3,433 matches
-
privirile. Ea amintește în totul bisericile muntene și este un frumos tip al acestora. Caracterul ei muntenesc s-ar lămuri prin obârșia locuitorilor”." Mai la vale pe șosea se regăsește biserica cu hramul „Sfântul Dumitru” a cărei turle a fost dărâmată de cutremurul din 1977 și reconstruită ulterior. La marginea de apus a satului, șade umbrită in desișul copacilor biserica cu hramul „Sfinții Voievozi”. Intrând pe valea lăturalnică a Curiței, regăsim un sat frumos organizat de-a lungul șoselei. Acesta cuprinde
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El a fost obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția Hotinului, domnitorul a incendiat toate cetățile. După cum povestește cronicarul Grigore Ureche, ""Alixandru vodă făcându pre cuvântul împăratului, umplându toate cetățile de lémne, le-au aprinsu de au arsu și
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
avuțiie"". În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, ""triimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alți boieri. Și atunce, ieșind nemțâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă ... Dece atunce
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
în cetate. La câteva pasuri de la acest pilastru, se vede altul dărâmat, apoi tot atâtea pasuri, prin șanț altul, în scurt puturăm recunoaște cel din urmă loc, unde se sfârșea podul. Zidurile cetății parte stau încă în picioare, altele sunt dărâmate. Partea castelului, despre vale, este așezată pe marginea unei stânci râpoase"". Copilărind în satul Humulești de la poalele Cetății Neamțului, marele scriitor Ion Creangă a descris în ""Amintiri din copilărie"" (1881). Descriind zona unde a copilărit, el amintește și de vechea
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
jumătatea adâncimii, este un tunel care duce până în partea cealaltă a muntelui, într-o pădure din apropierea satului Oglinzi. Tot însoțitorul lor le-a relatat o întâmplare din tinerețea sa când un boier sărac poreclit Alexandru Nebunu, revoltat că boierul Belibou dărâma zidurile pentru a-și construi un han cu piatră de la cetate, s-a dus la domnitorul Grigore Alexandru Ghica și i-a zis că este ""păcat să se dărâme cetățile bătrânești, și să-și facă nevrednicii de azi crâșme din
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
când un boier sărac poreclit Alexandru Nebunu, revoltat că boierul Belibou dărâma zidurile pentru a-și construi un han cu piatră de la cetate, s-a dus la domnitorul Grigore Alexandru Ghica și i-a zis că este ""păcat să se dărâme cetățile bătrânești, și să-și facă nevrednicii de azi crâșme din ele"". Domnitorul i-a dat la mână un document către isprăvnicie în care poruncea ispravnicului să scoată oamenii din toate satele dimprejurul cetății și să îngrădească cetatea. Pe aici
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
scurtă în apropierea satului Cenaloș, reușesc să împresoare cetatea Sâniobului și chiar să o cucerească după un asediu susținut de o puternica artilerie. După câțiva ani, la 7 Iunie 1692 a fost eliberata și cetatea Oradea. Cetatea Sâniobului a fost dărâmată în anul 1711 din ordinul subprefectului (alispan) Komaromy Gyorgy. După ce în anul 1728 episcopul Csaky Miklos a trimis un preot catolic la Sâniob, din pietrele fostei cetăți și chiar din pietrele bisericii protestante ridicate de Rhedey Ferenc (adica a vechii
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
Românii, la vestea venirii tătarilor, s-au retras în munți, iar sașii s-au ascuns în biserică unde, fiind surprinși în timpul slujbei religioase, au fost măcelăriți cu mic, cu mare până la ultimul, iar biserica construită din piatră le-a fost dărâmată. S-ar putea ca acele evenimente tragice, transmise pe cale orală din generație în generație până în zilele noastre să fie adevărate, deoarece pe grădina cu numerele topografice 59 și 60, unde se crede că a fost acea biserică, în anul 1897
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
în urma sa o casă ceva mai arătoasă de cât a țăranilor, azi amenajată ca local de școală impropriu, însă pentru uz didactic. Localul vechi de școală început în 1926 și neterminat complet - o sală de clasă și cancelarie, a fost dărâmat.
Gârbeni, Botoșani () [Corola-website/Science/300909_a_302238]
-
vatra a satului , pînă la anul 1906 a existat o bisericuța de lemn cu hramul “Sfanțul Nicolae” care a fost închisă în anul mai sus amintit de o comisie a Sfintei Mitropolii deoarece era în pericol iminent de a se dărâma . În anul 1906 , proaspăt hirotonit , preotul Ioan Gavriliu a luat inițiativa ridicării unei biserici de zid de dimensiuni mai mari . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vlădeni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002
Comuna Vlădeni, Botoșani () [Corola-website/Science/300931_a_302260]
-
preoții slujitori. Menționări în documentele vremii s-au găsit în: Această veche biserică pomenită în mai multe rânduri se pare că a fost așezată în cimitirul numit ,"Coconu"”, aflat și astăzi pe strada Mică și deservită de către preoții: Biserica fost dărâmată în 1817. Biserica a fost ridicată în anul 1817 în curtea actualei școli și purta hramul ""Bunavestire"". Era construită în totalitate din lemn având exteriorul acoperit cu tencuială văruită, un scund turn-clopotniță înălțat deasupra pridvorului deschis și sprijinit pe stâlpi
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
1240, cu numele "Mons Sancti Petri". A fost înființată însă mai devreme, în timpul stăpânirii Ordinului cavalerilor teutoni, și anume de "„grupul celor o sută”" de prejmereni. Tot din secolul al XIII-lea datează biserica în stil romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte în 1794. Urmele unei picturi pe unul dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni construiseră o mănăstire în jurul anului 1240. În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
precizează într-un studiu publicat în Buletinul monumentelor istorice, din anul 1971. Localnicii din Marin însă nu știu, de la înaintașii lor, decât de existența a două biserici dispărute: una de cărămidă și una de lemn construită în anul 1780 și dărâmată în 1967. Pictura interioară a bisericii de lemn a fost finalizată în anul 1824. În ceea ce privește biserica de zid, numită „biserica ungurească”, nu există izvoare scrise. Această informație s-a transmis doar pe cale orală. Până în urmă cu câteva decenii, pe locul
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
cu județele și , la poalele munților Vrancei în valea Putnei. Are case construite din bârne în stil tradițional acoperite cu șindrilă, cu interioare împodobite de țesături colorate. Tot în apropiere se află mănăstirea Lepșa care a fost înființată în 1869, dărâmată în 1927 și refăcută, din lemn, în 1936. Altitudinea este de deasupra nivelului mării. Este străbătută de șoseaua națională DN2D, care leagă Focșaniul de Târgu Secuiesc. La Lepșa, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN2L, care leagă comuna spre
Comuna Tulnici, Vrancea () [Corola-website/Science/301907_a_303236]
-
turci în anul 1821, „când numai zidul au rămas”. Pe vremea mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842), stareț fiind arhimandritul Isaia (1821-1842), în anul 1827, după cum arată și inscripția pusă atunci, s-au executat numeroase lucrări de renovare a bisericii. A fost dărâmat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, ferestrele au fost lărgite fiind întărite cu gratii, intrarea sudică în pridvorul construit de Costea Băcioc a fost zidită, creându-se în schimb alta nouă pe latura vestică, iar vechea pictură a bisericii a
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
1907 satului Corneni. În 1905-1907 a fost construită o nouă biserică de piatră și lemn de Peterfi Nicolae și Gheorghe din Cubleșu Someșan. De-a lungul timpului biserica a fost renovată (1936 și 1945), reparată capital (1970-1971), rezidită în partea dărâmată dinspre altar (1976-1977), reparată și pictată (1987-1988) de Constantin Bumbu. Casa parohială a fost construită în 1908 de familia Haranguș, iar în 1910 a fost cumpărată pentru parohie. Cele trei camere pe care le are actuala clădire au fost reparate
Jichișu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300335_a_301664]
-
cătunului, unde se adună zilnic cei care nu au nimic altceva de făcut) mimând o mare îngrijorare. Interogat cu privire la pricina spaimei, el a răspuns că se teme că gutuiul său cel „mare și aplecat” este pe cale să se dărâme din cauza unui porc al său devenit imens care crescuse de mic împreună cu găinile și se obișnuise a se culca noaptea alături ele în vârful prețiosului pom fructifer. Se pare că, din cauza aceste minciuni, mitomanului i s-a interzis de către comunitate
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
denumirea de "Homorod Szent Marton". În secolul al XIII-lea se construiește biserica medievală, monificată în secolul al XV-lea în stil gotic târziu. În anul 1613, biserica este fortificată cu zid de piatră și șase turnuri, urmând a fi dărâmată în anul 1888. În anul 1889, pe locul bisericii medievale se construiește actuala biserică unitariană. De la vechea fortificație s-a păstrat turnul-poartă ce servește drept clopotniță actualei biserici. Din anul 1876, satul Mărtiniș a aparținut de Comitatul Odorhei, din Regatul
Mărtiniș, Harghita () [Corola-website/Science/300480_a_301809]
-
ordonat demolarea Colosseumului și folosirea materialului său pentru repararea bisericii. Până la moartea sa din anul 1455 au fost extrase aproximativ 2.522 de care cu material. În anul 1506, Papa Iulius al II-lea (1503-1513) a luat decizia de a dărâma vechea bazilică și să construiască în locul ei un nou edificiu monumental. Cei mai buni arhitecți, pictori și sculptori ai Renașterii, printre care Michelangelo sau Bernini au participat la construcția uriașei biserici. Lucrările au durat 120 de ani, perioadă în care
Bazilica Sfântul Petru din Roma () [Corola-website/Science/298571_a_299900]
-
al II-lea care a renăscut Babilonul. A reconstruit Regatul Babilon, devenind un mare imperiu prin cuceririle teritoriale: Asiria, Siria, Fenicia și Iudeea. În anul 587 î.Hr, Nabucodonosor al II-lea a reprimat revolta iudeilor coduși de Zedechia, a dărâmat Ierusalimul, iar pe locuitori i-a dus în așa-numita "robie"; însă dominația Babilonului a durat numai o jumătate de secol: "Au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui și au nimicit toate lucrurile scumpe. Pe cei care
Babilon () [Corola-website/Science/299645_a_300974]
-
În anul 587 î.Hr, Nabucodonosor al II-lea a reprimat revolta iudeilor coduși de Zedechia, a dărâmat Ierusalimul, iar pe locuitori i-a dus în așa-numita "robie"; însă dominația Babilonului a durat numai o jumătate de secol: "Au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui și au nimicit toate lucrurile scumpe. Pe cei care au scăpat de sabie, Nebucadnețar i-a dus prinși la Babilon. Ei au fost supuși, lui și fiilor lui, până la stăpânirea împărăției Perșilor
Babilon () [Corola-website/Science/299645_a_300974]
-
sub stăpânirea Ungariei au întâmpinat cu satisfacție hotărârile Dictatului de la Viena, sperând ca, în finalul războiului, Hitler să îi acorde lui Horthy întreg Ardealul. Numeroși etnici maghiari au participat, alături de militari, la masacrele împotriva populației românești. Au devastat, profanat și dărâmat din temelii biserici românești - mai ales în ținuturile locuite de secui -, au jefuit și incendiat casele românilor ori au torturat și ucis "oláhok" ("vlahi"). Au fost însă, ce-i drept în puține cazuri, și localnici unguri care s-au implicat
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
Muntenia, căci ginerele său Vlad al VII-lea Vintilă fusese ucis. Nu a putut să recâștige nici Bugeacul, ocupat de Soliman Magnificul și nici cetățile Ciceu și Cetatea de Baltă, decât ca simple feude (în 1544), căci zidurile acestora fuseseră dărâmate de George Martinuzzi. În 1541, din ordinul sultanului, l-a prins la Făgăraș pe voievodul Ștefan Mailat și l-a trimis la Constantinopol. În 1542 a încearcat fără succes să ocupe Bistrița. Un eșec a fost și implicarea sa cu
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
o grupare artistică bine cotată. În perioada 1929-1933, o parte din polonezi s-a reîntors în Polonia. În 1947-48 a avut loc o repatriere masivă. Școala cu limba de predare polonă a funcționat până în anul școlar 1960-61. Biserica s-a dărâmat în 1943, cartierele Ileana și Victoria au fost părăsite, locuitorii mutându-se în centrul orașului. În Bucovina, prezența poloneză este legată de extracția de sare. Încă din 1791 câteva zeci de familii polone s-au stabilit în nordul Moldovei, înființând
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
de persoane polone. Localitatea Vicșani, cunoscută și sub numele de Ruda, aflată la granița cu Ucraina, a fost locuită inițial numai de polonezi veniți în perioada construirii liniei ferate ce leagă orașele Roman și Cernăuți. Aici polonezii aveau o biserică, dărâmată de armatele rusești din primul război mondial, reconstruită ulterior. În cadrul emigrației polone, un rol însemnat a jucat Uniunea Emigrației Polone (1866-1871), care a avut filiale la București, Iași, Pașcani. Printre cei mai activi fruntași ai emigrației polone s-au numărat
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]