7,054 matches
-
o casă de țară cu cerdac, un drumeț cu toiag, un ciobănaș cu turma, doi câini de vânătoare, felurite motive decorative vegetale. O notă patriarhală și provincială - pe alocuri de pronunțată nuanță sămănătoristă - dau publicației și unele titluri de texte (Despărțire, Cântec trist, S-a rupt în sufletu-mi ceva, Tezaurul Domniței, Moara lui Iliuț) sau rubrici („Turbinca lui Ivan”), iar proasta calitate a hârtiei și a tiparului nu fac decât să sporească impresia de cenușiu și desuet. În conținut însă
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
un fel de a descoperi paradigma organicistă. Sigur că gândirea umană este analogică, dar dacă noi am fi fost doar niște analogiști noutatea nu s-ar fi produs. Or, aici este misterul: cum este posibilă noutatea, cum este posibilă tocmai despărțirea, ruptura? Mihaela Ursa: Noutatea și ruptura mi se par posibile tocmai prin faptul că metaforele intervin În discursul științific Înainte ca discursul științific să formuleze concepte, să conceptualizeze, adică să cristalizeze și să cimenteze o evoluție fluidă. Metaforele În egală
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
apriorică ce procesează/„vede” fenomenele. Răsturnarea subiectivă kantiană nu ne aduce așadar În prezența unui subiect care este el În măsura În care se diferențiază de alți subiecți; ci, dimpotrivă, În prezența unuia care contează numai Întru cât (cititorul va sesiza, desigur, că despărțirea acestor două cuvinte e intenționată) el este la fel ca toți ceilalți. Iată de ce sarcina originară a imaginației kantiene este să mă facă să schematizez așa cum ar face-o oricine altcineva În locul meu. Dimpotrivă, Humboldt știe că tocmai atunci când schematizez
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
constant să cuprindă Într-o descriere coordonată de o perspectivă (a limbajului scriiturii acum, așa cum perspectiva renascentistă e una a limbajului proiectat de ochiul pictural umanist, stârnit mereu de idealism, de așezarea lumii În ordine, În Unu și nu În despărțirea haotică a unei eventuale perspective mobile pornind de la vederea cu Doi ochi), o perspectivă, spun, ce Încearcă să controleze punctul de fugă. Limbajul scriiturii conține o dinamică accesibilă doar unei receptări active, În care orizontul de așteptare e permanent pregătit
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Poți să fii mai concret? În altă ordine de idei, mă gândeam adineaori că textul tău, deși vorbește mereu despre situarea În timp, de asumarea timpului și a relativității interpretărilor, În mod paradoxal pledează În subsidiar pentru regăsirea esențelor și despărțirea de relativism. Mai este aceasta o căutare În sensul postmodernismului, al cărui adept erai până nu demult, sau nu? Horea Poenar: Sau Într-un sens clasic? Anca Hațiegan: Nu cred că Marius Jucan a făcut o trimitere Întâmplătoare la romantici
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
studia „anarhetipal” succesul noii culturi comuniste, eventuala rezistență, cultura de masă comunistă etc. Pornind de la existența mai multor limbaje În societatea noastră de azi care pretind că vestesc În egală măsură noul, e necesar să vedem cum s-a petrecut despărțirea după comunism. Pe ce temei? Corin spunea mai Înainte că cultura comunistă s-a dezvoltat după un model. Părerea mea este că această cultură nu a avut un model propriu-zis (mai ales un model cultural), constituit coerent pentru o perioadă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
așteptării. Dar destul de ciudat, a unei așteptări care să aducă soluția oarecum de-a gata, să sune „deșteptarea”. Era o așteptare pregătită nu atât de speranțele Îndreptățite spre mai bine, cât de o tradiție a ascultării cuminți. Ideea că drumul despărțirii de comunism este fără Întoarcere ne poate determina să stăm pe loc. Perspective dinainte făcute am mai avut, ele sunt probabil cele care pot da fiori. A ne obișnui cu schimbarea rapidă de perspective mi se pare mult mai dificil
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de construcție proiectivă, ipotetică pe care creația artistică sau inovația științifică Îl conțin. Unda mea de optimism despre tranziție nu este, cred, greșită. Tranziția tuturor surprizelor, inclusiv a celor bune. Ea presupune o conștiință a crizei, pentru că Înseamnă o permanentă despărțire, un stadiu al Împlinirii imperfecte. Sensul vechi, iluminist, al progresului avea deja imprimat un profil al tranziției continue. Există, cred, și un sens pozitiv al crizei, acela de a testa eul. Mă refer la un „eu” exprimat cultural, la intersecția
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fără transpunerea acesteia într-un registru „viu”, prin vegetalizare și cromatizare: „Și moartă e floarea albaștrilor «când?» / Și frunza verzurilor «poate!».” Evocând momente de intimitate, poeta nu le reconstituie, ci doar notează detalii revelatoare, integrate într-o anume atmosferă. O despărțire se produce într-o „mohorâtă dimineață” în care „mijesc luminile ca-n fum / Și parcă dincolo de drum / S-a isprăvit cu orice viață / Că nu mai poți zări, de ceață,/ O streașină, un pom, un fum.” Sub apăsarea unor stări
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
mai solidă dictatură dinastică/ pentru minte, inimă și literatură!” (Dictatură pentru minte, inimă și literatură). Această fervoare a compoziției se lasă mai greu ghicită în Mutilarea artistului la tinerețe (1999), carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
de mântuirea omului, de har și de liberul arbitru, care au avut o influență covârșitoare asupra secolelor următoare. De aceea, putem conchide că Augustin se dovedește a fi reprezentantul a două epoci diferite, care, în esență, au asistat la o despărțire a apelor în anul 410 (anul în care goții au jefuit Roma) și, dacă formația sa culturală este aceea a unui creștin din secolul al patrulea, în schimb, ultimele sale opere și concepțiile sale teologice și filosofice cele mai semnificative
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îi este inclus în volumul 13 poeți - 13 poezii de dragoste, îngrijit de Ovid Caledoniu. În 1937 îi apare prima carte, Viața de toate zilele a poetului, deschisă cu o Scrisoare adresată tatei, cuprinzând versuri marcate de sentimentul dureros al despărțirii de familie și de locurile copilăriei (Jurnalul poetului de șapte ani din acest ciclu anticipează vizibil Moartea căprioarei de Nicolae Labiș). Preocupările poetice rodnice din anii următori (publică versuri în „Revista Fundațiilor Regale”, colaborează la „Discobolul” și îi dedică un
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
o ironie suculentă. Personajele principale se înscriu în categoria „victimei”: individ dezrădăcinat, nefericit, persecutat adesea pe nedrept de compatrioți din motive obscure, alienare fizică și spirituală, condiție a „străinului în exil”. Contradicția dintre nevoia de a se elibera și nostalgia despărțirii de lumea în care își are rădăcinile, conflictul violent dintre luciditate și sentiment, încercarea de a se lăsa asimilat de noua sa lume și dorința de a prezerva trecutul, experiența expatrierii și revelația jocului permanent între realitate și iluzie reprezintă
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
după debut apar, în serie compactă, volumele de proze scurte Închiderea ediției (1984) și Parcul Ioanid (1986). H. primește aproape din oficiu „naturalizarea” optzecistă, astfel încât în 1987 romanul Sala de așteptare este consemnat ca un succes al generației. Scriitorul propovăduiește despărțirea de livresc și transgresarea literaturii, reclamându-se de la un program autenticist sui-generis. Romanul Sala de așteptare (Premiul Academiei Române) începe în punctele unde se sfârșește experiența prozei interbelice. Aceasta din urmă trebuie neapărat inclusă printre antecedentele cărții lui H. Nu întâmplător
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
de pregătire continuă (“reciclare”) Învățământul superior particular În România și Rusia Reconversiunile foștilor profesori de la școlile din Berlin Strângerea rândurilor Pensionari și pensionari: noul regim economic al fostelor elite Autoanaliza imposibilă a fostelor elite? Supraviețuiri În precaritate Noii junker și despărțirea de trecut Declinul intelectualilor de partid Mitul consultanților din Est 6. Demoralizare și nouă ordine morală. Condițiile formării unei noi elite politice Discontinuități și sfâșieri Umilire și demotivare; Mobilizarea resurselor și rezistența la Încercări Demnitate și trădare. Wendehals Disperare și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
românească a Vergangenheitsbewältigung din Germania. Cea de-a doua privește procesul repatrierii sau reinserției exilului și a valorilor acestuia În România după 1989. Ambele constituie surse de frustrare: acuzarea complicităților intelectuale cu regimul Ceaușescu nu a dus la o clară despărțire de trecut, iar reintegrarea fostului exil În România după 1989 a fost mai mult simbolică decât fizică. Sugerarea unei comparații cu exilul literar german dintre 1933 și 1945 și cu receptarea acestuia În Germania după război punea În mod implicit
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
unei vieți de stat comune și din fagurele unei limbi pe care n-au putut-o înăbuși atâtea veacuri de vitregie. [...] Slova românească se va îndrepta de astăzi spre un public larg, felurit, cu adânci deosebiri de cultură. Veacurile de despărțire [...] au pus totuși între noi oarecare stăvilare, îndreptându-i pe unii spre formele culturii germane, iar pe alții spre cultura rusească. Va fi o datorie a generației tinere de astăzi de a face fuziunea sufletului românesc. Și prin nimic nu
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
mult sau mai puțin îndrăznețe pentru problemele cu care se confruntă. Lumea, de la început (1984) și Luna de pe cer (1988) reiau, compunându-i alte circumstanțe, subiectul din Cu pieptul în bătaia vântului. Anton și Mura se regăsesc după o lungă despărțire. Happy-endul este strident: bărbatul își descoperă, uimit și înduioșat, fiul, autorul vădind și acum „nesiguranțe de debutant” (Valeriu Cristea). Să visezi în crângul de salcâmi (1985) se bazează exclusiv pe stratagema povestirilor paralele, bun prilej de a invita (prea) multe
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
în voia plăcerii. Când bărbatul și fiul ei cel mare erau plecați, făcea din casa ei un cuib de desfătări, deși știa câte avea să îndure după aceea. Lovită o dată până la mutilare, se hotărăște să plece în lume, iar la despărțire le spune Chirei și lui Dragomir, băiatul mai mic: „Dumnezeu m-a făcut pentru plăcerile trupului, așa cum pe cârtiță a făcut-o să trăiască departe de lumina soarelui. Și după cum dihaniei aceștia nu-i lipsește nimic ca să poată trăi sub
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
discipol al lui Constantin Noica) avansează „un model paideic în cultura umanistă”, ipoteza ascensiunii spirituale prin exercițiul ascezei filosofice. Finalul acestei narațiuni paideice - singulară în cultura română - echivalează cu rezolvarea în cheie deceptivă a discipolatului: L. schițează aici gesturile unei despărțiri simbolice de Noica, înghețată totuși, convenabil, la stadiul de preliminarii, de incertitudine tensionată. Un ecou al acestei indecizii de a repinge în nume propriu modelul noician al filosofiei sistemice - în fond un subansamblu esențial al dispozitivului retoric prin care L.
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
ci pentru că: 1. întrețin un raport mimetic cu gândirea naturală; 2. își primesc unitatea nu numai din perspectiva obiectului gândit, ci și din aceea a eului cognitiv determinat ca individ, așadar din perspectiva orizontului afectiv din care se desfășoară gândirea”. Despărțirea de facto se produce abia în Ușa interzisă. „Gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta”, scrie L. aici despre filosofi. Jurnalul său recuperează anecdoticul autobiografic sub specia romanescului: gândirea și viața ajung să se suprapună, să
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
aparte, îndrumând spre realizarea „culturii de performanță”. Și magistrul - de talie -, devenit „personaj”, și „modelul paideic în cultura umanistă”, propus de el, erau de natură să trezească atenția, îndreptățind, în ambianța socioculturală dată, cele mai diverse - uneori neașteptate - alianțe sau „despărțiri”. Însuși faptul ca atare, al existenței „Păltinișului” ca instituție sui-generis, ce deborda tiparele știute, contrazicea destule habitudini, putea fascina, putea surprinde, putea neliniști sau revolta: noul, straniul „joc cu mărgele de sticlă” își oferea prismatic fațetele mai multor lumini. ION
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
verii de gradele II, III și la alte rude, observă Morgan, numărul celor ce se puteau căsători între ei scade tot mai mult. Apare astfel familia pereche, configurația conjugală „un bărbat-o femeie”; familia pereche era extrem de fragilă și instabilă, despărțirile și recăsătoririle făcându-se cu ușurință. Pe măsura trecerii la subzistența bazată pe creșterea animalelor și păstorit, a acumulării de bunuri într-o căsnicie (gospodărie), se impune familia monogamă, mult mai stabilă și centrată pe bărbat. În demersurile sale privind
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ținem seama de conținutul lor concret. Însă atunci când negocierile de rol dintre parteneri au ajuns într-un punct mort, când unul sau amândoi ajung la concluzia că inechitatea nu mai poate fi rezolvată prin strategii de compromis, soluția finală este despărțirea. Teoria echității și a negocierii de roluri susține că disrupția conjugală este - în evaluarea vieții de familie ca inechitabilă de către actorii scenei familiale - un factor de prim ordin. 6.1.3. Complementaritate și conflict de rol. Mișcarea feministătc "6.1
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
faptul că, nefiind angajați în responsabilitățile de a avea grijă de soție și copii, duc o viață dezordonată, își neglijează sănătatea, dau banii pe băutură, în loc de medicamente, consultații și îngrijire medicală. Acest stil de viață poate că era și anterior despărțirii, chiar dacă nu atât de accentuat și vizibil. De aceea au și divorțat. Altfel spus, indivizii greu adaptabili, înclinați spre o viață boemă (și dezordonată) se însoară mai greu și rezistă mai puțin în mariaj decât cei echilibrați. Controlându-se însă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]