3,132 matches
-
Acest film a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1969, dar nu a fost nominalizat în competiție. În anul 106, armata romană condusă de împăratul Traian (Amedeo Nazzari) a ajuns la porțile cetății dacice Sarmizegetusa. Invadatorii au beneficiat de sprijinul trădătorului Bastus (Gheorghe Dinică), care crescuse la Roma; el i-a dezvăluit împăratului planurile lui Decebal și locul unde era ascuns tezaurul dacilor din apa Sargeției, apoi le-a arătat romanilor cum să spargă
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
Dio Cassius și de celelalte surse, care au avut loc în perioadele anterioare. În plus, opera "Istoria Romana" conține numeroase greșeli, fiind amestecate legende, descrieri și fapte eroice ieșite din comun, majoritatea lor nefiind confirmate arheologic (spre exemplu, ascunderea tezaurului dacic sub râul Sargeția). Istoricul Ciprian Plăiașu a constatat că în film sunt prezente o serie de elemente care țineau de „Epoca de Aur”: întruniri frecvente (ultimul sfat al dacilor la Sarmizegetusa, întâlnirea lui Traian cu generalii săi după răscoala prizonierilor
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
romanilor cuceritori au culori violente, în interior sunt acvile metalice, draperii, mătăsuri și catifele abundente simbolizând un fundal eroic și un lux teatral orbitor. Scenograful Liviu Popa a refăcut „aproape până la suprapunere” imaginile de pe columnă pentru a exprima sfârșitul civilizației dacice. Dacii sunt reprezentați în legătură cu mediul de viață natural, muntele și platourile vaste. Diferențele dintre cele două civilizații se exprimă și prin costume. Coifurile cu pene și armurile cu zale zornăitoare purtate de romani simbolizează prestigiul cuceritorilor. Prin contrast, cușma dacică
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
dacice. Dacii sunt reprezentați în legătură cu mediul de viață natural, muntele și platourile vaste. Diferențele dintre cele două civilizații se exprimă și prin costume. Coifurile cu pene și armurile cu zale zornăitoare purtate de romani simbolizează prestigiul cuceritorilor. Prin contrast, cușma dacică, asemănătoare cu o bonetă frigiană, pare luată de pe Columna originală, părând a fi un simbol mitic. Până și culorile diferă: veșmintele romanilor sunt colorate în galben și albastru, în timp ce dacii poartă pe spate cergi în culori gri prin care se
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
cea nord-estică a Câmpiei Burnazului, ce adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" (Alno-Padion, Alnion incanae
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
Tulcea. Străbaterea acestor locuri îi permite autorului să rememoreze o serie de evenimente din trecutul lor care le-au marcat existența. El vorbește astfel despre Podul lui Traian construit de Apolodor din Damasc între anii 103 și 105, despre cetățile dacice ridicate pe malul Dunării, despre Proclamația de la Islaz rostită cu prilejul Revoluției de la 1848, despre Bătălia de la Călugăreni, în care trupele lui Mihai Viteazul au învins armata condusă de Sinan Pașa, despre pregătirea armatei române pentru luptele care au dus
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
Frumoasă (sit de importanță comunitară), reprezintă o zona montană cu abrupturi stâncoase, căldări glaciare, morene, praguri și lacuri glaciare, vai, izvoare, doline și culmi drepte. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Tufărișuri alpine și boreale, Fânețe montane și Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
cu pereți abrupți tăiați de apele pârâului Valea Brădeștilor, un afluent de dreapta al Văii Cheii. Flora rezervației are în componență arbori și arbusti cu specii de de fag ("Fagus sylvatica") în amestec cu gorun ("Quercus petrea") și scoruș ("Sorbus dacica"). Vegetația ierboasă este alcătuită din elemente floristice de pajiște și stâncărie (dintre care unele foarte rare sau endemice pentru această zonă); cu specii de: gâscariță ("Arabis alpina"), piciorul cocoșului ("Ranunculus oreophilus"), in galben ("Linum flavum"), clopoței ("Campanula rotundifolia"), iarba surzilor
Cheile Geogelului () [Corola-website/Science/325564_a_326893]
-
Floră rezervației are în componență o gamă diversă de plante cu specii de arbori (păduri de foioase), arbuști, ierburi și flori. Specii arboricole: fag ("Fagus sylvatica"), stejar, ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin), ("Fraxinus excelsior"), scoruș ("Sorbus dacica"), mojdrean ("Fraxinus ornus") sau măceș ("Roșa canina") sau alun ("Corylus avellana"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște și stâncărie; printre care: floarea-de-colț ("Leontopodium alpinum Cass."), firuța ("Poa nemoralis"), șoaldina mare ("Sedum maximum"), iarbă roșioara ("Silene
Cheile Gălzii () [Corola-website/Science/325611_a_326940]
-
escatologie. De asemenea, zeul suprem Odin era însoțit de "câinii" săi de pază Geri și Freki, care de fapt erau lupi. La germani era răspândit ritualul militar al soldaților în piei de lup Ulfhedhnar. Lupul este prezent și în mitologia dacică. Astfel, steagul de război al dacilor era de fapt un fel de instrument de producere a sunetului cu ajutorul vântului, fiind modelarea unui cap de lup (cu trupul redus la minimum). Acest lup-dragon era emblematic la poporul războinic, căruia i se
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul țării, în Munții Semeniclui. Flora rezervației este alcătuită din păduri virgine de fag ("Fagus sylvatica"), păduri dacice de stejar ("Qercus robur"), carpen ("Carpinus betulus") sau tei ("Tilia"), precum și specii floristice de colțișor ("Dentaria bulbifera" sau "Dentaria glandulosa"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), vinariță ("Asperula odorata"), horști ("Luzula alpinopilosa"), specia de rogoz "Carex pilosa" sau specia de rubus, "Rubus
Izvoarele Nerei () [Corola-website/Science/325844_a_327173]
-
și La Tène), din perioada stăpânirii romane și din timpul migrațiilor. Tot aici au mai fost scoase la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) și o "villa rustica", în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.). În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică
Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/325134_a_326463]
-
medicinale. ( Ibidem ). II. ISTORIA Grădiștea își are începuturile în negura istorie, având o vechime de peste 2000 de ani. În anul 1939, profesorul Dumitru Berciu, făcând săpături în punctul “La Cetate”, găsește “câteva resturi ale Culturii Coțofeni și urmele unei, Cetăți dacice”. Cetatea datează din perioada de trecere de la cultura Hallstatt (prima epocă a fierului - începe în jurul anului 1000 î.e.n.) la cultura LaTéne (a doua epocă a fierului - durează până la cucerirea romană). Cetatea hallstattiană se află pe un platou înalt numit Dealul
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
a. Chr. ( D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, 1939, pag. 202, 204; Floricel Marinescu, Cercetări din cetatea Hallstattiană de la Grădiștea, jud. Vâlcea, Studii și Materiale de Istorie Militară, 1981-1982, pag. 47 și urm. ) Cu ocazia efectuării unor săpături la cetea dacică din Grădiștea, sa stabilit că prin imediata apropiere a ei, trece un drum vechi de culme, denumit “Drumul Muierii”. Acest drum pleacă de la ieșirea din vechea cetate getică - Sucidava (Corabia) până la Sarmisegetuza. Același drum, “Drumul Muierii”, este menționat și de
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
culturale din programul cărora făceau parte expuneri și programe artistice. (Ibidem). În anul 1954, ia ființă „Biblioteca sătească Grădiștea” (mai apoi Biblioteca Comunală Grădiștea). ( DJVAN, Fondul arhivistic al Primăriei Grădiștea, 1930-1974). Grădiștea are 6 monumente istorice clasate. Acestea sunt: Cetatea dacică - identificată de către învățătorul Cumpănașu Dumitru ca fiind Phrateria - ( sit arheologic, așezare Hallstatt ), Biserica Străchinești ( ctitorită între anii 1737-1748 ), Biserica de lemn din satul Diaconești ( construită în anul 1763, la Scoruș și mutată în 1911 pe locul actual), Biserica din satul
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Grădiștea termină campionatul pe locul II. Din 2013 echipa evoluează în liga a IV-a, seria Sud. X. TURISMUL În comuna Grădiștea, se găsesc 6 monumente istorice clasate ce ar fii putut sau ar putea genera turism. Acestea sunt: Cetatea dacică ( sit arheologic, așezare Hallstatt ), Biserica Străchinești ( ctitorită între anii 1737-1748 ), Biserica de lemn din satul Diaconești ( construită în anul 1763), Biserica din satul Valea Grădiștei ( ctitorită în anul 1816 ), biserica din satul Grădiștea ( zidită în anul 1840 ) și Casa Voichița
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
o arie naturală cu o diversitate floristica și faunistica ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul parcului sunt întâlnite clase de habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri dacice de fag și carpen cu colțișor ("Dentaria bulbifera"); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturica ("Hieracium rotundatum"); păduri de fag cu scradă ("Festuca drymeja"), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz ("Carex pilosa"); păduri mixte de fag
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
clase de habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri dacice de fag și carpen cu colțișor ("Dentaria bulbifera"); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturica ("Hieracium rotundatum"); păduri de fag cu scradă ("Festuca drymeja"), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz ("Carex pilosa"); păduri mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
celui de-al doilea mileniu. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul "Audius" - întemeietorul sectei "Audienilor". Unii dintre cercetătorii locali susțin chiar opinia că unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice. Alături de funcția cultică, locațiile au folosit și pentru refugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Arsenia" aflată la 8 km nord-vest de satul Nucu. Elementele de datare o situează în secolele XVI-VII. Este parțial ruinată. Alte opinii (având ca argument incizarea crucilor de Malta), indică originea în secolele V-VI sau, extind originea în epoca dacică (având ca argument tehnica de folosire a daltei cu dinți fini). Se remarcă o lărgire ulterioară a spațiului interior. Pe peretele nordic s-a aflat un altar. Se află în arealul satului Nucu, datarea situând activitatea desfășurată aici în intervalul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
a avut loc între secolele III-VI, cu toate că veridicitatea acestei datări este pusă la îndoială. Există opinia susținută pe moment de către unii dintre cercetătorii locali precum Prof. Dumitru Nica sau Diana-Liana Gavrilăcă unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice, cum ar fi cel situat deasupra bisericii de la Aluniș. Arealul Ivănețului reprezintă unul dintre cele două nuclee principale de aglomerare a așezărilor monahale din Subcarpații Buzăului, cu origine în secolele XV-XIX. Deși condițiile propice monahismului sunt din punct de vedere
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
altitudinea de 1145 m în punctul numit ”Masă lui Bucur”, se află un astfel de bloc cu o suprafață pseudoplană și un greutate de cca. 150 tone, care este așezat pe alte 3 pietre mai mici, creând imaginea unei mese dacice cu trei picioare. Unele legende spun că de aici a plecat ciobanul Bucur, cel care a înființat orașul București, azi capitala României, altele leagă denumirea de haiducul Bucur. Pădurea Lacurile Bisoca este o rezervație mixtă forestiera botanica și geologică, situată
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
între podurile "Triana" și "Cachorro", unde privește spre apă. Instalată pe un soclu înalt, pe o alee îngustă, care se strecoară între soclul statuii și malul abrupt al râului, statuia este încadrată de doi portocali. Denumit "Ofranda lui Traian" (Lupoaica dacică), monumentul a fost instalat în 1993. În Revista 22 nr. 40 (141) din 9-15 octombrie 1992 a fost publicat un articol destul de elogios, semnat de Dan Perjovschi, despre "Statuia împăratului Traian din Sevilla", ce a servit ca prototip pentru "": Un
Statuia împăratului Traian din București () [Corola-website/Science/326288_a_327617]
-
aparținând unei civilizații indo-europene din Epoca Bronzului, care a atins culmea evoluției în jurul anului 1000 î.Hr. Evenimente violente, certificate de descoperirile arheologice din centrul orașului o dată cu săpăturile efectuate pentru fundațiile hotelului "Astoria", au pus capăt acestor așezări omenești. Primele așezări dacice apar în mileniul I î.Hr. În secolul al V-lea un grup de sciți se așază în regiune, dar au fost asimilați de către daci. Valea Mureșului a fost în această perioadă una dintre porțile de intrare ale invaziilor celtice în
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]