5,260 matches
-
anului indienii le zic găini proaste. CÎnd Începe sezonul și Încep să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi o să ne facem mai deștepți. Spune-i să plece, Nickie. — Spune-i tu. — Du-te, potîrnicheo. Pasărea nu se mișcă. Nick Își ridică pușca și cocoșul Îl privi. Nick știa că nu poate să-l Împuște fărĂ s-o supere pe soră-sa, așa că scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o băutură să facă exact ce ar trebui să facă. Whisky-ul a făcut exact ce trebuia să facă.“ — Are un gust ușor unsuros dacă-l bei dintr-o ceașcă, nu? — Da, dacă-i din email. — Bine că ești tu deștept. E foarte bun, nu-i așa? N-am băut nimic toată ziua. În afară de vinu’ Ăla de la prînz. Ăsta-i prietenu’ nostru. Uriașul nimicitor. — E un nume frumos. Mereu i-ai zis așa? — Nu, e o chestie din război. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Te Îngrijorează situația de-acolo? — Da. Dar nu m-am gîndit deloc la asta toată după-amiaza. — Vedem ce zice-n ziar. Și mîine poți s-asculți la radioul din mașină. MÎine chiar plecăm devreme. Am cumpărat un ceas deșteptător. — BĂiat deștept. E minunat să ai un soț așa de deștept. Auzi, Roger? — Da, fata mea. — Ce crezi că găsim de mîncare la Green Lantern? A doua zi porniră la drum Înainte să răsară soarele și cînd se făcu vremea micului dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am gîndit deloc la asta toată după-amiaza. — Vedem ce zice-n ziar. Și mîine poți s-asculți la radioul din mașină. MÎine chiar plecăm devreme. Am cumpărat un ceas deșteptător. — BĂiat deștept. E minunat să ai un soț așa de deștept. Auzi, Roger? — Da, fata mea. — Ce crezi că găsim de mîncare la Green Lantern? A doua zi porniră la drum Înainte să răsară soarele și cînd se făcu vremea micului dejun trecuseră cu mult de suta de kilometri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la un moment dat, am întâlnit o fată. Jenna. I-a fost greu să îi pronunțe numele. A ezitat înainte de a-l rosti. De-abia acum urmează partea interesantă. —Jenna era uimitoare, afirmă Davey. Era cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, cea mai nostimă tipă pe care am întâlnit-o și nu-mi venea să cred că s-a îndrăgostit de mine. Dar se întâmplase, într-adevăr. Eram nebuni de fericire împreună. Am motivele mele să spun nebuni de fericire. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
elevii minori. E vorba, pur și simplu, de un dezechilibru de forțe. —Tu și Louise v-ați abținut să ieșiți împreună pentru o vreme? îl întreb cu promptitudine. Da, cam așa. Eram atrași unul de altul. Ea era superbă, foarte deșteaptă și lucidă. Când am făcut-o, a fost nemaipomenit, însă n-am putut continua. Era foarte schimbătoare și capricioasă, însă acum îmi dau seama că în mod special era așa zănatică, pentru că știa că sunt acolo să am grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se distrează de nu se mai poate... Eu plec ochii. — Nu mă refeream la tine, zice Davey, îmbrățișându-mă. Decât un pic. Îmi recunosc înfrângerea. — Totuși, am mai evoluat, trebuie să recunoști. Nu mai sar îmbrăcată în piscină. — Ești fată deșteaptă. Mai ales în privința asta, zice el, cu un rictus. Apoi, studiindu-mi costumația, dă din cap dezaprobator. Nu mă pot abține să nu rânjesc la el. —Mda... Dacă n-aș fi avut pe mine o bluză albă, poate aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
strecurăm pe poartă și ne îndreptăm spre casă, ocolind zgripțuroaica prăbușită în boscheți. La ușă ne bulucim penibil, încercând să intrăm toți deodată, ne blocăm în vestibul, după care reușim să ajungem toți înăuntru și trântim ușa de la intrare. Charlotte, deșteaptă, încuie și pune lanțul. —Jim? strigă Finn. Jim, unde ești? Auzim un fel de mormăieli din fundul casei și ne îndreptăm într-acolo, ghidați de sunet, lovindu-ne unii de alții în holul strâmt. Intrăm în bucătărie, unde îl găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Înalt, sincretismul e recunoașterea unei unice Tradiții, ce străbate și nutrește toate religiile, toate Înțelepciunile, toate filosofiile. Înțeleptul nu-i cel care discriminează, e cel care pune laolaltă fâșiile de lumină, de oriunde ar proveni ele... Și deci sunt mai deștepți acești sclavi, sau descendenți de sclavi, decât etnologii de la Sorbona. Mă Înțelegeți, cel puțin dumneavoastră, frumoasă doamnă?” „Nu cu mintea”, zise Amparo. „Cu uterul. Mă scuzați, contele de Saint-Germain nu s-ar exprima așa, Îmi Închipui. Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
l-am așteptat pe Agliè luându-ne un aer demn și dezinvolt. 47 Deci cea mai mare osteneală a noastră a fost să găsim o ordine În aceste șapte măsuri, una potrivită, destulă, deosebitoare și care să țină pururea simțul deștept și memoria pătrunsă... Această Înaltă și incomparabilă aranjare Îndeplinește nu numai rolul de a ne păstra ceea ce ne-a fost Încredințat din lucruri, cuvinte și arte... dar ne dă pe deasupra și adevărata Înțelepciune... (Giulio Camillo Delminio, L’Idea del Theatro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
decât româncele noastre, era de părere Zina. — Poate că tată-său va fi fost țigan și mamă-sa româncă, sau invers, se gândea Sebi. Ce-o fi fost, ce n-o fi fost, Dumnezeu știe. E fata noastră frumoasă, cuminte, deșteaptă, să fie sănătoasă, că ne putem mândri cu ea. Pe lângă rezultatele bune la învățătură, Prințesa se remarcă și la celelalte activități, mai ales când ajunsese la liceul de muzică. Făcea parte din corul școlii, din echipa de dansuri. Îi plăcea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în geam. — De ce mă deranjezi măi, ce tot vrei?arunca de data aceasta cu nuci Prințesa, că nu mai avea mandarine. — Tu mă deranjezi, căpoaso! Pe ceilalți nu-i deranjez, căposule? Pe ceilalți nu-i deranjez? — Eu am de-nvățat, deșteapto! — Și eu am de învățat, deșteptule! Să zdrăngăni la pian și să urli ca o apucată. — Da, apucatule! Caramba!i-a închis fereastra. Studentul și-a cules nucile cu care-l bătuse Prințesa, cum procedase și cu mandarinele și a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce tot vrei?arunca de data aceasta cu nuci Prințesa, că nu mai avea mandarine. — Tu mă deranjezi, căpoaso! Pe ceilalți nu-i deranjez, căposule? Pe ceilalți nu-i deranjez? — Eu am de-nvățat, deșteapto! — Și eu am de învățat, deșteptule! Să zdrăngăni la pian și să urli ca o apucată. — Da, apucatule! Caramba!i-a închis fereastra. Studentul și-a cules nucile cu care-l bătuse Prințesa, cum procedase și cu mandarinele și a plecat. Până seara târziu a putut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Își dădea seama că nu putea trăi fără Teofana. Deși n-o cunoștea pe deplin, îl obseda gândul de a se căsători cu ea. Îl frământau fel și fel de întrebări. „O cunosc îndeajuns? N-o cunosc. Este comunicativă, talentată, deșteaptă, ceea ce-mi place foarte mult. Este o fire deschisă ca și mine. Are și o înfățișare frumoasă, nu mi-ar fi rușine cu ea. Dar ca femeie o cunosc? Nu, că relațiile noastre n-au depășit limita discuției. Ne-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
În curgerea universală a rosturilor, extremele se ating, tensiunile se rezolvă, antinomiile se confundă, toate adevărurile sunt pe jumătate adevărate și toate paradoxurile pot fi împăcate. Coincidentia oppositorum. Era un gânditor, Philon Alexandrinul, mi se pare, care avea o zicere deșteaptă și care se pliază perfect pe temelia teoremelor lui Cantor: Substanța lui Dumnezeu se revarsă nedefinit, fără de nicio pierdere. Hei ...! Chiar să nu mai fi rămas nimic-nimic, de drincuit, pe-aicea? Și, astfel, pe această eclatantă filiație, ajungem inevitabil la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe covertă, este din abundență, slavă cerului! Nu ducem lipsă! Cum să ne socializăm noi, pe mai departe, că avem de tras din greu cu paharu'? Ei...? Punem de-o tablă, de-un rummy, un șeptic, un tabinet sau, mai deștept, de un pokeraș? Ce spuneți? Sau, vă este dor de niște babaroase? Deci... Răspunsul vine fără întârziere. Aproape pe loc. Prin ricoșeu. Din altă parte. Din exterior: Din capul scărilor, pocnete grațioase și sprințare, de tocuri mici și ascuțite, femeiești
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu toate producțiile americănești futăcioase, de la Hollywood, în fața lor? Prostit, Fratele mai că uitase să răsufle. Ha, ha, ha, ha, ha...! Te-am păcălit! Te-am luat! Ce ți-am făcut! râdea Lucică, cu o notă joasă, slab-răutăcioasă, în voce. Deșteptule! Aoleu, ce mutră ai! Măcar retușează-ți-o, lipește, dracu', un zâmbet, pe ea! Numerele de la Loto, tragerea viitoare, p'alea nu le vrei? Ești sigur? Ce-oți fi voi toți, viii, așa de creduli și de fazani, băi?! Hai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înfricoșat de întorsătura ce-o lua întîmplarea pe care el o povestise mai mult ca să demonstreze boierului cât este de ghinionist, încercă să îndulcească puțin lucrurile: ― S-au schimbat mult țăranii, coane Miroane! S-au deșteptat de sunt chiar prea deștepți. De altminteri, toată lumea e azi prea deșteaptă și de aceea merge din rău în mai rău. Apoi țăranul, dacă s-a deșteptat, numai pământ vrea și iar pământ, și nu se uită de se poate ori nu se poate, ci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care el o povestise mai mult ca să demonstreze boierului cât este de ghinionist, încercă să îndulcească puțin lucrurile: ― S-au schimbat mult țăranii, coane Miroane! S-au deșteptat de sunt chiar prea deștepți. De altminteri, toată lumea e azi prea deșteaptă și de aceea merge din rău în mai rău. Apoi țăranul, dacă s-a deșteptat, numai pământ vrea și iar pământ, și nu se uită de se poate ori nu se poate, ci o ține una și bună... Titu socoti
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uita împrejur, la oameni, parc-ar fi vrut să spuie tuturor că are să-l aștepte pe Pantelimon, orice s-ar întîmpla. Fruntea flăcăilor totuși era Nicolae Dragoș, fratele învățătorului, o cruce de voinic, cu mustăcioara pana corbului, înalt și spătos, deștept și harnic cât patru. Nu-i lipsea decât o nevastă de seama lui, ca să fie om întreg și fruntaș în sat. De altfel, fata de la stânga lui, Gherghina lui Chirilă Păun, arăta că și în privința asta e înțelept. Gherghina era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
refuzat. Tocmai va profita de singurătate ca să citească serios. Soră-sa se afla de o săptămână la Pitești, într-o familie prietenă, să se mai distreze. Gherghina intră cu sfială în camera tânărului stăpân, împreună cu servitoarea. ― Uite, fetițo, tu ești deșteaptă și îndemînatică și ai să-mi faci un serviciu... Aristide îi explică. Fierul se încălzise. Pe masă erau întinși pantalonii alături de cârpa udă. Izgoni pe servitoarea neghioabă, să n-o vază în ochi. ― Eu am să încerc, conașule, zise Gherghina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încîntată: ― Știi că în lipsa dumitale Tanța a fost mereu pe aici și mereu mi-a vorbit despre dumneata... Ce fată, domnu' Titu! Nici nu-ți închipui dumneata... Numai Mimișor a mea a mai fost ca ea, cuminte, și frumoasă, și deșteaptă! Apoi, după ce îl stârni iar să povestească, peste două minute iar îl întrerupse, amenințîndu-l cochet cu degetul și învăluindu-l în niște priviri de complicitate: ― Hoțomanule, hoțomanule! Mi se pare că ai pus gând rău Tănțichii noastre? Ce să-ți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-ar fi știut nimica și toate erau bine... Firește, cu toate astea, nu zic, va trebui să vezi dumneata mai târziu, să cheltuiești eventual ceva ca să-i împaci și pe Chirilă, și pe fată. Găsești dumneata forma, că ești deștept și știi să-i iei pe țărani! ― Desigur! făcu arendașul, venindu-și în fire. Nu trebuie să exagerăm lucrurile. Dacă n-ajungea aici, ar fi fost mai bine... În sfîrșit! Chirilă Păun fierbea de durere. Când i-a povestit nevastă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dom' primar?... Întreba mereu Cârciumarul. Le dă drumul ori îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de, Cristache, dacă nu m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au luat-o razna și s-au făcut mai deștepți până ce au aflat ce-au căutat... Acu numai conașul Grigoriță să se milostivească și să-i scape cum l-a scăpat și pe dom' Nică. ― Da pagubele oare ni le plătește sau o să ne alegem cu nimic? continua Cristea Busuioc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui vreo patru marinari. El le-a spus în limba lor că am fugit din țară și felul în care am reușit. Toți m-au îmbrățișat, mi-au strâns mâna și în limba lor cred că spuneau „fantastic”, „bravo”, „băiat deștept”, „om liber”. Căpitanul m-a poftit la el în cabină și cum v-am spus că rupea puțin românește, i-am spus toată povestea vieții mele de până atunci. M-a îmbrățișat și el și mi-a spus : - Ionuț, băiat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]