139,825 matches
-
mundus subterraneus care e Gulagul, autorul nu poate fi decît sceptic, un sceptic fără margini. Orice e posibil a se întîmpla, orice i s-ar întîmpla îi este oarecum indiferent, sub stigma nașterii, a vieții, a absolutului, termeni deopotrivă compromiși: Da, zîmbesc, îmi convine, da, sigur, facem afacerea!/ De mîine, de azi, chiar din clipa aceasta/ începem călătoria fără întoarcere, viață de viață mai departe,/ naștere de naștere, spre absolutul din noi înșine și spre oriunde". Absența tatălui ucis de torționarii
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Gulagul, autorul nu poate fi decît sceptic, un sceptic fără margini. Orice e posibil a se întîmpla, orice i s-ar întîmpla îi este oarecum indiferent, sub stigma nașterii, a vieții, a absolutului, termeni deopotrivă compromiși: Da, zîmbesc, îmi convine, da, sigur, facem afacerea!/ De mîine, de azi, chiar din clipa aceasta/ începem călătoria fără întoarcere, viață de viață mai departe,/ naștere de naștere, spre absolutul din noi înșine și spre oriunde". Absența tatălui ucis de torționarii comuniști se convertește într-
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
cînd "munca de cercetător științific, dincolo de obligațiile contractuale, îți lăsa suficient timp la dispoziție pentru a-ți încerca eforturile și în alte zone de interes intelectual - literatura, de pildă. Sau, desigur, abordarea unor domenii colaterale ale domeniului de elecțiune". Nostalgie? Da și nu. În orice caz, o nostalgie creativă după o durată a sa, de formare și exprimare a ființei interioare (poezie, proză, eseu, cercetare științifică), dar și după vremea cînd o grupare de intelectuali de la Iași era cît pe ce
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
cărțile lor o au pentru ceea ce credem că ar trebui să fie gesturile și cărțile noastre). Surprinzătoare studiile Generația "Criterion" și receptarea lui Eminescu și Interpretări ale timpului popular în cultura română interbelică. Eminescu și Cioran? Eminescu și Eugen Ionescu? Da, spune și dovedește cu bune argumente Liviu Antonesei. Mircea Scarlat a avut, în urmă cu douăzeci de ani, ideea de a explica istoria poeziei românești prin reluarea, în diverse epoci și în diferite forme, a modelului eminescian; bacovianismul era, pentru
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
decît vreo stare afectivă,...avea, și la unul și la celălalt, un dar viril al divinațiunii... * Replica unui bărbat pozitiv și lipsit de orice imaginație, amorezat de o intelectuală toată ziua cu nasul în cărți: "- Iar cu cartea-n mînă!... Da' mai dă-le naibii de cărți, fă copii, croșetează!" * Portretul unui dramaturg pueril, de ocazie. "Avea un costum gri, nasturi la haină înveliți, îmbrăcați în cîrpă, pantofi scîlciați, tot gri, cu găuri, împletiți, vorbea repede sugîndu-și măselele din cînd în
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
zdravăn, dacă nu te iei la trîntă cu ea, pe unde-o fi, n-ai făcut nimic, - ca să știți! încheiase Cireș. Tocmai de fata aceasta se îndrăgostise eroul blînd. Murea după ea. Îi vorbea frumos, nu ca ăilalți, cu măscări. Da' nu mergea deloc cu frumosul, nici cu teoriile... De exemplu, într-o seară, - taman sub o claie - proaspăt ridicată cu furcoiul încă înfipt sus în ea, nu știa ce să-i mai spună, s-o cîștige. Și-atunci, cum era
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
care trebuiau să-l ascundă, trec printre noi privindu-ne de sus, cu sentimentul că pînă azi au purtat o perucă slinoasă, iar azi, în sfîrșit, au ajuns să-și dezvelească, printr-un gest decis, cheliile strălucitoare." Unii dintre ei da, pentru că alții s-au luat de grijă chiar și față de forma finală a legii lui Ticu și au început să se recuze, pe ici, pe colo, de la listele pentru alegerile locale. S-ar putea ca și la alegerile generale să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
o cunoscătoare a literaturii japoneze. Tot ce am aflat despre Inoue, de pe coperta interioară a volumului publicat de Editura Humanitas este că a primit cele mai importante premii literare japoneze. Nu mă miră. Pușca de vînătoare, atît cît îmi pot da seama, cu precauția sabotată de euforia necunoscătorului în domeniu, e o capodoperă. Știu, asemenea adjective irită și stîrnesc suspiciuni, la urma urmelor noi azi analizăm, nu citim. Celor care vor citi acest roman, însă, calificativul nu li se va părea
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
de durere. Nu numai din cauza ta sau a mamei, sau chiar a mea sînt tristă; de fapt, din cauza întregii lumi, din cauza cerului albastru, a razelor soarelui de octombrie, a scoarței arborilor, a tulpinilor de crizanteme care se mișcă în vînt, da, chiar din cauza apei, a pietrelor și a pămîntului. Întreaga fire a luat dintr-o dată culoarea doliului. De cînd am citit jurnalul mamei, știu că de două și de trei ori pe zi, și cîteodată chiar de cinci sau șase ori
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
unduie/ printre ei ca niște solzi ai nopții" (ibidem). Materia apare omogenă în dramatismul său. De oriunde ai începe lectura, constați că fragmentul indică întregul, cu acea energie a suprimării aproximațiilor, a tatonărilor, a indeciziilor, pe care ți-o poate da o conștiință de sine devenită vizionarism. Am putea vorbi de o holografie lirică: "Și dacă odaia aceasta e centrul lumii?/ Și dacă o mie de oameni gîndesc la fel/ de ce n-ar trece centrul lumii prin o mie de locuri
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
50, autorul descifrează, cu ironie, "o desăvîrșită unitate ideologică și lexicală". Pentru că trebuie să dăm un nume, să spunem Florica Șelmaru: " Dacă cineva întreabă: este Viața învinge un ajutor în îndeplinirea planului cincinal? i se poate răspunde din toată inima: Da!"... Și poate am rîde cu lacrimi, dacă nu am citi și cum, în '52, la Consfătuirea lărgită a muncitorilor, creatorilor, tehnicienilor și activiștilor din cinematografie, la "punctul 1 al ordinii de zi", un talent ca Geo Bogza a susținut un
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
al Orașului Interzis din proximitatea pieței Tien An Men. Românului dornic să călătorească dincolo de Nădlac i se va răspunde, în continurare, așa cum i s-a răspuns unui grup de scriitori români în drum spre China: Nu puteți vizita Hong Kongul. Da, e vorba de o singură țară, dar de două sisteme!" Și iată cum, la aproape orice nivel am studia societatea românească, ne izbim de zidul chinezesc al unor forme fără conținut și al promisiunilor nematerializabile. Triplul zero al anului 2000
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
atîta măreție, să ți se facă și greață?... Se întîmplă. Privindu-mă cum îmi beau paharul acela de lapte, băiețelul-trișor mă întrebase așadar dacă e bono? - laptele pe care-l beau încet; dacă este bun; și l-am asigurat că da; pe urmă, terminînd paharul, mai cerusem încă unul, care, pe vremea aceea, făcea 850 de lire. Băiatul îmi umpluse altul imediat și încasase iar o hîrtie de o mie de lire, fără a-mi da restul, ca de obicei, prefăcîndu-se
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
patroneze o splendidă înflorire cultural-științifică - spre a fi decimată de agenții moscoviți - i se opune burghezia de sorginte securistică, vârtos materialistă, jurând pe religia succesului, iar la o adică pe toate religiile la un loc, urâtă fizic și moral - ei, da, fizic am spus - echivalentă acelei murdare spume greco-bulgărești ce-l scandaliza pe Eminescu. Să fie la mijloc un mecanism de reproducție pe care noi nu-l putem concepe? Să ne rătăcim în hățișuri ale unui nemărturisit și sui-generis rasism ce
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
cu mîinile nimănui" (Obrazul lui Dumnezeu). Dacă atari vorbe par (și... sînt într-adevăr) grandilocvente, ele se evaporă în alte numeroase texte, lăsînd sensul dramatic exprimat printr-un limbaj cu tonalitate firească, deoarece Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele, un dar în stare a învedera o vocație poetică de excepție: "Umilința este o palmă învinețită de frig/ un cap înfundat în guler/ o gură care inspiră aerul expirat de alte guri
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
și nefericitul Bălcescu și atâția alții, exilați sau martiri uciși în țară - nu i-a fost îngăduit asta; el a vrut să revină cel puțin resturile trupului neînsuflețit: să se îngăduie, să se poată, acum! Este o temă de actualitate? Da! Și promit (bine ar fi s-o facă și mulți alții!) să nu las să se uite această "dorință", până când ea nu se va realiza cât mai curând. Trebuie pus "tot sufletul" în aceste insistențe, căci: Orice lucru îl faci
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
cerut lui Vodă Carol al II-lea să-l desărcineze pe istoricul artei din principala sa funcție publică. Regele Carol al II-lea n-a răspuns nimic. Revenind, cu cerința sa, Iorga ar fi primit următorul răspuns "Nu-l pot da afară pe unchiul meu". Și Cioculescu pretindea a ști lucrurile chiar de la Tzigara-Samurcaș, neputînd reproduce aici, exact, în scris, formularea criticului. Greu, desigur, de verificat această legendă, oricum posibilă, de vreme ce Tzigara-Samurcaș s-a născut în 1872 iar Carol I se
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
vedere." Cu mijloace diferite de expresie, un romancier actual pune azi accentele ușor diferit, acoperind blancurile psihologice ale Bibliei cu odiseea unei inițieri spirituale. Saul, evreul din Tars, este, la început, un om al Legii, supus datoriei, singura ce "poate da un înțeles lucrurilor ce par a nu avea niciunul." Inteligența și tenacitatea, "fiicele Legii", precum și simțul comun ("Poți fi oare Fiul lui Dumnezeu dacă nu ești în stare să ieși dintr-o încurcătură și te lași luat drept un răufăcător
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
cu miros piperat. Rabi Abiatar, cel care "pune doar întrebările", semnalează tacit un fenomen interesant: uneori ispititorii se nasc chiar în interiorul Legii, condamnată să-și genereze propria opoziție. El este cel care îi va sugera viitorului apostol că "Legea poate da greș" și că "putem să gândim (și) altfel decât prescrie" ea, Legea reprezentând, de fapt, un act fatal de "îngrădire" a libertății umane. Paralela cu sistemele totalitare nu este greu de semnalat și, de altfel, postfața semnată de Mircea Martin
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una a izolării absolute (deșertul și orbirea): "Fără să vreau clădisem în jurul meu singurătatea", dar și al unei discrete apologii a excesului, antidotul rațiunii falsificatoare: "Am pierdut orice măsură. Da' e bine!". Miklós Mészöly, Saul. Roman. În românește de Cristina Bâzu cu o postfață de Mircea Martin, Pont Pubisher, Budapesta, 1998, 216 pag., 9500 lei.
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
trebuie privite cu alți ochi, cum ar fi noțiunea de graniță, centru, periferie, identitate, toleranță etc. Mi se pare că ți-ai schimbat părerile în această carte față de cele din Nimic în afară de cuvinte? (Nichts als Wörter?), cartea mea preferată. I.C.: Da, scopurile erau diferite. În Nimic în afară de cuvinte? subliniam bogăția culturii noastre, arătând că este total greșit să pui etichete depreciative unei culturi pe care nu o cunoști. Era un fel de îndemn adresat vecinilor noștri majoritari de a se apropia
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
pot face analogii și descoperi ce au în comun. Mă interesează, de asemenea, să deschid lumea minunată a artei și nespecialiștilor. Am făcut programe speciale la televiziune, în mod regulat pe această temă. M.P.M.: Ai scris și literatură epistolară. I.C.: Da, un fel de joc între ficțiune și realitate. O carte despre iubirea de câine la Dante e o problemă de ficțiune. Dar dragostea în general e o ficțiune. Ultima carte, Graziendinst (În serviciul grațiilor), apărută în martie 1999, este un
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
în timpul studiilor în America, mi-am completat cunoștințele de filozofie politică prin Hannah Arendt. Prin lecturi, am fost profund influențat de Roland Barthes pe care-l consider un autor fenomenal. M.P.M.: Ai darul de a-ți face mulți prieteni... I.C.: Da, am contacte intense cu scriitorii și cu muzicienii deopotrivă. La Academia Germană mai ales mă întâlnesc cu scriitori și critici. Îmi plac mult scriitorii, muzicienii, în general artiștii liber-profesioniști. M.P.M.: Ce relații ai cu România și cum au început ele
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
închipuit niciodată că un om care afișează convingeri politice atât de onorabile poate folosi drept rampă de relansare politică o emisiune de televiziune girata de Adrian Păunescu! Aici s-a ajuns: crestin-democratia își dă, fără rușine, mâna cu national-comunismul! asta da, buddhism! Plecarea intempestiva din P.N.T.C.D. a lui Victor Ciorbea și a fraților Boilă (doi bătrânei căzuți din luna, incapabili să realizeze că nu mai suntem în Transilvania secolului al XIX-lea, ci într-o țară balcanică de la sfârșitul milenului!) ne
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
de hohote, de plîns și revoltă ai mamelor. De blesteme și alergătura. Străzile erau pline de ai noștri, zburătăcind spre magazinele alimentare, cu hainele fîlfîind, cu mîinile pline de bancnote. Toți banii, pînă acum ascunși bine, pentru zile negre. Asta da spectacol. Copii, rîdeam de ne prăpădeam. Plîngeau doar cei care își priveau propria mamă. Dar nu prea aveam vreme să-i luăm în seamă. N-a trebuit să fugim de la scoala. Au fugit învățătoarele, cu ochii holbați de groază. În
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]