3,498 matches
-
în 1927 și a publicat-o în 1933 se situează la interfața dintre psihiatrie și psihanaliză, ea fiind o "apropriere" în termeni freudieni, și o explorare, de o manieră nouă, a unui fenomen de identificare pe care psihiatria îl numise "delir în doi" (folie à deux). Pentru a stabili o legătură nemijlocită între dereglarea psihotică și experiența de viață a pacientei, studiul se concentrează asupra psihogenezei paranoiei, pe care, urmând mai ales teoriile școlii psihiatrice germane - Kraepelin, Bleuler și Kretschmer -, o
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
invocând, pentru a-și justifica diagnosticul de "paranoia auto-persecutorie", teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud, în special elaborările din Das Ich und das Es (1923). Examinând cu atenție biografia pacientei sale, Lacan ajunge, în cele din urmă, la imaginea unui "delir în doi" (folie à deux), centrat pe tema dublului (Doppelgänger): personalitate psihastenică, incapabilă de vreun gest agresiv, Aimée transformă într-un act criminal relația de prietenie cu mama sa, cu sora sa și apoi cu o serie de figuri feminine
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
psihastenică și dispoziția paranoică, tocmai pentru a pune cât mai bine în lumină trăsăturile bine-cunoscute ale bolii - megalomania, suspiciunea, animozitatea, acuzația de plagiat etc. - întrucât ele joacă doar un rol secundar în etiologia maladiei. Legătura între personalitatea lui Aimée și delirul ei este localizată în "conflictul central" al vieții acesteia, și anume în relația cu sora sa mai mare de care este vădit dominată ("Sora mea era prea autoritară. Nu era niciodată de partea mea. Totdeauna era de partea soțului meu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în momentul în care Aimée își dă seama că se pedepsise de fapt singură, ajungând printre delincvenți și prostituate: "Ceea ce mai "face" ea este să-și transfere asupra sieși obsesia, doar atunci simțind ușurarea afectivă (plânge) și căderea bruscă în delir, care caracterizează împlinirea pasiunii" (1975: 250). Lacan nu pare să fi întrevăzut implicațiile literare ale cazului său și tocmai acest aspect va fi atras, în epocă, atenția suprarealiștilor, Dalí numărându-se printre ei. Deși dedică destul de multe pagini ale tezei
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
să aibă comportamente stranii: manii de persecuție și stări depresive. După nașterea copilului trăiește o viață dublă: pe de o parte, o viață limitată de universul cotidian al activității la Poștă, pe de altă parte, o existență imaginară, nutrită de deliruri. În 1930 scrie două romane pe care încearcă să le publice, dar în curând "se convinge" că este victima unei persecuții din partea unei actrițe celebre pe scena pariziană din anii '30, Huguette Duplos. În aprilie 1931 încearcă să o înjunghie
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
secundare, adevărata sa simptomatologie a fost ignorată și, în consecință, diagnosticele de "paranoia" practic au dispărut. În 1968 totuși, sub denumirea de "stare paranoidă" (paranoid state) se mai menționează o serie de tulburări psihotice a căror trăsătură fundamentală rămâne "un delir, în general de persecuție sau de grandomanie" din care derivă un anumit tip de afectivitate, de comportament sau de gândire, esențial pentru boală - deosebind-o de psihozele afective ori de schizofrenii. Alături de "starea paranoidă involutivă" (numită și "parafrenia involutivă"), clasa
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
se consideră adesea "înzestrat cu o abilitate deosebită, unică". În ciuda evoluției cronice, "starea nu pare să interfereze cu gândirea ori cu personalitatea pacientului". Totuși, parcă pentru a ilustra o anumită confuzie semiologică, se semnalează și "schizofrenia paranoidă", identificată prin prezența delirurilor de persecuție și de grandomanie, frecvent asociate cu halucinații prin atitudine ostilă și agresivitate consistentă, dar nepărând a dezorganiza personalitatea pacientului (DSM-II: 35-38). Maladia reapare în 1980 (DSM-III) și 1987 (DSM-III-R) sub o nouă titulatură, de "tulburare delirantă" (delusional disorder
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de mulți autori, în înțelesuri uneori total diferite, alteori parțial împărtășite. În 1992, Organizația Mondială a Sănătății distingea sub apelativul de "tulburare delirantă persistentă" (persistent delusional disorder) un grup de afecțiuni psihice ce include paranoia, psihoza paranoidă, parafrenia (tardivă) și delirul senzitiv de relație (sensitiver Beziehungswahn) - un întreg sumar caracterizat prin dezvoltarea fie a unei monomanii, fie a unui ansamblu de deliruri îndelungate, cu un conținut variabil, dar frecvent persecutoriu, hipocondric, grandoman ori gelozic, neînsoțit de alte fenomene psihopatologice, deși simptome
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
tulburare delirantă persistentă" (persistent delusional disorder) un grup de afecțiuni psihice ce include paranoia, psihoza paranoidă, parafrenia (tardivă) și delirul senzitiv de relație (sensitiver Beziehungswahn) - un întreg sumar caracterizat prin dezvoltarea fie a unei monomanii, fie a unui ansamblu de deliruri îndelungate, cu un conținut variabil, dar frecvent persecutoriu, hipocondric, grandoman ori gelozic, neînsoțit de alte fenomene psihopatologice, deși simptome de depresie, halucinații olfactive ori tactile pot apărea uneori, mai ales la persoanele în vârstă. Se precizează, totuși, că halucinațiile durabile
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în vârstă. Se precizează, totuși, că halucinațiile durabile de tip auditiv ori schizofrenic sunt incompatibile cu diagnosticul bolii. Apărând de obicei la adulți, cu o evoluție adesea strâns legată de circumstanțele vieții pacientului (autorii vorbesc, de pildă, de prezenta unui delir persecutoriu la membrii unei minorități comunitare), maladia se individualizează prin aceea că, exceptând acțiunile și atitudinile direct legate de sistemul delirant, afectele, vorbirea și comportamentul subiectului rămân în limitele normalității. Se mai vorbește de "tulburarea delirantă indusă" (induced delusional disorder
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
vorbirea și comportamentul subiectului rămân în limitele normalității. Se mai vorbește de "tulburarea delirantă indusă" (induced delusional disorder), o afecțiune rară ce apare la persoanele cu legături emoționale strânse între ele, din care doar una suferă cu adevărat din cauza unui delir, care este însă "transmis" celeilalte persoane. Boala dispare atunci când persoanele respective sunt separate. Atât la persoana dominantă cât și la cea "indusă" tulburările sunt, de regulă, cronice, de persecuție ori de grandomanie. Cei afectați au îndeobște o relație strânsă și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în ciuda bolii, își păstrează aproape intacte relațiile sociale și profesionale. Totuși, în anumite cazuri, starea lor se degradează atât de mult, încât se ajunge la incapacitatea de a îndeplini o funcție publică și chiar la izolare socială. Cele mai multe definiții ale delirurilor sunt problematice, de aceea mulți specialiști adoptă un demers multidimensional. O convingere este identificată drept "delirantă" (delusional) dacă: 1) este trăită ca un eveniment de o mare importanță personală, care preocupă intens pacientul în cauză, acum atât de pătruns de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
este o tulburare a gândirii caracterizată prin permanența ideilor delirante (cu alte cuvinte, prin constanța unor idei ce se manifestă în dezacord cu realitatea și convingerile împărtășite cu cei din jur), de al căror adevăr subiectul este însă ferm convins. Delirul paranoid utilizează oarecum același mecanism de interpretare pentru a se edifica; altfel spus, subiectul îl percepe în momentul apariției, dar atribuie experienței sale un sens diferit de cel real. Starea delirantă se caracterizează printr-o trăire modificată a lumii, în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
real. Starea delirantă se caracterizează printr-o trăire modificată a lumii, în sensul că anumite evenimente dobândesc calități noi și încărcătură emoțională sporită, și par să ascundă sensuri cu semnificație personală, destul de vagi altminteri, dar care generează anxietate, teamă. Conținutul delirului este variat și cuprinde adesea idei de persecuție, prejudiciere, gelozie, complot etc. Tulburarea delirantă prezintă un grad înalt de coeziune internă; în măsura în care se dezvoltase o manieră perfect coerentă și logică, chiar dacă pornind de la premise false, ea poate atrage "înțelegerea" celor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pacienții acționează doar în conformitate cu ele. Unii dintre ei (este vorba, de exemplu, de acei pacienți care solicită de bună voie sprijinul psihiatrului) înțeleg natura delirantă a convingerilor lor. Conținutul convingerii este adeseori fantastic, dar nu adevărul sau falsitatea ei definește delirul, pentru că, uneori, acesta poate conține un sâmbure de adevăr. Nici impermeabilitatea delirului la raționament sau experiență nu îl distinge de eroare sau de opinie (Mullen 1997: 21), dar, în timp ce erorile normale sunt locuri comune în perimetrul grupului din care facem
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de acei pacienți care solicită de bună voie sprijinul psihiatrului) înțeleg natura delirantă a convingerilor lor. Conținutul convingerii este adeseori fantastic, dar nu adevărul sau falsitatea ei definește delirul, pentru că, uneori, acesta poate conține un sâmbure de adevăr. Nici impermeabilitatea delirului la raționament sau experiență nu îl distinge de eroare sau de opinie (Mullen 1997: 21), dar, în timp ce erorile normale sunt locuri comune în perimetrul grupului din care facem parte, erorile subiectului paranoic tind să fie extrem de idiosincrasice. Originea lor se
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a funcției mintale, ceea ce schimbă fundamental modul de a înțelege și apropria lumea. Faptul că paranoicul nu își schimbă opinia când este pus în fața argumentelor contrare nu ar trebui să surprindă, pentru că convingerile noastre greșite cedează în fața schimbării de mediu. Delirurile nu depind de vreun defect al inteligenței pacientului, nici de dereglarea facultăților sale de a raționa și gândi logic. O persoană paranoică își pune inteligența în slujba delirului, și din această stare de fapt pot rezulta numeroase idei bizare, ce
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
trebui să surprindă, pentru că convingerile noastre greșite cedează în fața schimbării de mediu. Delirurile nu depind de vreun defect al inteligenței pacientului, nici de dereglarea facultăților sale de a raționa și gândi logic. O persoană paranoică își pune inteligența în slujba delirului, și din această stare de fapt pot rezulta numeroase idei bizare, ce sunt susținute și apărate cu mare agilitate mintală. Convingerile greșite nu indică totdeauna psihopatologie. Chiar și acelea idiosincrasice, neîmpărtășite de alții, nu sunt în mod necesar false: de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
neîmpărtășite de alții, nu sunt în mod necesar false: de exemplu, un concept nou în știință, care este înțeles, în cele din urmă, în contextul discursurilor unanim împărtășite, ale științei. Credințele religioase, mai ales profețiile, au unele aspecte comune cu delirul, dar, dacă sunt acceptate de alții, își pierd caracterul morbid. Diferența specifică rezidă în aceea că delirurile sunt foarte personalizate și autoreferențiale. Autoreferențialitatea indică propensiunea individului de a interpreta cuvintele și acțiunile altora, de a vedea într-o întâmplare oarecare
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
este înțeles, în cele din urmă, în contextul discursurilor unanim împărtășite, ale științei. Credințele religioase, mai ales profețiile, au unele aspecte comune cu delirul, dar, dacă sunt acceptate de alții, își pierd caracterul morbid. Diferența specifică rezidă în aceea că delirurile sunt foarte personalizate și autoreferențiale. Autoreferențialitatea indică propensiunea individului de a interpreta cuvintele și acțiunile altora, de a vedea într-o întâmplare oarecare o directă legătură cu el, de a identifica sensuri personale în cele mai obișnuite evenimente și de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mai obișnuite evenimente și de a stabili astfel o legătură (inexistentă, de altfel) între ele. Convingerile despre lume pot fi simple idei supralicitate, a căror importantă depășește conținutul lor, dar care se pot corecta în timp; ele pot fi și deliruri, uneori absolute, acceptate ca o realitate evidentă în sine și impenetrabilă la argumente contrarii. Fie că apar deodată sau prin acumulare treptată, fie că sunt nesistematizate (slab organizate și integrate) ori sistematizate și foarte stabile, în timp incorporând ele orice
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
despre sine însuși, tipul de cunoștințe implicate (convingeri, informații și interpretări), modul în care viziunea pacientului diferă de convingerile normale ori de fermitatea cu care sunt apărate, în sfârșit, caracterul lor idiosincrasic (Mullen 1997: 24-25). Am putea vorbi, astfel, despre deliruri parțiale, în care pacientul acceptă că ar putea fi greșită convingerea sa, deliruri care apar deodată, altele care pot fi înțelese în funcție de interacțiuni și trăiri, dar nici una dintre aceste diferențieri nu e satisfăcătoare, întrucât se bazează doar pe criterii subiective
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
care viziunea pacientului diferă de convingerile normale ori de fermitatea cu care sunt apărate, în sfârșit, caracterul lor idiosincrasic (Mullen 1997: 24-25). Am putea vorbi, astfel, despre deliruri parțiale, în care pacientul acceptă că ar putea fi greșită convingerea sa, deliruri care apar deodată, altele care pot fi înțelese în funcție de interacțiuni și trăiri, dar nici una dintre aceste diferențieri nu e satisfăcătoare, întrucât se bazează doar pe criterii subiective. Cel mai des, delirurile sunt clasificate după conținutul lor, pe baza temei delirante
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pacientul acceptă că ar putea fi greșită convingerea sa, deliruri care apar deodată, altele care pot fi înțelese în funcție de interacțiuni și trăiri, dar nici una dintre aceste diferențieri nu e satisfăcătoare, întrucât se bazează doar pe criterii subiective. Cel mai des, delirurile sunt clasificate după conținutul lor, pe baza temei delirante specifice (DSM-IV), astfel: Cunoscută și sub numele de "psihoză pasională", "sindrom Clérambault" sau "nebunia fetei bătrâne" (Kraepelin 1921), erotomania este un delir cu structură paranoidă și expresie personală, pacientul său tipic
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
se bazează doar pe criterii subiective. Cel mai des, delirurile sunt clasificate după conținutul lor, pe baza temei delirante specifice (DSM-IV), astfel: Cunoscută și sub numele de "psihoză pasională", "sindrom Clérambault" sau "nebunia fetei bătrâne" (Kraepelin 1921), erotomania este un delir cu structură paranoidă și expresie personală, pacientul său tipic fiind o femeie de vârstă mijlocie, dezamăgită în dragoste și acum amorezată - tipologia a fost apoi dezvoltată (Kretschmer 1925). Delirul se manifestă sub forma unei viziuni idealizate a iubirii, văzută ca
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]