunul și cina. Restaurantele cu specific sunt acele unități gastronomice de profil, care pun la dispoziția clienților, preparate culinare și băuturi alcoolice, în condițiile unor amenajări (dotări) sau specific zonal (obiceiuri, tradiții). În această categorie pot fi incluse locațiile cu specific regional (ardelenesc, bănățean, dobrogean, moldovenesc), precum și unități tradiționale: Restaurantele specializate reprezintă categoria unităților turistice ce oferă consumatorilor un
Restaurant () [Corola-website/Science/313836_a_315165]